Sănătate

Spitalele din Nigeria le închid pe mamele care nu-și plătesc taxele de naștere

O creatoare de modă a murit în detenție după ce spitalul a refuzat s-o externeze până nu-și plătea factura enormă pentru naștere. Moartea ei se înscrie într-un fenomen global cunoscut sub numele de detenție spitalieră.

de Emma Bryce, și Wana Udobang ; translated by Oana Maria Zaharia
05 Aprilie 2019, 4:00am

Ilustrație de Owain Anderson 

Înainte ca viața să i se schimbe în mod irevocabil, Folake Oduyoye era o femeie obișnuită care lucra ca fashion designer în orașul aglomerat Lagos, din Nigeria. Își iubea jobul, își amintește soțul ei, Adeyemi Oduyoye. O ruga mereu să nu stea peste program, ca să vină acasă împreună și să aibă amândoi grijă de cei trei copii ai lor. „Îi spuneam mereu să facă tot ce îi stă în putere și să lase restul pe mâine”, spune Adeyemi, cu un zâmbet trist în colțul gurii.

Dar când Folake a mers la spital să dea naștere celui de-al patrulea copil, la sfârșitul lui august 2014, ritmul familiar al vieților lor s-a întrerupt brusc. Ea a dezvoltat o infecție după cezariană și a fost trimisă într-o facilitate guvernamentală, Spitalul Universitar din Lagos, pentru îngrijiri de urgență. A fost internată o perioadă îndelungată și, la final, s-a ales cu o factură de aproape 1,4 milioane de Naira (aproximativ patru mii de dolari), pe care ea și soțul ei n-au reușit s-o plătească. Când a venit momentul externării, Adeyemi spune că spitalul n-a lăsat-o să plece.

În schimb, au mutat-o pe Folake într-un salon păzit, unde a fost închisă alături de alte paciente care nu-și putuseră plăti facturile medicale, susține soțul ei.

El a povestit că lui Folake i s-a interzis să părăsească salonul sau să primească vreun tratament cât a fost închisă. Adeyemi dormea lângă ea în fiecare noapte. Pe timpul zilei, încerca să convingă spitalul să-l lase să plătească factura în rate lunare și să-i dea drumul soției lui; era motivat de speranța soției lui de a ajunge acasă de Crăciun. Dar spitalul a refuzat. „A stat acolo o lună și 13 zile, fără tratament, până când soția mea a început să tușească”, a zis Adeyemi.

A fost un semn fatal: Câteva zile mai târziu, în ziua de 13 decembrie, Folake a murit sub ochii lui Adeyemi, din cauza unei combinații de septicemie și pneumonie.

Astăzi, Adeyemi, un bărbat liniștit, cu vorba blândă, încă plânge când se gândește la ea. „Oamenii ăștia mi-au luat soția, mi-au lăsat copiii fără mamă”, a zis el despre personalul spitalului. Avocatul spitalului, Onmonya Oche Emmanuel, a zis că spitalul neagă acuzațiile. „Vreau dreptate. Dacă renunț, vor continua să facă asta și cu alte femei”, a zis Adeyemi.

Au trecut patru ani de atunci și echipa de avocați numită Women Advocates Research and Documentation Centre (WARDC) încă încearcă să rezolve cazul lui Folake. Organizația din Lagos le furnizează servicii juridice pro-bono femeilor cărora li se încalcă drepturile. Cazurile de care se ocupă includ violența domestică și atacurile cu acid. Când Adeyemi i-a contactat acum patru ani în legătură cu povestea soției lui, a intensificat eforturile WARDC de a stopa practicile ilegale care au cauzat moartea lui Oduyoye – un fenomen cunoscut drept detenția spitalieră.

