De ce în România nu vei fuma prea curând iarbă fără să riști să te salte garda

Între „hai să legalizăm canabisul, că nu face rău nimănui” și „canabisul e un drog periculos, consumul trebuie pedepsit” există o zonă foarte largă cu nuanțe de gri și păreri pro și contra. Un lucru este însă cert: 50 de țări au dezincriminat, sub o formă sau alta, consumul de canabis. În România, posesia de droguri, indiferent în ce cantitate, intră în sfera penalului.

O confuzie care se face frecvent în discuția despre droguri este între decriminalizare și legalizare. Decriminalizarea (sau dezincriminarea) înseamnă că posesia în vederea consumului propriu și consumul efectiv nu sunt fapte penale. Altfel spus, dacă ești prins cu iarbă, nu ești urmărit penal. Luxemburg a decriminalizat consumul de canabis în 2001, iar Portugalia toate drogurile. În 2003, Belgia a scos, la rândul ei, din sfera penalului posesia în vederea consumului.

Legalizarea înseamnă mai mult decât atât: producția, vânzarea și consumul sunt legale, se plătesc taxe, există reglementări în ceea ce privește calitatea, exact ca în cazul alcoolului. Canada sau Malta au legalizat canabisul în 2018, iar în SUA există state unde iarba se poate cumpăra de la magazin.

În România, discuția despre dezincriminare/legalizare este modestă spre inexistentă deși, știi foarte bine, consumul de canabis în rândul tinerilor este foarte mare. Din această cauză există o grămadă de mituri pe acest subiect și întrebări la care ar trebui să răspundă, cu sinceritate, toți factorii implicați: autorități, politicieni, medici, sociologi.

Asta încercăm să facem în articolul de mai jos.

Sorin Oprea, directorul Agenției Naționale Antidrog din România, spune că „decriminalizarea este un subiect care poate fi pus în discuție în acest moment”, dar își păstrează rezervele în ceea ce privește beneficiile acestei măsuri.

Despre oportunitatea dezbaterii pe acest subiect, l-am întrebat și pe Shere Marinescu, consilier parlamentar din partea USR.

„E o nevoie. Consumul de droguri e răspândit, face parte din viață. E clar că există. Ai niște legi care vin dintr-o istorie când se presupunea că nu există, iar legile ar trebui adaptate la realitate”, spune Shere Marinescu, consilier parlamentar din partea USR. În opinia acestuia, un factor important în această dezbatere ar fi părinții. Când copilul tău fumează și ar putea face închisoare pentru asta, destigmatizarea vine de la sine și altfel te gândești la lege.

Același lucru îl spune și Dragoș Roșca, de la Romanian Harm Reduction Network: „Oamenii se gândesc la cei care consumă droguri ca la nenorociții ăia. Nu-și dau seama că pot fi copiii lor, liceeni care merg la festival și fumează un joint sau iau o pastilă fără să știe ce e acolo”.

Nu toată lumea împărtășește aceeași opinie. Deputatul PSD Petre Florin Manole a fost inițiatorul unui proiect legislativ de înființare a unor camere de consiliere și consum supravegheat pentru dependenții de opioide și să rezolve problema seringilor. În ceea ce privește dezincriminarea, Petre Florin Manole consideră că sunt alte probleme mai mari în prezent legate de consumul de droguri și că ar trebui prioritizate.

Un oponent și mai drastic al dezincriminării este Tudor Ciuhodaru, deputat și medic de urgență, toxicolog și inițiator al legii care a interzis etnobotanicele. Dezincriminarea, susține medicul, ar deschide o cutie a Pandorei și lucrurile ar putea scăpa de sub control.

Dar opoziția vine și din alte direcții: „Trebuie să ținem cont de specificul culturii și al consumului de la noi. Dacă ne uităm pe cifre, vedem că pe primul loc este consumul la tineri și că vârsta a scăzut inclusiv la 13-14 ani. Ar însemna că noi dăm mână liberă tinerilor să consume canabis pentru uz personal. E o crimă. Nu poți face experimente”, spune psihologul Mihai Copăceanu.

Din păcate, nu. Iar din această cauză „e greu să dimensionezi corect o politică publică, fie ea de relaxare sau de înăsprire a Codului Penal, fără să știi pentru cine și pentru ce faci inițiativa. Care sunt cifrele legate de dimensiunea consumului, structura sociologică a grupului de consumatori, numărul de cazuri penale, cum sunt ele stratificate?”, se întreabă deputatul Petre Florin Manole.

De lipsa studiilor vorbește și Shere Marinescu. Când el și colegii lui de la USR au început să se intereseze de acest subiect, pentru a cântări dacă este necesară o lege, s-au lovit de lipsa unor date relevante. „Tendința civilizată e să muți din zona de penal în zona de sănătate și educație”, spune Shere.

