De ce se fac filme horror în România mai ales pentru străini

„Horrorul românesc iese din umbră" a fost numele unei dezbateri din cadrul festivalului de film de groază din Brașov - Dracula Film Festival, care a început cu întrebarea criticului de film Anca Grădinariu: „Ce mai face horrorul românesc, de ce nu e băgat în seamă de finanțări publice? Cine e suficient de nebun să și-l autofinanțeze? Ca selecționer, sunt uluită că în fiecare an avem filme horror independente, făcute din pasiune."

Filmele horror produse în România sunt marea lor majoritate scurtmetraje care tatonează genul în toate direcțiile lui. Cu toate astea, discuția se pretează pentru că e vorba de unul dintre cele două festivaluri de gen din România și dacă anul acesta, Cătălin Mesaru, selecționerul festivalului de Film Horror și Fantastic Lună Plină, nu găsea niciun scurtmetraj din România, iată că trei luni mai târziu, Cristi Mărculescu, selecționerul secțiunii de scurtmetraj de la Dracula Film Festival, alegea cinci dintr-un total de 12.

La masă avem doar realizatori de film horror care și-au autofinanțat producțiile, fără pic de ajutor de la CNC. „Nici măcar n-am încercat să aplicăm la CNC, n-am crezut nicio secundă că avem vreo șansă și a fost oricum o oportunitate să-l facem", povestește Andrei Boncea, producătorul filmului The Wanderers, câștigătorul ediției de anul acesta a Festivalului de Film Dracula.

Făcut cu un buget strâns de la investitori străini și gândit inițial doar pentru piața internațională, filmul spune povestea unui vânător de vampiri și alte creaturi malefice care crede că le-a văzut și simțit pe toate până ajunge într-un castel din Transilvania.

Anca Grădinariu este de acord: „Am avut la un moment dat ocazia să stau de vorbă cu un producător care făcea filme pe bandă rulantă în Ucraina, în Carpații ucrainieni. Îmi spunea că n-ar face decât horror toată viața lui, pentru că e foarte vandabil. Decoruri existau în natură, Ucraina avea prețuri foarte mici (vorbim de locații, echipamente și forța de muncă), iar filmele se vindeau automat, chiar dacă nu erau lansate pe marele ecrane, se vindeau la televiziuni, pe online. De asta nu înțeleg de ce nu sunt mai multe filme horror făcute în România.", spune ea.

Cristi Mărculescu, selecționerul secțiunii de scurtmetraje explică: În cazul filmelor horror intervine paradoxul Ethan Hawke. „Am văzut un filmuleț în care săracul de el era supărat că nu primește roluri în România." Îi dădea ca exemplu pe Joaquin Phoenix, pe Donald Sutherland, pe Matt Damon sau Jude Law, toți prezenți la noi în țară pentru filmări, adevărat, însă filmări la producții străine, nu coproducții, nu filme românești. Cu alte cuvinte, România nu duce lipsă de filmări de filme horror, ci de scriitori și regizori români care știu și au mijloacele necesare să se descurce în interiorul genului.

Cei patru regizori de scurtmetraje horror selecționate la festival sunt prezenți și vorbesc despre motivele din spatele realizării unui produs cu aproape zero șanse de viață altundeva decât în festivaluri de film.

Offstage, scurtmetrajul câștigător la secțiunea de scurtmetraj românesc la Dracula Film Festival, spune într-o cheie realistă povestea unei mamei demente care ar face orice pentru ca fiul ei să intre la actorie. Cu Adrian Titieni și Tudor Aaron Istodor în rolurile principale, filmul regizat de Andrei Huțuleac îți dă fiori pe șira spinării fără pic de sânge. Dovadă că violența psihică e mai eficientă decât cea fizică.

Degetul (sau cinci milioane de cretini) o adaptare după o nuvelă de Stephen King regizată de Tudor Botezatu este o poveste despre un politician care înnebunește lent atunci când un deget îi apare din scurgerea de la chiuvetă. Scurtmetrajul a fost filmat în urmă cu patru ani, apoi remontat complet, în ritm de lucru de câteva ore pe noapte cât studioul era liber, timp de aproape șase luni, iar sunetul și efectele speciale au fost finalizate cu câteva zile înainte de proiecția de la Brașov.

În partea opusă avem doi regizori italieni care au făcut un horror românesc. „Am vrut să facem ceva legat de tradiția țării. Hai să facem un film despre vampiri, fără vampiri.", povestește Massimiliano Narduli, regizor italian care trăiește și profesează ca regizor și selecționer de filme de doi ani în România. Vampirismus este o poveste cu a fost odată ca niciodată o fată frumoasă care brusc se îmbolnăvește misterios. Massi, împreună cu prietenul și co-regizorul Gabriele Saffioti, semnează un scurtmetraj alb-negru, fără vorbe, folosind unul dintre motivele cele mai cunoscute din țara noastră, dar și cele mai evitate: vampirii.

