Cinci lucruri care se vor întâmpla în sportul din România în 2019 și care te vor dezamăgi

2019 va fi un an intens în lumea sportului. În fotbal, evenimentul principal va fi Campionatul European U-21, care se va ține în Italia, în iulie, și la care va participa și naționala României. Alte afișe ale anului sportiv sunt preliminariile pentru Campionatul European de fotbal (pentru seniori, de data asta), Campionatul Mondial (CM) de handbal feminin (unde va lua startul și România) sau CM de rugby (de la care Stejarii vor lipsi).

De regulă, sportul te ține cu ochii lipiți de TV pentru că-i imprevizibil, doar că-n cazul României lucrurile nu-s chiar atât de spectaculoase. În ultimii ani, cu rare excepții, sportul românesc a fost în ton cu țara, adică dezamăgitor și submediocru. Așa că nu-i greu de prezis că nici 2019 nu va fi un an tocmai strălucit.

Ca să ai idee de pe acum ce te așteaptă lunile care vin, uite mai jos cinci lucruri care sigur-sigur se vor întâmpla anul ăsta (și unul care nu-i chiar sută la sută, dar eu aș investi niște mărunțiș în scenariul ăla):

După ce-a ratat calificarea la Mondialul din 2018, naționala de fotbal a României mai bagă o fisă, de data asta pentru EURO 2020. Ca înaintea oricărui început românesc, povestea e aceeași: speranțe imense (deși nejustificate), subestimarea adversarilor și supraestimarea propriei echipe.

Partea bună e că suntem într-o grupă cu Feroe și Malta, așa că sigur vom bate și noi pe cineva. Partea proastă e că grupa-i completată de Spania, Suedia și Norvegia, iar la EURO se califică doar două naționale.

Explicațiile ratării iminente a calificării se vor învârti în jurul ghinionului strămoșesc și prestațiilor arbitrilor, tradițional potrivnici neamului nostru. Sigur, băieții noștri se vor consola cu ideea c-au fost aproape de calificare și vor concluziona încrezători, cum fac mereu când o dau în bară, că doar viitorul contează.

Dacă seniorii au șansa porcului de Crăciun, echipa de tineret îți oferă măcar ceva motive să visezi frumos. Calificată după 20 de ani de pauză la un turneu final, naționala U-21 se va bate la vară cu monștrii fotbalului continental: Anglia, Franța și Croația. În condițiile astea, evident că șansele tricolorilor pentru mai mult de o prezență onorabilă sunt reduse, dar în cazul lor, chiar e important (și) să participi. Da, cam aici a ajuns fotbalul mioritic.

Vestea bună e că, orice s-ar întâmpla, măcar se va auzi din nou de România în lume. Probabil că italienii, spaniolii sau nemții se vor întreba nedumeriți cine-s băieții ăia simpatici în tricouri galbene și-așa își vor aduce aminte că mai existăm și noi în sportul ăsta. Și se vor mira că încă mai există tineri în România, că ei aveau impresia că s-au mutat toți în țările lor.

Vestea mai puțin bună e că doar semifinalistele turneului se califică la Jocurile Olimpice din 2020, de la Tokyo, așa că vom rata din nou participarea la cea mai importantă competiție sportivă a lumii. O altă veste mai puțin plăcută e că ne vom prezenta la EURO cu un selecționer care n-a luat BAC-ul până la 37 de ani, deci micilor tricolori le va fi greu să-și calculeze în timp real puținele șanse de a depăși faza grupelor.

Trei lucruri sunt sigure pe lumea asta: taxele, moartea și faptul că echipa națională de handbal feminin nu va mai juca nicio finală (mondială sau europeană) în timpul vieții tale. Din 2005 n-au mai ajuns fetele României în ultima fază a unei competiții importante. De atunci au tot lăsat senzația c-or să facă ceva măreț, însă mereu au clacat pe ultima sută de metri.

Într-un fel, naționala de handbal fete e fix ca vorba aia veche cu brânza bună în burduf de câine. Talent există cu carul (căpitanul echipei, Cristina Neagu, e considerată chiar o Messi a handbalului), doar că înecatul la mal rămâne activitatea de top.