Eugen Hriscu, directorul științific al ALIAT (Alianța pentru Lupta Împotriva Alcoolismului și Toxicomaniilor), consideră că o astfel de măsură trebuie pregătită:

„Eu sper să nu se decriminalizeze mâine. În primul rând, ar trebui să ai o agenție capabilă să dezvolte programe de prevenire și de tratament la nivelul țării. Avem nevoie ca pe 1-2 ani să putem dezvolta o structură a statului care să dezvolte programe eficiente de prevenție și tratament.”

Pentru a răspunde la întrebarea asta, avem datele oficiale ale Agenției Naționale Antidrog pe 2016 (raportul agenției din 2017 nu este încă disponibil).

În concluzie, putem spune că aproximativ 800 de mii de bărbați și 400 de mii de femei din România au fumat iarbă cel puțin o dată în viață.

Destui ca să discutăm despre subiectul ăsta, nu?

„Ducerea oamenilor în pușcărie pentru consum este complet inutilă și creează multe probleme. Iei un elev și-l duci la Rahova. În ce fel este bine pentru un consumator să ajungă acolo? Îi faci dosar penal, o să îi fie greu să se angajeze ani de zile pentru că are droguri scris în cazier, îl pui în contact cu o lume cu care altfel nu ar fi avut nimic de a face”, crede psihiatrul Eugen Hriscu.

De aceeași părere este și Shere Marinescu.

„Criminalizarea în sine creează criminalitate. Tu obligi consumatorii, care în mod evident nu poți să negi că există, să intre într-o zonă de criminalitate. Să se vadă cu dealerii, să facă lucruri ilegale.”

Sorin Oprea, directorul ANA are o părere oarecum similară (deși nu susține decriminalizarea consului de iarbă).

„Nu era normal ca o persoană asupra căreia găsești un gram să fie condamnat cât unul care a comis o tâlhărie sau e dealer. Să ne gândim și la pericolul social al faptei, nu putem pune un copil de 17 ani pe același prag cu un infractor”, spune el.

Dacă te uiți la campaniile Agenției Naționale Antidrog, înțelegi că de la iarbă ajungi imediat la pastile și de la pastile la droguri injectabile. Dacă-l întrebi pe medicul Tudor Ciohodaru, îți va spune că nici pentru el nu există vreo deosebire între droguri de mare risc și celelalte.

„Din punct de vedere legal, pot fi droguri de risc sau de mare risc. Din punct de vedere medical, pentru mine este exact același lucru. Consecințele imediate sau pe termen lung sunt asemănătoare. Pe unele încă le descoperim. Deschidem o cutie a Pandorei, o nouă problemă de sănătate publică. Dezincriminarea ar însemna acordarea unui cec în alb dealerilor de droguri și punerea în pericol a vieților copiilor noștri“, spune Ciohodaru.

Shere Marinescu consideră însă că „legătura dintre marijuana și heroină e la fel de slabă ca cea dintre bere și marijuana. Ca să vezi, dealerul tău are și heroină. Aici e legătura, sunt disponibile în același punct. Dacă ai lua marijuana ca pe bere, nu ar mai fi legătura cu heroina. Scoți o zonă întreagă din criminalitate și o aduci într-o zonă mai acceptabilă a societății. Poți controla, preveni, ai date relevante pentru asta.”

„Din punct de vedere juridic, dezincriminarea ar ajuta”, spune judecătorul Cristi Danileț. De ce? Aici răspunsul său vine în concordanță cu ce spun și alți oameni din sistem - urmărirea consumatorilor încarcă procurorii și instanțele. Mai precis, resursele oamenilor legii, fie că vorbim de polițiști, procurori sau judecători, din România sunt limitate. Ce faci? Încarci un procuror de la DIICOT cu zeci de dosare pe posesie de cantități mici de canabis sau îl lași să se ocupe de cauze cu adevărat importante? Ții ocupat un judecător pentru un gram de iarbă?

Judecătorul Cristi Danileț este de aceeași părere. „Nimeni nu poate spune unui puști „e un cui, te iert, tai-o acasă.” Se încheie un proces verbal de constatare, se trimite la procuror, se începe urmărirea penală, se face analiza substanței, este căutat acasă, eventual un martor. Apoi trebuie să se dea o soluție în acel dosar. În 99% din dosarele pe care le avem în față, procurorii nu trimit în judecată. În acele 1% dosare trimise în judecată, dacă ești la prima faptă și cantitate mică, în niciun caz nu ajungi la închisoare. Ar trebui să dispară mitul ăsta că judecătorii trimit copiii la închisoare pentru un cui”, explică Danileț.

Iată și datele oficiale ale DIICOT pe 2016 (din raportul ANA): din cele 4 525 de cauze soluționate privind drogurile, 636 au fost înaintate instanțelor de judecată, în cazul 1742 s-a dispus renunțarea la urmărire penală, iar 1899 de dosare au fost clasate.

