Acest articol are mai mult de cinci ani de la publicare.
Călătorii

Cupluri fericite de gay din Vietnam

Era și timpul ca băieții din cealalaltă parte a lumii să aibă și ei dreptul să umble cu persoane cu organe reproducătoare asemănătoare.

de Elektra Kotsoni
17 Septembrie 2012, 12:00pm

Acum vreo lună, 100 de bicicliști homosexuali pedalau prin Hanoi în cadrul primei parade gay care a avut loc în capitala vietnameză. Asta n-a mirat prea tare pe nimeni în Occident; doar era și timpul ca băieții din cealalaltă parte a lumii să aibă și ei dreptul să umble cu persoane cu organe reproducătoare asemănătoare. Dar o zi mai târziu, au început să circule zvonuri că guvernul vietnamez avea de gând să legalizeze căsătoria între persoane de același sex. Având în vedere că Vietnamul încă funcționează sub un regim comunist, e o știre destul de dată dracului, nu?

Așa m-am gândit și eu, așa că am contactat-o pe fotografa Maika Elan, care și-a petrecut ultimul an surprinzând în fotografii cele mai intime momente ale cuplurilor gay vietnameze. Mi-a dat țeapă la prima întâlnire, dar am iertat-o pentru că e cea mai dulce vietnameză cu freză de ciupercuță pe care am întâlnit-o vreodată.

VICE: Hei, Maika. De ce mi-ai dat țeapă la întâlnire?

Maika Elan: Hello. Îmi pare foarte rău, a trebuit să mă trezesc de dimineață și să merg la ambasada Marii Britanii ca să rezolv cu o viză – în câteva zile trebuie să fiu acolo să pregătesc o expoziție - și am ajuns să stau toată ziua acolo. Bine, trebuia să mă aștept la asta, nu știu de ce am fost așa optimistă...

Și eu urăsc birocrația, așa că te iert. Spune-mi despre proiectul tău: Oamenii gay din Vietnam. De ce e un subiect atât de important?

Păi în Vietnam se vorbește zilele astea despre legalizarea căsătoriei între gay. Asta ar însemna că Vietnam e prima țară din Asia care face așa ceva, deci e mare lucru. În orice caz, nu cred că se va întâmpla chiar curând. Oamenilor le place să spună că sunt deschiși la minte, dar nu se și comportă ca atare. De exemplu, de câte ori apare la TV sau în presă o poveste despre un cuplu gay, fie le blurează fețele, fie îi pun să stea cu spatele la cameră. Și toate poveștile de genul ăsta au legătură cu drogurile, cu SIDA sau cu vreun scandal sexual.

Când vine vorba de filme, homosexualii sunt fie idealizați, fie prezentați ca având comportament sexual deviant. Nu sunt niciodată prezentați ca persoane reale. Aș vrea să schimb asta pe cât posibil.

Ești gay?

Nu, dar am mulți prieteni gay. Au știut asta de la o vârstă fragedă și încearcă să-și trăiască viața cât mai deschis. Așa că mă deranjează ipocrizia.

Ai fost vreodată de față când prietenii tăi homosexuali au fost discriminați sau hărțuiți?

N-am asistat la scene prea agresive, dar în orice caz, un cuplu de gay, mai ales dacă e vorba de bărbați, nu pot să facă nici cel mai mic gest de afecțiune în public fără să-i arate lumea cu degetul. E super ciudat. De exemplu, am fost la piața de flori împreună cu un cuplu de gay pe care îi fotografiam și se plimbau pe-acolo ținându-se de mână cu flori în mâini și toată lumea a luat-o razna. S-a adunat o mulțime în jurul nostru, iar oamenii ne arătau cu degetul și spuneau: „N-aveți voie să faceți asta aici."

Gayii n-au voie la piața de flori? Chiar că ciudat. Cum ai reușit să-ți găsești subiecții din fotografii?