Campionatul European, desfășurat în decembrie 2018, vine să confirme chestia asta. România a început tare, a învins Germania și Norvegia, iar în țară se vorbea deja despre medalia de aur. Doar că româncele au căzut complet în următoarele meciuri și au încheiat competiția pe poziția a patra.

În contextul în care la sporturile de echipă stăm destul de rău, atenția românilor se-ndreaptă natural spre Simona Halep. Constănțeanca e prima jucătoare de tenis a lumii, anul trecut a câștigat, în sfârșit, și-un turneu de Grand Slam, așa că toată forfota din jurul ei se produce pe bună dreptate.

Senzația e că lui Halep îi va fi greu să se mențină la nivelul din 2018, mai ales că-n noiembrie s-a despărțit de antrenorul cu care a obținut cele mai mari performanțe. Dar chiar dacă Simona nu va avea rezultate sportive la fel de bune ca până acum, un lucru e cert: în țară tot se va scrie și se vorbi întruna despre ea. Altă sportivă de anvergura asta n-avem.

Așa că pregătește-te din timp pentru „Halep Mania” în 2019. Ah, și nu e tot. Ține-te bine, că prietenii tăi de pe Facebook abia așteaptă o victorie a lui Halep ca să-ți umple feed-ul cu share-uri pline de mândrie și mesaje complexe de tipul „Bravo, Simonaaaaa!”.

În sezonul 2018/2019 al cupelor europene, România și-a egalat un minim istoric atins doar de două ori în ultimii 15 ani: n-a trimis nicio echipă de club în grupele competițiilor continentale. FCSB, CFR Cluj, Viitorul Constanța și Craiova n-au fost în stare nici măcar să prindă toamna europeană, iar efectele acestei contraperformanțe de răsunet se vor simți cu precădere în stagiunea viitoare.

Concret, coeficientul de țară a suferit puternic din cauza asta, așa că pe viitor echipele românești vor întâlni adversari de primă mână încă din primele tururi preliminare. Drept urmare, le va fi aproape imposibil să mai ajungă în faza grupelor, fie că-i vorba de competiția bogaților, Champions League, fie de sora ei mai săracă, Europa League.

Așa că Liga I, competiția aia dubioasă în care patronii de cluburi sunt și antrenori când au chef, se transformă într-un campionat cu ceva mai multă miză decât o miuță în parc. Sigur, ăia care vor termina primii vor râde cu poftă de cei din spatele lor, doar că apoi se vor lovi de băieții mari din parcurile europene și se vor trezi brusc la realitate.

Știu, știu. La ora asta pare puțin probabil ca Ionuț Luțu, valetul lui Gigi Becali, să ajungă antrenor principal la FCSB, deși patronul clubului a spus în câteva rânduri că se gândește s-o facă și pe asta. Pe deasupra, roș-albaștrii tocmai și-au tras antrenor nou, pe Mihai Teja, după ce ex-ul, Nicolae Dică, a fost dat afară de Becali pentru că a avut o tresărire de orgoliu și n-a mai acceptat umilințele șefului.

Doar că-n fotbalul românesc poveștile frumoase nu-s chiar atât de frumoase și, în plus, durează puțin. Chiar dacă Teja e acum ridicat în slăvi de patron, totul se va destrăma în momentul în care echipa va pierde primul meci.

Cei doi se vor despărți cu ceva scandal pe TV, iar apoi Gigi va avea o epifanie. „Gigi, pune-l antrenor pe Luțu, că-i băiat bun!”, îi va șopti într-o noapte Iisus lui Becali, care se va supune, ca un bun creștin ce e. Numai că mandatul celui poreclit „Hagi Luțu” se va sfârși după cel mult o lună, tot cu Becali la TV. Stai liniștit, motive se vor găsi. O să fie show mare, cu tot tacâmul, ca-n emisiunile lui Ernest: acuze dure, mărturisiri intime și cruda concluzie:

„Luțu nu mai e omul pe care l-am adus să-mi fie mâna dreaptă!”.