În coperți de documentar, Ultimul vis spre lună vorbește despre legenda navetei spațiale rusești care a plecat spre lună cu doar o săptămână înainte de cea a Americanilor. În ea era prima femeie cosmonaut, care a supraviețuit cumva exploziei. Regizorul Octavian Repede folosește imagini de arhivă, postere de propaganda și câteva filmări în pădurile din Trasilvania pentru un testimonial de 30 de minute al unei istorii care s-ar putea sau nu să fie adevărată.

„De ce am făcut film? Pentru că așa ni s-a sculat.", spune Cătălin Mesaru, co-regizor debutant împreună cu Cătălin Moise. Cei doi semnează scurtmetrajul Doamna Ghica, care deja a circulat în șase festivaluri de film de gen, din țară și din străinătate. Doamna Ghica trimite cu gândul la genul italian giallo și aduce un tribut culorilor amețitoare folosite de Dario Argento.

Filmul a fost făcut de o mână de prieteni, care au învățat singuri să facă efectele speciale, să folosească siliconul pentru construit răni, sângele fals, au compus muzica, au filmat, au editat împreună, pe o durată de șase luni, pentru o poveste despre doi prieteni care se întâlnesc seară de seară să vadă filme împreună, dar nu reușesc să cadă la pace asupra deciziei. „Sieranevada, Bacaulaureat arată toate ca o ciorbă gri, așa că am decis să facem ceva cu măcar un pic de culoare în plus. Doamna Ghica este un film făcut pur și simplu din pasiune, nu are niciun fel de altă miză."

Așadar, La Dracula Film Festival s-au putut vedea cinci filme scurte din cinci zone diferite ale unui gen despre care unii, precum managerul de festival Romain Roll, spun că ar trebui comasate împreună cu „gore-ul, filmul fantastic, thrillerul fantastic, filmele complet sărite de pe fix, doar așa le putem da o șansă reală să iasă pe piață".

De-a lungul dezbaterii, regizorii de filme horror au dezbătut cât contează craftul și cât pasiunea în realizarea unor astfel de producții. Până la urmă, discuția s-a mutat la ideea că un scurtmetraj horror, chiar și unul făcut cu minimum de resurse, este o posibilă carte de vizită pentru un lungmetraj în ochii unui producător. „Guillermo del Torro a făcut asta și uite unde a ajuns", vine exemplul.

Se vorbește apoi despre filmul What We Do in the Shadows, care se înscrie în zona, extrem de aerisită, de mokumentary horror, și care a devenit rapid film cult, propulsându-l pe regizorul Taika Waititi direct la Hollywood, pentru blockbusterul Thor. „Orice regizor face în zona asta un film important are foarte multe șanse să ajungă să facă filme cu bugete foarte mari, care nu sunt neapărat horror.", conchide Andrei Boncea. „Dacă nu vii cu ceva nou, original, n-ai nicio șansă să ieși în față.", mai spune el

Discuția însă se blochează pe tărâmul neaoș, al spectatorului de cinema care refuză să mai consume film românesc. Spectatorul de cinema dorește comedie. Realizatorii filmului The Wanderers, aceiași care stau și în spatele serialului Las Fierbinți, preiau din nou discuția.

Publicul de cinema, atâta cât mai e el în contextul în care TV-ul și platformele online sunt din ce în ce mai puternice și vor înghiți cel mai probabil cinematografele, dorește comedii. Abia după ce convingi publicul, cu comedii, să revină în sălile de cinema la film românesc, îl poți chema și la un horror puternic, explică Andrei Boncea.

În momentul de față, The Wanderers este singurul film horror cu succes la public, judecat prin cele trei proiecții cu sala plină: la Festivalul Internațional de Film Transilvania, la Festivalul de Film Horror și Fantastic Lună Plină și la Dracula Film Festival, unde a câștigat premiul cel mare. Motivația juriului sună așa: „Un amestec unic de genuri, o foarte bună comuniune de horror, splatter, umor, dramă și fantezie. Un melanj inteligent de diferite limbi ce își pune excelent în valoare cast-ul internațional. Peisajele românești au adăugat o savoare specială poveștii gotice și au contribuit la cimentarea producției autohtone în tiparele genului."

The Wanderers va intra în cinematografe la începutul anului viitor. Până atunci, ai dovada că se poate, se cere și există producători care vor și pot strânge bani pentru așa ceva, a se citi producții mari. Dar și că avem și regizori și producători independenți dispuși să strângă curelele și să apeleze la generozitatea prietenilor pentru filme horror scurte și îndrăznețe. Până la urmă va ieși perla.