Detenția cuiva într-un spital e o contravenție a dreptului uman la libertate - și totuși, practica e foarte răspândită, și nu doar în Nigeria. E un fenomen global, care are loc de obicei în țările unde îngrijirile de urgență nu sunt gratuite sau nu sunt acoperite de asigurarea medicală. Pentru spitalele fără fonduri, e o modalitate de a stoarce bani de la persoanele care nu-și pot plăti facturile medicale pe loc, de obicei obligându-le să-și contacteze rudele și prietenii ca să le ceară ajutor financiar. Femeile au un risc mai mare de a fi reținute, pentru că nașterea implică adesea îngrijiri medicale neprevăzute, precum operațiile de cezariană sau tratamentul pentru hemoragia postpartum. E posibil ca mii de persoane din Nigeria să fie reținute în fiecare an, dar fără cifre concrete, e dificil de confirmat numărul exact, a zis Onyema Afuluke, consilier juridic la Centrul pentru Drepturi Reproductive (CRR).

În birourile WARDC, Emmanuela Azu, unul dintre avocații care se ocupă de cazul lui Folake, ne întâmpină cu un zâmbet hotărât. „În Nigeria există această cultură care susține că dacă o femeie moare, e un act divin. Dar n-are legătură cu Dumnezeu, e din cauza neglijenței cuiva, undeva”, a zis ea.

Acest tip de gândire e rezumat într-un raport din 2008 pe care WARDC l-a emis după ce CRR a investigat cauzele mortalității materne din Nigeria – țară care se află pe locul doi în lume la acest capitol. Anual, țara pierde aproximativ patruzeci de mii de femei în timpul sarcinii și după naștere. „Ideea raportului a fost identificarea factorilor ascunși sau ignorați din spatele acestor decese materne care ar putea fi prevenite”, a zis Afulukwe, principala autoare a studiului.

Folake Oduyoye
De la stânga la dreapta: Folake Oduyoye în spital și Oduyoye înainte de internare. Fotografii din arhiva lui Adeyemi Oduyoye.

În timpul unei misiuni sub acoperire în care a umblat prin spitalele nigeriene, Afulukwe și colegii ei au descoperit multe cazuri în care femeile – mai ales cele care născuseră – erau reținute ilegal. „De obicei, femeile erau ținute într-un salon separat. În unele circumstanțe, nu vedeau lumina zilei, erau obligate să doarmă pe podea și nu primeau mâncare”, a zis ea. „Erau condiții similare cu tortura, în multe cazuri”, a zis ea.

Pe lângă alte cauze de deces, precum neglijența, WARDC și CRR au argumentat că detenția asta contribuie la rata deja ridicată a deceselor materne, pentru că femeile însărcinate se tem să meargă la spital de teamă să nu fie reținute.

Când povestea lui Oduyoye a atras atenția WARDC în 2014, aceasta a alimentat campania de awareness a grupării împotriva deceselor maternale din Nigeria. „A scos la suprafață probleme pentru care ne-am agitat de-a lungul anilor, precum facturile enorme, detenția și neglijența”, a zis Azu.

De asemenea, cazul a reprezentat o ocazie unică de a acuza statul direct pentru decesele femeilor din spitale. Fondatoarea WARDC, Abiola Akiyode-Afolabi, a explicat că organizația se concentrează de obicei pe cazuri precum cel al lui Oduyoye, care scot în evidență problemele majore de inegalitate de gen din Nigeria – „cazuri care pot deveni o acțiune colectivă care abordează probleme la scară largă”, a zis ea. În 2015, au ajuns cu cazul la tribunal, cu Adeyemi ca martor cheie împotriva statului.

Premisa WARDC a fost că guvernul nu a reușit să furnizeze un departament de asistență socială în spital, ceea ce a obligat instituția să recurgă la mijloace ilegale pentru a forța oamenii să plătească, a explicat Azu. „Statul ar trebui să aibă un mecanism prin care să oblige oamenii să plătească fără să le încalce drepturile la libertate și îngrijiri medicale”, a zis ea.

Dar după mai mult de doi ani de eforturi, cazul lui Oduyoye a fost respins de Înalta Curte Federală din Nigeria, în mai 2018, în baza unei erori tehnice. „Am fost foarte deprimată. Hotărârea a fost frivolă, nici măcar n-au analizat meritele cazului”, a zis Azu.

