Publicitate
sarbatori

Job fără sărbători: videochatistele din România fac terapie cu clienții lor

„Simt că petrec timp cu niște prieteni.”

de Ștefania Matache; fotografii de Mircea Topoleanu
27 Decembrie 2018, 5:00am

Nu e o mirare pentru nimeni că în perioada sărbătorilor de iarnă este o activitate intensă în studiourile de videochat. E un domeniu în care nu se doarme niciodată, pentru că se fac bani la orice oră din zi sau din noapte, indiferent de perioada anului. Am stat de vorbă cu câteva modele, care mi-au povestit despre munca lor în această perioadă, când atmosfera festivă și timpul liber îi fac pe mulți oameni singuratici să le caute compania.

Ella: „Oamenii își deschid sufletul”

La începutul lui decembrie am împlinit un an de când m-am angajat. Îmi pare rău că nu m-am hotărât mai devreme (râde). La început mi-a fost frică, dar apoi abia așteptam să vin la muncă. Lucram zilnic câte 15-16 ore, am ținut-o așa vreo trei, patru luni, până m-a lovit oboseala. Mi-a și zis șeful s-o iau mai ușor, că nu așa se face; să muncesc și eu opt ore, ca tot omul, ca să nu mă dau peste cap.

Anul trecut am lucrat și de sărbători, în continuu. Nu că nu mi-ar fi dat pauză, dar nu voiam să mă mai duc acasă. Am lucrat de Crăciun, de Revelion, de ziua mea. N-am vrut să mă duc acasă pentru că mai toate fetele au rămas aici. Chiar vorbisem înainte, le-am întrebat dacă se duc la părinți. Eh, de ce? Mai bine ne luăm noi aici ceva de băut, mâncăm, ne logăm...

Nu mă costumez în Crăciuniță sau ceva. Mi-am făcut un brăduț mic, l-am ținut pe noptieră. Nu știu dacă asta au ei nevoie să vadă, spiritul de sărbătoare, oricum sunt bombardați din toate părțile. M-a marcat că foarte mulți erau super triști. Foarte triști. Și în perioada aia și-au deschis foarte mult sufletul în fața mea. Am rămas cu membri fideli, cu tot felul de probleme: depresie, boală, singurătate.

Unul dintre ei mi-a povestit că acum mulți ani, soția i-a murit de cancer și el a rămas cu doi băieți de patru ani. Acum băieții aveau peste 30 și nu mai veniseră să-l vadă pe tatăl lor de câțiva ani. În fiecare an de Crăciun era singur.

Am simțit că în perioada sărbătorilor oamenii erau mai triști și mai deschiși față de mine decât în restul anului. E muzica, e atmosfera de Crăciun, simți altfel. Voiau să stea cu cineva, să povestească. E singurătatea asta.

Și de Anul Nou am lucrat. Nu știu cum să-ți explic, simțeam că vreau să fiu acolo cu ei, pentru ei. Îmi făcea plăcere și încă îmi face. Simt că petrec timp cu niște prieteni.

Și anul acesta lucrez. Mă duc înainte de Crăciun la ai mei, vreau să le dau niște cadouri, să ne vedem. Dar apoi mă întorc și o să fiu aici, la muncă. La fel de Anul Nou. Lucrez pentru ei, pentru membri, și pentru prietenii pe care îi am în studio.

Isabella: „Aud cele mai triste povești”

Lucrez de o lună și jumătate în domeniu. O să fiu la muncă de Crăciun și de Anul nou. Nu plec nicăieri, rămân în București, așa că de ce să nu lucrez? Până la urmă, nu prea ai ce să faci de Crăciun, împodobești un brad pe 24 seara, mănânci pe 25 și aia e. Mama e cu mine aici în București, deci o să am timp să stau cu ea și să merg și la muncă.

În perioada asta cred că sunt mai mulți membri și mai puține fete online. Cele care au vechime, care fac mulți bani, nu lucrează de sărbători, au alte planuri. Eu sunt la început și am ocazia acum să mai fur din membrii lor (râde). E o strategie despre care am mai vorbit cu fete din studio, dar majoritatea nu sunt de acord cu ea, preferă să-și ia vacanță.

Membrii care stau în perioada asta pe site-uri sunt cei mai singuri și cei mai buni platnici, pentru că nu au altceva de făcut. Au vacanță, nu au familie, nu-i deranjează nimeni și asta înseamnă un privat destul de lung, care se plătește bine.

Mă aștept să aud cele mai triste povești de la oamenii ăștia singuri. Am studiat ceva psihologie și reușesc să îi înțeleg mai în profunzime, e ca un fel de terapie pentru ei. Reușesc cumva să nu mă încarc cu toate problemele lor, să le las aici. Am o viață dublă, aici la studio sunt Catherine și iau asupra mea problemele lor. Dar când mă demachiez după tură redevin Isabela, cu problemele de acasă, ale mele.

Anastasia: „Aici vin oameni singuri”

videochat
Anastasia (cu spatele) are 28 de ani. Cu fața, autoarea articolului

Înainte eram asistent medical. Am lucrat mult cu copiii, la pediatrie. Sunt multe asemănări între jobul meu de dinainte și ce fac acum. La spital vedeam oameni cu probleme fizice. Aici vin cu problemele sufletești. Eu am grijă de ei în continuare.

Sunt obișnuită să lucrez de sărbători, și la spital lucram, așa că pentru mine nu e o situație specială. Plus că aici vin de plăcere, nu simt că mă forțez să vin la muncă. Aici mă simt ca acasă.

Am vrut să încerc și meseria asta din considerente financiare, chiar dacă nu am trăit niciodată cu lipsuri, mulțumită părinților mei. Să lucrez ca asistentă o să pot și la 50 de ani, dar în domeniul ăsta, nu prea cred. Înainte credeam că a te dezbrăca e cel mai rușinos, cel mai urât lucru din lume. Dar am crescut, mi-am schimbat perspectiva și nu mi se mai pare nimic greșit în asta. Doar ne naștem goi, nu?

De sărbători stau pe site-uri oamenii singuri, care nu au cu cine să-și petreacă zilele alea libere. Pentru mine e cel mai important lucru e să fiu alături de cineva atunci când nimeni nu e. Asta e formarea mea, meseria mea de bază, să ajut oameni. Îmi place să știu că am pus o picătură din sufletul meu în viața lor. E important să simtă că e cineva acolo care e dispus să-i asculte.

Editor: Ioana Moldoveanu