FYI.

This story is over 5 years old.

Film

M-am uitat la „Oh, Ramona!” și am zis: Oh, Doamne, de ce?

Au sunat anii 90: își vor glumele înapoi.
andrei ciobanu
Andrei Ciobanu și limba lui dublată. Screenshot via Youtube

Mai demult încercam să urmăresc tot ce înseamnă fenomenul de umor din România. Adică eram la curent cu niște reviste și câțiva comedianți. De Andrei Ciobanu am aflat când a început Sergiu Floroaia să-l promoveze pe Facebook. Nu știu de unde l-a scos, nu știu cum au ajuns să se cunoască, dar părea că îi unesc mai mult glumele sexiste decât vreo mare prietenie. Tocmai pentru că apela la umorul ăla simplu, cu pițipoance și mahări, cu penisuri mici și țâțe mari, Andrei Ciobanu a prins foarte repede la public.

Publicitate

Nu a durat mult și a început să publice pe Facebook povestioare lungi despre primele întâmplări și sentimente din viața lui sexuală. Practic, fragmente din ce avea să devină romanul bestseller Suge-o, Ramona!. Ciobanu s-a prins repede că ar putea ieși un hit din postările lui. Și, ca totul să fie o poveste despre legătura puternică dintre ambiție și succes, a fost refuzat de multe edituri. Dar el a crezut în continuare în proiectul lui. La un moment dat, un om cu viziune de la editura Trei l-a publicat.

Așa că uite-mă niște ani mai târziu la Cinema City Cotroceni, la avanpremiera de gală a filmului Oh, Ramona!, adaptarea bestsellerului Suge-o, Ramona!. Așteptările mele sunt atât de mici încât ar trebui servite cu muștar și pâine la Terasa Obor.

Din punct de vedere al producției, cred că cel mai greșit și deranjant lucru a fost că filmul e dublat din engleză, tot în engleză și te aștepți să se audă Irina Margareta Nistor în orice moment. Probabil că actorii români aveau un accent prea strident, altfel nu-mi explic decizia. Foarte penibilă e și cenzura scenelor mai sexuale, fie prin glumițe ale vocii naratorului-personaj din off, fie prin animații.

Trecând peste ambalaj, filmul m-a făcut să-mi pun niște întrebări. Faptul că mi se par cringy glumițele care doar accentuează stereotipurile sexiste vine din feminismul meu vulcanic sau asta se întâmplă pentru că umorul e pur și simplu slab? Mai poți gusta comedia dacă te închini corectitudinii politice?

Publicitate

Toate personajele Oh, Ramona! sunt niște clișee ambulante, sigur le-ai mai întâlnit în alte filme cu adolescenți. Andrei are 17 ani, este tipul uncool clasic, virgin, îndrăgostit de cea mai frumoasă fată din școală - pe care el o descrie drept „fiica lui Satana”. Ea, Ramona, este superbă, tunsă scurt, brunetă, îmbrăcată mereu provocator și ușor goth. Nu îi pasă de convenții sociale și nu are sentimente reale. Vrea să îl dezvirgineze pe Andrei dintr-o provocare personală, iar când el o refuză pentru că își dorește mai mult decât o aventură, ea nu ia situația ca pe un gest romantic, ci ca pe o ofensă pentru care trebuie să se răzbune.

vagin

Hm, oare ce simbolizează asta? Screenshot via Youtube

Supărat, Andrei pleacă în vacanță la mare, unde o cunoaște pe Anemona. Deși face sex cu el în ciuda faptului că este într-o relație cu alt băiat, Anemona este de partea opusă a spectrului moral față de Ramona. E femeia bună, deci blondă, cu ochi albaștri, deci îmbrăcată feminin, în culori deschise. Puteau să-i pună și o coroniță cu flori în păr, ca să fie producătorii siguri că înțelegem mesajul.

La un moment dat, una din răzbunările Ramonei este să mintă că Andrei și prietenul lui cel mai bun sunt gay și formează un cuplu. Bineînțeles, așa ceva este revoltător și un motiv să se simtă rușinați. Deja mi-o imaginam pe Sorina Pintea dând declarații din partea Ministerului Sănătății despre nivelul ridicat de masculinitate toxică din rândul populației.

Din punct de vedere al corectitudinii politice, cele mai greșite sunt toate scenele în care apare Carla, „colega grasă”. În primul rând, fata asta (despre care nu știm nimic altceva decât că este grasă) îl aduce pe Andrei într-o seară oarecare la ea acasă, îl încurajează să fumeze mai multă iarbă decât poate el să ducă și, când îl vede foarte confuz, îl păcălește să se dezbrace și face sex cu el.

Publicitate

Din perspectiva scenariului, singurul lucru greșit în întâmplarea asta este că Andrei a făcut sex cu o fată grasă. Nu se pune problema lipsei de consimțământ și nu înțeleg de ce. Pentru că un bărbat nu poate fi abuzat sexual de către o femeie? Pentru că e clasic că orice bărbat vrea mereu să facă sex, deci consimțământul e de la sine înțeles? Andrei Ciobanu, Cristina Iacob, astea sunt niște întrebări pentru voi. Aș vrea să știu.

În partea asta a filmului sunt exagerat de multe glume legate de faptul că fata asta e grasă. România a tratat-o drăguț pe Oana Roman în comparație cu felu-n care s-a purtat Oh, Ramona! cu personajul Carla. Și mă deranjează asta, mai ales că filmul poate fi văzut de copiii de peste 12 ani.

curu gol

Ce țară frumoasă avem. Screenshot via Youtube

Sexul cu Carla este un trigger pentru Andrei. Își jură că nu o să mai facă niciodată sex cu o femeie grasă și că nu va uita întâmplarea, „ca Titanicul care nu a uitat când s-a lovit de aisberg”. Așa că își schimbă imaginea și devine cool prin haine de fițe și poze cu el la sală postate pe social media. Brusc, toate femeile sunt înnebunite după el. Inclusiv Ramona.

Ce-i drept, orice poveste despre adolescenți, mai ales un coming-of-age, va folosi stereotipuri sexiste. E vorba de acea perspectivă simplistă și binară asupra relațiilor. Nu pentru că e neapărat mai ușor pentru scenariști, ci pentru că în adolescență caracterele nu sunt întotdeauna destul de formate încât să iasă din gura lumii. Adolescenții sunt oameni care descoperă cine sunt, iar când faci asta, de obicei începi cu ce îți spun alții că ar trebui să fii. Dar din Oh, Ramona! nu poți înțelege decât că este uncool să fii gay, că nu meriți nimic dacă ești gras, că băieților le plac fetele doar dacă sunt frumoase, că e o greșeală ca băiat să vrei mai mult decât sex de la o fată, că e ok să te culci cu cineva care e atât de praf încât nu știe ce face și că există o rețetă foarte simplă prin care poți cuceri orice femeie: mușchi, haine și aroganță.

Editor: Răzvan Filip