Dan Malciolu este directorul medical al Hospice Casa Speranței, cea mai mare organizație din România care se ocupă de îngrijirea paliativă. Este specialist în oncologie, în nutriție și are formare și ca psihoterapeut. L-am întrebat ce efecte ar putea avea canabisul medicinal pentru bolnavii de cancer și nu numai.

„Dacă ar exista un statut clar și s-ar decriminaliza, folosirea sub supraveghere medicală ar fi doar benefică pacienților”, spune expertul. Medicul este adeptul unei reglementări stricte, spunând că aici ar putea apărea probleme de ordin birocratic.

„E clar o substanță benefică, dar e încadrată diferit la nivel de fiecare țară. Latura medicală e destul de clară, latura legislativă ne încurcă.”

De ce? Din cauza statutului, spune medicul. Dacă ar fi considerat supliment alimentar, nu medicament, ar fi pe piață cu concentrații nestandarizate, eventual la plafar.

„Vă dați seama ce ar însemna asta. Concentrația nu e controlată, doza e total necontrolabilă și putem avea mai multe efecte adverse.”

Ca medicament, lucrurile ar fi deja și mai complicate, ar trebui să treacă prin Agenția Națională a Medicamentului, care ar respecta reglementările europene, și nici acolo nu e prea clar.

Sorin Oprea spune că, în teorie, „niciodată un specialist al agenției nu va fi împotriva folosirii canabisului în scop medical, dacă specialiștii spun că s-a observat că această substanță poate fi folosită pentru vindecare.”

Pe de altă parte, el spune că „până în acest moment, nu există un studiu absolut care să identifice pozitivitatea canabisului în tratarea unor boli.

„Decriminalizarea ar fi o crimă”, spune ferm psihologul Mihai Copăceanu, care a scris o carte despre droguri și lucrează cu adolescenții:

„Interzicerea consumului este o măsură de prevenire a riscurilor asociate consumului de droguri la adolescenți.”

Pentru tineri, spune el, interzicerea are și un rol psihologic, chiar dacă încalcă regulile, făcând paralelă cu relația lor cu părinții. Cuiva îi pasă.

Cu cât vârsta de consum este mai mică, cu atât gradul de afectare neurocerebrală este mai mare, spune Mihai Copăceanu. Modul în care este afectat creierul de la consumul de canabis când ești copil poate avea efecte pe termen lung pe tot ce înseamnă atenție, tulburări de cogniție, memorie, concentrare, explică el.

Medicul Tudor Ciuhodaru, membru în Comisia pentru Sănătate și Familie din Camera Deputaților, povestește din experiențele pe care le-a văzut la camera de gardă a spitalului: „Mă uit la evoluția consumului. La început era consum recreațional de sfârșit de săptămână, acum am copii de 12-13-15 ani care ajung în urgență la primele ore ale dimineții. Am suficienți intoxicați și cu marijuana. Viața copiilor nu poate fi negociată.”

„Pe noi, ca psihologi, ne interesează și ce e în spatele consumului”, spune Copăceanu. Avem adolescenți care consumă întâi alcool, apoi marijuana, apoi etnobotanice sau legale, și ajung apoi la doze din alte droguri mai puternice, spune el.

„Vor să fie cool, să fie acceptați în grup, să scape de presiune, să aibă o eliberare emoțională.”

Pentru a răspunde la această întrebare, l-am sunat pe psihologul Marian Ursan, directorul executiv al Asociației Carusel care mi-a dat ca exemplu cazul Portugaliei. „Imediat după decriminalizare, consumul de droguri a crescut ușor, apoi a coborât și s-a stabilizat. Ideea e că dezincriminarea consumului de droguri a fost însoțită și de alte măsuri care au ajutat consumatorii.”

Datele oficiale de pe site-ul Centrului European de Monitorizare a Adicției de Droguri confirmă faptul că, după dezincriminare, consumul de cocaină, MDMA și amfetamine este în scădere în Portugalia.

Totuși, nu se poate trage o concluzie generală. În Olanda, spre exemplu, altă țară care a decriminalizat consumul de canabis, s-a înregistrat o scădere a numărului de consumatori de heroină între 2007 și 2013, dar apoi crescut. Ideea e că nimeni nu poate face o legătură directă între decriminalizarea marijuanei și consumul de droguri de mare risc.

Nu mi-e ușor să trag o concluzie după orele de discuții despre iarbă și decriminalizare purtate cu medici, politicieni, psihologi, șefi de instituții. Dar mi-au rămas în minte cuvintele șefului Agenției Naționale Antidrog, Sorin Oprea, după ce am insistat să ne spună care e poziția sa oficială: „Întrebarea nu este dacă se va legaliza sau decriminaliza, întrebarea este când.”

Dar tocmai acest „când”, și mai ales „cum”, ne îngrijorează.