Am încercat să-mi vând chiloții online ca să-mi plătesc chiria

Toată lumea știe: suntem în toiul unei crize a costului de trai. Aparent o pendemie, o generație mai în vârstă obsedată cu a deține toate bunurile și mai multe crize catastrofice nu sunt grozave pentru economie. 

Așa că VICE încearcă să-și dea seama ce opțiuni avem. 

Am auzit asta constant în ultimul an: Costul de trai urcă în timp ce salariile stagnează. Știrile ne hrănesc anxietatea: Combustibilul e mai scump. Mâncarea e mai scumpă. Chiria e mai scumpă. 

La naiba, știm!

În ultimele șase luni până la un an - după ce am plătit chiria și facturile, îmi cumpăr mâncarea (sincer, în punctul ăsta, mi-aș dori să nu trebuiască să mănânc ca să supraviețuiesc) - nu mai rămân cu mare lucru în cont decât niște mărunțiș pentru o băutură cu care să-mi plâng de milă și o petrecere dubioasă care să mă facă să uit de toate.

Așa că am început să mă gândesc: Cum să fac mai mulți bani? Sau mai exact, cum să fac mai mulți bani fără să ies din camera mea, fără să vorbesc sau să interacționez fizic cu oameni (ani de muncă în horeca au făcut din micile conversații cu oamenii inamicul numărul unu) sau să mai adaug alte zeci de ore în plus la săptămâna mea de muncă de 38 de ore. 

Primul lucru care mi-a trecut prin minte a fost să-mi vând lenjeria intimă online. E ceva la care m-am tot gândit de ceva vreme. 

În final am făcut pasul din cauza unui TikTok. De fapt, câteva clipuri virale pe TikTok făcute de tipul ăsta pe nume Pilipili, care și-a făcut un obicei din a intervieva tipe frumoase și din a le întreba câți bani au în cont.

Întotdeauna merge cam așa:

„Cât de mulți bani ai în cont?”

„Trei sute de mii de dolari.”

„Trei sute de mii de dolari?! Cum de ai atât de mulți bani?”

„Îmi vând chiloții pe Sofia Gray.”

Fiindcă sunt impulsivă și (ușor) stupidă, n-am realizat că cel mai probabil era o reclamă ascunsă pentru Sofia Gray - „piața numărul #1 la nivel global unde să cumperi și să vinzi chiloți folosiți”. Ar fi trebuit să citesc comentariile: „Asta e evident o reclamă”. N-am cercetat deloc cât de greu ar fi sau ce ar trebui să fac. Mi-am făcut un abonament de 40 de dolari (pe trei luni) în cinci minute. 

În punctul ăsta m-am apucat să fac puțină cercetare, începând cu cel mai logic loc: Google. „Cum să vinzi chiloți online”. 

Primul lucru pe care l-am găsit a fost că visurile mele de a face trei sute de mii de dolari aveau șanse mici de îndeplinire. Majoritatea persoanelor care se apucau de vândut pentru prima oară făceau poate două sute de dolari pe lună (dacă îi făceau și pe ăia) și ar fi fost un început lent. De fapt, vânzătoarele care aveau deja urmăritori loiali și avizi pe site-uri precum OnlyFans sau Instagram aveau cele mai multe șanse să obțină succes. Eu nu aveam de niciunele.

Am mai descoperit și că Sofia Gray nu e nici listată în topul site-urilor de vânzare de chiloți și nici n-avea recenzii bune. 

„70% dintre cumpărătorii SG erau spammeri și escroci, 20% dintre ei îți pierdeau timpul, iar restul erau clienți simpatici cu care îmi plăcea să vorbesc… dar nu merită să ai de-a face cu tot căcatul” scria într-o recenzie. 

„Ăsta nu e site-ul potrivit dacă chiar vrei să-ți vinzi hainele uzate”, scria un altul. 

La naiba. Dar deja am plătit abonamentul, așa că m-am aventurat. 

Ca să-ți faci un cont pe Sofia Gray, trebuie mai întâi să-ți alegi un nume pentru magazinul tău, să răspunzi la un Q&A (care implică câteva întrebări „perverse sau drăguțe”), să-ți verifici identitatea (partea asta e opțională) și să începi să urci conținut fie gratuit, fie premium. 

Cumpărătorii pot să-ți acceseze conținutul premium pentru un preț - pe care tu îl stabilești. Pot de asemenea să deblocheze opțiunea de a vorbi cu tine prin mesaje timp de șapte zile, tot la un preț setat de tine. 

Numele magazinului meu era - și când mă gândesc la asta dau din cap dezgustată - „Golden skin island girl”. La naiba, Ugh. Da, m-am fetișizat și nu, nu m-am simțit bine să fac asta. Totuși, asta e ideea. Să lucrezi cu atuurile tale și să ieși în evidență pe piața deja suprasaturată. 

Mi-am pus o poză cu fundul meu în lenjerie roșie din dantelă. Dacă o să cauți să vezi, nu vei găsi, fiindcă (spoiler) am șters contul după ce n-am vândut nimic. Am pus prețul la 30 de dolari (care părea să fie media potrivit altor magazine) și am scris o descriere extrem de directă.

În tot procesul ăsta, anonimatul a fost foarte important pentru mine. O problemă totuși a fost că aveam tatuaje pe tot pieptul. Mi-a limitat pozițiile în care mă puteam fotografia. Oricum, am urcat prima mea pereche de chiloți. 

Și apoi am așteptat. Am așteptat să vină oamenii. După câteva zile în care n-am primit niciun mesaj (și m-am simțit demoralizată), am început să fac din nou documentare online. 

