6 motive reale să-ți pese de schimbările climatice în ciuda gargarei lui Iohannis

În anul care a început cu niște zile călduroase în plin sezon de iarnă, pe care o puteai confunda ușor cu primăvara, Klaus Iohannis le-a reamintit românilor că încă e în funcție. Astfel, pe 11 ianuarie 2022 a lansat raportul „Educația privind schimbările climatice și mediul în școli sustenabile”. Mă rog, poate e mult spus că Iohannis l-a lansat. Poate la fel de bine să fie o surpriză și pentru el existența a așa ceva.

Subiectul nu cred că-i e străin, totuși. În toamna lui 2021 a fost la Summitul COP26, unde bogați, președinți și alții au arătat lumii cât de fierți sunt pe schimbările climatice. La acel summit, Iohannis s-a întâlnit cu prințul Charles, cu președintele Statelor Unite ale Americii Joe Biden și alți lideri, și-a ținut un discurs. „Trebuie să promovăm educaţia şi cercetarea privind schimbările climatice. Începând cu 2023, România va găzdui un centru inovator al Organizaţiei Meteorologice Mondiale, care va ajuta sistemele agricole din Europa să răspundă mai bine la provocările climatice. Impactul schimbărilor climatice nu are graniţe naţionale”, a spus președintele. Și iată cum a ajuns și acel raport să fie lansat. 

N-a fost bine primit, iar un exemplu bun în sensul ăsta e o postare de pe Facebook a lui Claudiu Năsui de la USR. Bine, Năsui a început cu nițel whataboutism: „Deși unul din doi copii este în risc de sărăcie și excluziune socială, prioritatea domnului Iohannis este ca ei să facă ore despre schimbările climatice”. A încheiat în aceeași notă: „[...] prioritățile domnului Iohannis au fost altele, este urgentă strategia națională pentru educația climatică”. Năsui are dreptate, nici guvernul condus de Nicolae Ciucă, nici președintele n-au niciun plan – cel puțin unul dezvăluit românilor – despre cum ar aborda problema sărăciei și cum aceasta îngreunează și chiar limitează accesul la educație.

Înainte de grija pentru mediu, Iohannis și-a pus numele lângă un proiect pompos: „România educată”. Cele două etape, derulate între 2016 și 2018, au zguduit educația de nu s-a mai văzut biata de ea. A treia etapă, mare grijă, a fost încheiată în 2021. A umplut-o de sânge, plastic spus. Subiectul de acum e însă schimbarea climatică. Ce-au împins în față atât Administrația Prezidențială, cât și Iohannis prin acest raport e cel mult gargară. Așa că permite-mi să le fac treaba un pic mai bine și să-ți arăt rapid de ce e atât de gravă situația, dar președintele mai mult a dus-o în derizoriu.

În 2019, VICE ți-a arătat prin ce va trece România din cauza schimbărilor climatice. Uite ceva deja evident: valurile de căldură au înmuiat iarna. Cel mai nasol se simte vara, iar viața în niște cutii de beton supraaglomerate și poluate, așa cum sunt blocurile, va fi tot mai grea, după cum explica în articolul citat antropologul Ștefan Dorondel. Tot pe oraș, lipsa zonelor verzi, clădirile înalte și asfaltul sunt o rețetă a morții. Riscurile sunt boli cardiace, pulmonare, precum cardiopatia ischemică sau astmul bronșic, după cum a subliniat medicul Tudor Hurmuzache. Gândește-te la viața ta în oraș după ce-ți trece bucuria că n-ai dat la zăpadă anul ăsta „ca pe vremuri”.

Se înmulțesc, totodată, episoadele climatice severe spre extreme. Bogdan Antonescu a explicat pentru Digi24 că deși vom trece prin mai puține evenimente severe în timpul iernii, mai puține episoade cu ninsoare severă sau acele valuri de frig, când acestea se vor produce, vor fi mult mai intense decât ceea ce ai văzut până acum. Pentru Europa, Antonescu susține că regiunea centrală și de est a Europei va fi mai afectată de fenomene extreme, inclusiv grindină de mari dimensiuni și tornade, cum s-a întâmplat în 2021 în Cehia. Asta în caz c-ai uitat de furtuna din Timișoara lui 2017, tornada de la Drajna sau cea din 2002 de la Făcăieni. E un moment bun să zic că semnele au fost acolo?