Akiyode-Afolabi are propriile motive pentru care crede că a fost respins cazul: „Era evident că statul încerca să elimine cazul, pentru că le-ar fi influențat și pe altele din Nigeria. Nu vor să se creeze un precedent”, a zis ea. Gruparea WARDC are de gând să continue lupta pentru cazul Oduyoye, motivată de destinele atâtor alte femei care depind de rezultatul lui.



Majoritatea operațiunilor WARDC sunt în legătură cu cazuri generale de neglijență în facilități guvernamentale – precum îngrijiri furnizate cu întârziere, personal insuficient și prost plătit.

Aceste tactici le-au adus succese în trecut. Într-unul din cazuri, investigațiile lor au stârnit o dezbatere publică în legătură cu un spital guvernamental care a amânat tratamentul unei femei care a sângerat fatal după naștere. În alt caz, cinci femei au murit într-o singură săptămână după ce au primit o transfuzie de sânge: WARDC a expus o bancă locală de sânge drept sursa sângelui contaminat, iar facilitatea a fost închisă.

Pentru a rezolva mai multe cazuri de acest gen, WARDC țin cursuri de training pentru a învăța avocații cum să gestioneze creativ constituția nigeriană în cazuri materne, sexuale sau care au legătură cu drepturile reproductive. În 2017, Azu a zis că au antrenat 24 de judecători pe aceste chestiuni. A adăugat că organizația a angajat o echipă de douăzeci de persoane care să analizeze problema din interiorul spitalelor.

„Acești supraveghetori sunt femei pe care le antrenăm să lucreze ca spioni care merg în spitale și culeg informații”, a explicat Akiyode-Afolabi. Supraveghetoarele – care circulă prin rotație în treizeci de spitale din Lagos și statul nord-vestic Kaduna – scriu rapoarte despre neglijența personalului și identifică noi cazuri de detenție în spitale.

Funmi Jolade Ajayi e una dintre aceste douăzeci de supraveghetoare și lucrează ca voluntar pentru WARDC din 2012. A explicat că prezența ei are scopul de a stopa tratamentul inadecvat al pacientelor din trei spitale unde lucrează de obicei. „Știu că sunt activistă și că monitorizez erorile guvernului ca să le corectez”, a zis Ajayi. „Prezența mea acolo e o amenințare pentru ei.” Le cere și femeilor însărcinate să-i ofere informații despre condițiile din spital și colectează dovezi fotografice pe care le oferă poliției.

După decesul lui Oduyoye, pentru WARDC a devenit foarte clar cât de important e să identifice oficial cazurile de detenție din spitale cu ajutorul rețelei de supraveghetoare. Dacă le conving pe femei să-și spună poveștile, lumea întreagă va afla nivelul la care are loc acest fenomen. „Pentru că nu avem suficiente informații exacte, mulți oameni chiar nu știu ce se întâmplă”, a zis Akiyode-Afolabi.

Următoarea sarcină ambițioasă a grupării e construirea treptată a unui caz de acțiune colectivă împotriva guvernului, constituit din femei deținute – deși nu e ușor să convingă victimele să vorbească, a zis Akiyode-Afolabi. Femeile care au fost în detenție vor să se distanțeze de traumele prin care au trecut. Multe nici nu știu că au drepturi care le pot proteja de aceste situații.

Eforturile lor de a lansa un caz de acțiune colectivă presupun și educarea femeilor despre drepturile lor, cât și obținerea dreptății. Speranța lor e că femeile vor ajunge să depună mărturie la tribunal împotriva unui sistem care le-a încălcat drepturile. Acum, avocații strâng dovezi pentru a transforma această acțiune colectivă în realitate. Au în față un drum lung, dar hotărârea lor e de neclintit.

Între timp, la începutul lui martie, WARDC a primit vestea că tribunalul a aprobat apelul pentru cazul lui Folake. Acesta va fi din nou deschis pe 2 mai și va marca intrarea într-o nouă fază. Adeyemi insistă că va fi pe poziții lângă WARDC și va lupta pentru dreptatea pe care o merită soția lui. „Ființele umane sunt mai importante decât banii”, a zis el.

Articolul a apărut inițial pe VICE US.