După ce am citit diverse articole, un lucru a devenit clar: vânzarea de chiloți nu e un joc al așteptării. Trebuie să fii proactivă. Chiar necesită MUNCĂ. O, Doamne. 

Există o opțiune cu care poți căuta cumpărători, să le trimiți mesaj și să-i aduci la tine pe profil. Pe Sofia Gray, există o limită zilnică de zece mesaje. Am găsit cei mai activi cumpărători și le-am trimis un mesaj cu copy-paste. 

„Ce faci? Sunt nouă pe aplicația asta și sunt în căutare de noi prieteni. Ți-ar plăcea să vorbim? Intră pe profilul meu și vezi ce părere ai :)” am scris eu. În caz că nu te-ai prins, mă dădeam inocentă și naivă.

Am mai citit și că reddit are o comunitate mare de oameni care caută să cumpere, așa că mi-am făcut un cont cu numele similar cu al magazinului „Golden Skin Island Girl” (ugh) și am postat un link către profilul meu în câteva subreddituri. Am inclus: r/usedpanties/ și r/panties, ambele care au sute de mii de membri. 

În punctul ăsta am început să mă întreb dacă va necesita mai multă muncă decât m-am gândit inițial. Investeam ore întregi după jobul meu de la 9 la 17, postam pe forumuri, dădeam mesaje oamenilor și făceam poze. 

Chiar merita? A fost așa de ușor cum am crezut că va fi? Aveam dubii. În ciuda acestui lucru, am continuat, am trimis mesaje, am căutat pe net, am lucrat la marketing. Din nou, am așteptat. 

După încă o săptămână am primit primul meu mesaj de la un utilizator pe nume „carlos”: Hei, vinzi chiloți + fiole pentru masturbare sau șosete?”

În inocența mea am întrebat ce e o „fiolă pentru masturbare”. 

„O fiolă în care te piși sau scuipi.”

Nu voi intra în detaliile acestei conversații, dar practic am căzut de acord asupra câtorva lucruri, am pus un preț și apoi… a dispărut.

Aparent e o experiență comună pe Sofia Gray. De fapt, sunt zvonuri cum că majoritatea cumpărătorilor de pe aplicație nu sunt acolo chiar să cumpere. Când te uiți pe profilurile cumpărătorilor nu e neobișnuit să vezi biografii care au ca scop redirecționarea vânzătorilor către aplicații terțe - cum ar fi Kik, Whatsapp sau Signal - pentru a evita taxa de mesagerie pe care o poți seta pe profilul tău. 

A mea era un amărât de dolar pentru șapte zile. Se pare că mulți cumpărători căutau sesiuni de sexting gratuite mai degrabă decât lenjerie. Mi s-a întâmplat de câteva ori și a fost o pierdere de timp incredibilă. 

Deja trecuse aproximativ o lună și jumătate. Eram plictisită, tulburată și dezamăgită. Am decis să renunț. Nu aveam timp de pierdut pe ceva care nu-mi aducea nimic. Am încetat să mai investesc ore în asta. Îmi pierdeam interesul. 

Am învățat multe lucruri în procesul meu către un job secundar profitabil (ăsta n-a fost unul). 

În primul rând, să-ți vinzi chiloții online (în experiența mea) nu e așa de ușor cum fac unii oameni - sau internetul - să pară, mai ales când ești începătoare ca mine. Trebuie să muncești mult și ajunge să fie un al doilea job pe lângă jobul principal. Trebuie să investești la fel de multe ore pentru a contacta, a promova și a trimite mesaje cât ai munci la un job de la 9 la 17. Cu toate astea, aș spune că dacă ai deja un cont de succes pe OnlyFans sau mulți urmăritori pe Instagram, ar fi mai ușor. Așa că încearcă. 

În al doilea rând, am invățat că cheia stă în a te documenta înainte să cumperi orice fel de abonament. Sofia Gray, deși se promovează ca fiind una dintre cele mai mari piețe pentru chiloți folosiți de pe internet, n-ar fi primul loc unde aș merge. Sniffrs, am citit, aduc puțin mai mult succes pentru cumpărători, ca și Etsy (despre care am citit că ar fi cel mai bun loc unde să vinzi). 

Abonamentul de 40 de dolari pentru trei luni este de asemenea un preț piperat având în vedere că majoritatea oamenilor nu-și mai recuperează investiția. Site-ul te taxează în plus și pentru promovare ulterioară (care e aproape necesară având în vedere suprasaturarea de vânzători). E puțin probabil că te vor găsi cumpărătorii fără ea. Pe mine sigur nu m-au găsit. Site-ul nu te lasă nici să scoți banii până nu ajungi la 50 de dolari, prag de care nici măcar nu m-am apropiat. 

În ultimul rând, și la asta ar fi trebuie să fiu mai bună: ai nevoie de consistență, răbdare, să construiești relații și da, mult timp. Eu îmi pierd rapid interesul în lucruri dacă nu îmi sunt favorabile. Experiența asta a fost unul dintre ele. Cel mai probabil că o lună și jumătate nu a fost îndeajuns ca să-mi construiesc o bază de fani loiali sau un magazin divers. 

În final, scopul meu a fost să fac bani rapid, dar a fost o iluzie, o îndeletnicire care a devenit un miraj al speranței. Acum am înțeles asta. Dacă ai același mod de gândire ca mine, să-ți vinzi chiloții nu este o cale prin care să câștigi bani ușor. Trebuie să muncești. Muncă pe care nu sunt pregătită să o fac.

Dacă tu da, atunci succes. Sper că vei face mai bine decât mine.