Schimbările climatice sunt responsabile inclusiv de deșertificarea din sudul țării. Din măsurătorile meteorologice făcute de-a lungul a o sută de ani, se observă o aridizare în Dobrogea, sudul Moldovei și estul Munteniei pe o suprafață de trei milioane de hectare, adică 20 la sută din suprafața agricolă a țării. Efectul direct e fix în capacitatea solului de-a mai susține culturi. Altfel spus, fără culturi sursele de hrană sunt afectate. Ce pui pe masă și ce bagi în gură n-are cum să nu te afecteze și o simți direct. Mai mult, deșertificarea amplifică schimbările climatice. Deoarece terenurile își pierd capacitatea de-a înmagazina carbonul, gazele cu efect de seră (cum e dioxidul de carbon) ajung direct în atmosferă, după cum a explicat climatologul Roxana Bojariu pentru VICE încă din 2019.

Incendiile vor fi o problemă majoră de care nu auzi doar la alții. Dacă în 2021 a fost vorba de cele din Grecia, atât de aproape de România, iar în anii precedenți de cele din California sau Amazon ori Australia, e doar o chestiune de timp până când le vei vedea și la noi – deși nu-i de dorit nimănui așa ceva. Antonescu a explicat pentru Digi24 că, cu cât un val de căldură este mai intens, cu cât există regiuni în care anterior a existat secetă, cu atât e mai mare riscul de-a apărea incendii de vegetație și de-a fi mai violente ca precedentele. Dincolo de pierderile imense, gândește-te ce se întâmplă pe autostrada A2 când oamenii dau foc vegetației ca să curețe terenurile. 

Nu în ultimul rând, și România, și Europa vor fi afectate direct de migrația climatică. Siguranța hranei, lipsa resurselor de apă, dar și modificarea surselor epidemiilor sunt doar câțiva din factorii care pot să împingă o populație să-și părăsească zona care nu mai oferă condițiile necesare supraviețuirii. Da, epidemii, că vor fi tot mai multe epidemii și posibil să nu fie toate pandemii ca să speri măcar la o reacție din partea statelor cu tehnologii, știință, medicină și putere economică mai dezvoltate. Dar efectele vor fi resimțite de toate statele. Un raport al Băncii Mondiale din 2018 arăta că 143 de milioane de oameni din Asia, Africa și America Latină vor fi în curând refugiați climatici. Estimarea e că până în 2050 va fi vorba de circa 216 milioane de oameni. Dar acțiunile care să diminueze impactul schimbărilor climatice ar reduce această migrație cu până la 80 la sută. 

În ideea migrației climatice, ține cont și de ce-a declarat pentru VICE medicul Hurmuzache în 2019. Cu toate triajele și carantinele, multe boli pot fi în perioada incubației, adică fără simptome. Așadar, medicii europeni se pot întâlni cu boli noi. Optimist e posibil să fie vorba de cazuri izolate provocate de bacterii, virusuri sau paraziți. Pesimist și, după aproape doi ani de pandemie cu un virus pornit din China și ajuns în toată lumea, e posibil să ducă la epidemii și chiar noi cauze de pandemii.

În aceeași notă, ține cont și că e posibil ca în timpul vieții tale să asiști la acapararea terenurilor agricole. E un fenomen întâlnit, în prezent, mai ales în țările în curs de dezvoltare, unde terenurile țăranilor sunt luate de diverse companii sau arendași și asta duce la comasarea a mii de hectare într-o formă de oligopol agricol. România e expusă aici, că prețul scăzut al terenurilor a atras numeroși investitori și oportuniști care, în complicitate cu autoritățile locale, au lăsat oamenii fără pământ în schimbul unei arende derizorii. 

Terenurile sunt exploatate și pentru sifonat fonduri europene, și pentru luat bani prin diverse programe ale Ministerului Agriculturii. Și după COP26 a fost evidențiată și-o altă problemă: acapararea terenurilor de către corporații ca să-și spele imaginea de poluatori grupa mare prin plantarea de monoculturi. Astfel de abordări sunt perverse și pentru că distrag atenția de la impactul real pentru care companii de tipul ăsta îl au asupra climei.

Tinerii sunt deja preocupați de starea mediului. Potrivit unui sondaj comandat de Biroul European de Mediu (EBB), mai mult de opt din zece persoane între 15 şi 35 de ani se declară destul de, foarte sau extrem de îngrijorate de schimbările climatice. 

Treaba asta a fost mai vizibilă ca niciodată în ultimii ani, de la Greta Thunberg și reacțiile ei față de nepăsarea liderilor politici până la protestele adolescenților din diverse orașe din lume grupați sub mișcarea Extinction Rebellion. Poți spune ce vrei despre Greta, dar nu fi ipocrit să negi o evidență: la vârsta ei ne-a făcut pe toți restul să ne fie jenă de nepăsarea față de caşcarabeta pe care o numim Pământ și pe care o credem indestructibilă. Șocant, e destul de fragilă planeta asta. Și nu-i o surpriză, un studiu MIT a intuit încă din 1972 direcția în care mergem. De distrugerea climei, indiferent de părerea ta, sunt de vină părinți și bunici ai tinerilor din prezent. Și aici nu mă refer de decizii și acțiuni la nivel individual, ci de generație per total.

