Toate etapele prin care treci din cauza încălzirii globale

Anotimpurile aduc la suprafață toate nuanțele de nebunie ale umanității. Vara ai Comportament de Caniculă, când dormi cu capul afară pe geam și bei bere la doză pe drum spre serviciu. Iarna, ai Comportament de Sărbători, când dai sute de lei pe carne de parcă ar fi un lucru complet normal.

Însă se știe deja că planeta nu mai funcționează cum trebuie. Anotimpurile nu fac ce ar trebui să facă; dacă anul trecut pe vremea asta umblai prin zăpadă, acum parcă n-ar strica un grătar în parc. Vara a venit mai devreme anul acesta. Adică de prin februarie, așa.

Deși vremea e mai nasoală un pic în prezent, în ultimele zile a fost plin de soare prin majoritatea locurilor. Pe de o parte, asta este grozav! Poți să-ți pui rufele la uscat afară. Nu-ți îngheață oasele când ieși afară. Pe de altă parte, vremea asta produce terori existențiale și reamintește constant că am avansat prea mult și că, prin urmare, ucidem planeta.

Așa că aceste contradicții te lasă cu o afecțiune numită GWB (Global Warming Behavior – comportament de încălzire globală), adică un mod foarte haotic de a te purta. GWB este ceea ce se întâmplă atunci când creierul tău trebuie să producă Comportament de Caniculă după ce au trecut abia două luni din an și în același timp să proceseze faptul că zilele umanității sunt numărate. Ceea ce urmează este un fel de disperare – „Zilele noastre sunt numărate…”, te gândești, în timp ce-n mână ai băutură cu gheață. „Deci ar trebui… să mă bucur de vară cât de mult pot înainte ca planeta să devină nelocuibilă? Asta e… corect?” Peste un minut, începi să cauți online piscină gonflabilă. Uite încă niște semne clare că suferi de GWB în ultima fază.

Oamenii au de fapt șase simțuri. Auzul, văzul, gustul, pipăitul, mirosul și, da, încă unul care este un radar intern pentru A Ieși Afară Până Te Bate Soarele În Cap de fiecare dată când temperatura urcă până la măcar 15 grade. Se pare că, de fiecare dată când iese soarele, inviți toți oamenii pe care i-ai cunoscut vreodată la un pub pe care îl descrii ca fiind „destul de central” și cu „o terasă în grădină cu un vibe mișto x”.

Vara – toate bune și frumoase, normale. Dar versiunea din Global Warming Behavior e tristuță: te-ai entuziasmat prea tare, ai aranjat să te vezi cu prietenii la o seară liniștită de vinuri și țigări fumate la soare, dar ai uitat esențialul, anume că se face întuneric și chiar frig la 6 seara. Vine un singur prieten și stați înăuntru, bând Heineken.

Acum două săptămâni îți făceai rezerve de nuci la muncă pentru că era mult prea neplăcut să te gândești la a ieși afară. Ghiozdanul era îngreunat de batoane energizante, pliculețe de ceai cu nume precum „confort pentru gât” și un borcan cu supă. Fiecare centimetru din corp era acoperit ca și cum expunerea la cele 4 grade ar duce la degerături instant. Stăteai la biroul tău, și stăteai acolo până când era cazul să te duci direct acasă și să te bagi în pat îmbrăcat complet. Acesta este dansul teribil al iernii.

Săptămâna trecută, ai pierdut cel puțin 45 de minute din fiecare zi de lucru plimbându-te prin magazinele de lângă birou cu o jachetă subțire, încercând să te hotărăști cu privire la cea mai bună selecție de înghețată pe băț. Pentru că ești amețit de efectul Placebo al cerului senin și albastru, corpul și creierul tău sunt acum în conflict unul cu celălalt. Corpul zice: „Vreau un Twister”, dar creierul spune „E februarie, nu crezi că ai putea suferi de depresie și poate mai bine iei niște multivitamine?”. Corpul câștigă întotdeauna, bineînțeles, dar asta înseamnă și că îți pierzi dreptul să mai pufnești „E abia ianuarie!” data viitoare când vezi cutiile de înghețată din raioanele din hypermarketuri.

Extensia logică a faptului că iei gustări aiurea este că și bei aiurea. Ai decis să iei prânzul pe un locșor cu iarbă ofilită de lângă clădirea ta de birouri – Viață! Că oricum ne ducem naibii! – și pe măsură ce ciugulești la un sandviș oribil te gândești și la un pahar de gin sau poate un vin. Doar faci asta și vara! De ce nu și acum?

Păi, poate pentru că îți vei petrece restul după-amiezii luptând cu somnul, și vei pleca de la muncă în beznă și cu un început de mahmureală. Nu se recomandă.

Când vremea e futută, se fute și fututul. Așa cum oceanul se leagă de atracția gravitațională a lunii, tot așa și libidourile cetățenilor se sincronizează cu temperaturile.

Ciclul tradițional de agățat se desfășoară cam așa: din septembrie în decembrie - sezonul combinațiilor; din ianuarie în martie - sezonul de curățenie; din martie în septembrie - liber la tot și la toți. Problemele care derivă din asta fac parte din natura umană. Majoritatea oamenilor nu vor să își petreacă lunile de iarnă înfrigurați și singuri, uitându-se la seriale și cu șuba pe ei. La fel, e în însăși natura verii să fie mai greu să NU faci sex cu cineva necunoscut. Dacă crești temperatura, accelerezi ciclul. Ce o să se aleagă de noi în iunie dacă înfierbântații își fac deja de cap de la mijlocul lui februarie? E plin deja pe social media de selfie-uri cu oameni care se bucură de soare fără mâneci prin parcuri, cu descrieri de genul „mulțumim încălzirii globale pentru lumina bună *strălucește*”. Dacă ăsta va fi noul normal, vom muri de extenuare înainte să dea foametea.

Dacă cineva a reușit să calculeze corect numărul de ore și de ture în care ar trebui să dai drumul la căldură într-o casă mică, cu patru camere împărțite pe două etaje, te rog să lași un comentariu mai jos. Eu am petrecut aproximativ o săptămână experimentând cu diverse combinații la centrală și niciuna nu m-a făcut să nu mă mai duc la culcare dârdâind și să mă trezesc apoi transpirând inclusiv pe picioare.

Mai bine îți păstrezi concediul anual pentru aprilie.

Doar un pic de soare și deja ești pe Skyscanner ca și cum ar fi august și cauți oferte de ultimă oră. Te-ai îmbătat un pic în weekend și acum tu, prietenii tăi logodiți și colegul ciudat al unuia dintre ei aveți cu toții zboruri de câteva zeci de euro către Berlin peste două săptămâni, pentru că ei sunt oamenii care erau cu tine la o terasă cu bere când cineva (tu) și-a (ți-ai) scos telefonul și a început cu „O facem? Pur și simplu o facem, la naiba?”.

Acum mai trebuie să faci o rezervare și pe Airbnb.

În timp ce ne-am plimbat ca să ne „documentăm” pentru acest „articol”, am văzut cum o fată o alerga pe alta cu un mop de la locul de muncă, a blocat-o cumva cu mânerul mopului în gardul de protecție din jurul unei construcții și apoi pur și simplu s-a trântit pe jos râzând în hohote, cam cum fac copiii care au avut parte de prea multe E-uri. Habar n-am ce se întâmpla aici, dar toate indiciile ar putea indica Global Warming Behavior.

Articolul a apărut inițial pe VICE UK.