Nu am înșirat toate astea doar ca să arăt cu degetul spre niște vinovați, ci ca să vezi de ce, pentru tineri, chiar e relevantă tema schimbărilor climatice. Ca să nu mai zic că, deși este despre o cometă, Don’t Look Up e fix despre lipsa de acțiuni concrete și cu impact imediat în diminuarea efectelor încălzirii globale.

Un prim pas relevant ar fi reducerea poluării – uite și niște date: emisiile de dioxid de carbon trebuie să ajungă la zero până în 2050 și trebuie să scadă cu 45 la sută până în 2030; mai sunt doar opt ani. Totodată, utilizarea cărbunelui va trebui redusă substanțial până la mijlocul secolului, iar utilizarea tehnologiei care elimină carbonul din atmosferă trebuie folosită cât mai urgent. Cumva, pe energie verde, România stă mai bine decât te-ai aștepta – e la peste 24 la sută, în timp ce media UE este la sub 20 la sută, iar ținta ar fi ce face Suedia care-i peste 56 la sută – bine, mai sunt și excepțiile Norvegia și Islanda. Datele au fost colectate în decembrie 2020, când România era în grafic cu ținta, adică nu a depășit-o, dar a atins-o, ceea ce nu se poate spune despre Marea Britanie, Luxemburg, Olanda sau Belgia și Polonia.

În contextul ăsta însă programul de guvernare al coaliției PSD–PNL e cel puțin dezamăgitor. Mediul este undeva departe pe lista de priorități și abordarea nu iese din limbajul de lemn – „Lupta împotriva schimbărilor climatice, conservarea biodiversității, prevenirea și combaterea poluării generalizate reprezintă, în orice stat civilizat, orientările fundamentale ale politicii de mediu și climă, cu priorități imediate pe termen mediu și lung” și chiar „[...] își asumă angajamentul Uniunii Europene de creștere a ambiției și eforturilor în scopul reducerii emisiilor de gaze cu efect de seră pentru combaterea efectelor schimbărilor climatice în vederea îndeplinirii obiectivelor Acordului de la Paris, precum și în contextul adoptării Pactului Ecologic European”.

Problema cu raportul dat lumii de către Iohannis prin Administrația Prezidențială, cumva subliniată și de atitudinea lui Năsui, e că fix asocierea face subiectul să pară unul, așa, de discutat între o pauză de golf și schi. Cristian Pantazi într-un editorial pe G4Media i-a pus deja ștampila: „Greta de la Cotroceni” și „inventând tema mediului”. În text el nuanțează însă: „tema mediului e una validă și serioasă oriunde în lume [...] Dar în cazul României, cu zeci de probleme stringente [...] mediul nu are cum să fie prioritatea zero a unui șef de stat”.

Un ecou similar e și în Libertatea, semnat de Victoria Stoiciu: „Alegerea educației pentru mediu ca prioritate prezidențială, dintre toate problemele stringente legate de mediu, înseamnă de fapt o pervertire, o falsificare a agendei climatice”. În esență, ea are dreptate: schimbările serioase pentru mediu vin din politică, însă, în același timp, ele nu vor fi făcute fără presiune din partea populației. Că dacă ar fi după politică și după business, două domenii pe care se concentrează Victoria, încă ar dudui exploatarea de cărbune și nu i-ar păsa nimănui de poluarea mașinilor.

Din fericire, cel puțin pe sondaje românii par preocupați: 84 la sută cred că schimbările climatice și consecințele acestora sunt cele mai mari provocări pentru umanitate în acest secol. Totodată, 88 la sută dintre români consideră că schimbările climatice au impact asupra vieții lor zilnice; mai mult cu 11 la sută decât media europeană. Datele sunt dintr-un sondaj al Băncii Europene de Investiții cu privire la climă care acoperă intervalul 2021–2022. Așa că, da, și educația pentru climă e important. Problema nu e utilitatea ei, ci ce ziceam înainte: asocierea lui Iohannis cu subiectul. Mai ales după „România educată”.

Altfel, vezi că mai e puțin și vine nebunul de an 2024, când vor fi alegeri de toate felurile. Și în funcție de câți ani ai, rămâne valabilă chestiunea asta: nu ar trebui să-ți pese de mediu și Pământ pentru că planeta nu s-ar descurca fără oameni (ba chiar e posibil să-i fie mai bine fără). Ar trebui să te preocupe fix pentru că umanitatea nu s-ar descurca fără Pământ.