I-am găsit prin ICS (li s-a suspendat contul online dintr-un motiv sau altul), singura organizație pentru drepturile LGBT din Vietnam și prin ei am aflat de hotelul pentru homosexuali și lesbiene din Hong Kong. Așa că am mers acolo și mai întâi am făcut fotografii generale cu hotelul, pentru că nu eram sigură cât de primitori o să fie chiriașii hotelului. Dar toată lumea a fost foarte prietenoasă, chiar mă rugau să vin să îi fotografiez împreună cu iubiții în camerele lor. Deci a fost minunat.

Când m-am întors în Vietnam, am făcut niște cercetări, am luat iar legătura cu ICS, le-am explicat ce încercam să fac și –am convins să ia legătura cu câțiva oameni pentru mine. După asta, un cuplu îmi făcea cunoștință cu un altul, ieșeam la o cafea și apoi mă țineam după ei o zi, două, o săptămână. Unii mă contactau ei, in dorința de a-și face astfel coming out-ul față de familiile lor.

Fotografiile sunt foarte personale, sunt surprinsă că deși trebuie să facă față adesea prejudecăților, acești oameni au permis unui străin să le intre în casă. Cum ai reușit să-i faci să se simtă atât de confortabil?

Și eu m-am simțit foarte relaxată. Poate și ăsta e un motiv. Totuși, simpla mea prezență în spațiul lor intim le-a dezechilibrat energia. Nu mai era nimic natural și asta mă enerva. A trebuit să fac mari eforturi să prind aceste momente naturale, spontane; momentele în care, din greșeală, uitau că sunt prezentă.

A trebuit să fiu și un pic vicleană. De cum intram în casă, îi întrebam care e camera lor preferată și ce le place cel mai mult să facă, după care îi pozam în mediul acela. Apoi le spuneam că se pot odihni și că n-o să le mai fac fotografii. Stăteam într-un colț și îi lăsam să se relaxeze și abia atunci începeam să fac fotografiile adevărate.

Pe furiș, frumos. Care cuplu a fost preferatul tău?

Erau tipii ăștia doi, ambii căsătoriți și cu copii, infectați cu HIV. Familiile lor le cunosc relația și deși locuiesc împreună cu ei, au spațiul lor. La ocazii speciale, cum e Anul Nou, cele două familii se reunesc și sărbătoresc împreună, ceea ce mi se pare fantastic.

Un alt lucru care mi-a plăcut la nebunie la ei e cum arată. Sunt amândoi bărbați mari, puternici, plini de tatuaje, dar casa lor e un cuibușor romantic, cu modele florale și vaze cu flori peste tot. Amândoi au un trecut întunecat, iau droguri, dar sunt unii dintre cei mai iubitori oameni pe care i-am cunoscut. Până și cum împărțeau același ac era un gest înduișător și plin de afecțiune. Știu că sună cumva imoral ce spun acum, dar în astfel de cazuri am încercat să disociez acest act de conotațiile negative și să presupun că e modul lor de a-și exprima dragostea unul față de altul și nu de a se distruge.

Ok. În final, crezi că căsătoriile între persoanele de același sex vor fi recunoscute în Vietnam în viitorul apropiat?

Nu prea. Problema e că ICS, organizația de care am vorbit înainte, e singura organizație pentru drepturile LGBT. Au mult de lucru, organizează o grămadă de evenimente pentru a înștiința oamenii despre homosexualitate și ce înseamnă ea, dar lucrurile sunt totuși abia la început. Acum ceva vreme, de exemplu, au înscenat o cerere în căsătorie publică și o nuntă într-o școală. Câd am contactat cuplul pentru a-i fotografia, am aflat că nu erau cu adevărat un cuplu, era doar un truc publicitar.

E prima oară când aud de un truc publicitar cu scop nobil. De ce n-au luat un cuplu adevărat?

Poate n-au găsit oameni dispuși să își facă coming out-ul atât de public. Pe de altă parte, uite cât de mulți oameni au fost de acord să-i fotografiez. Nu știu ce să zic.

Maika se ocupă momentan de transformarea acestui proiect într-o carte. E reprezentată de MoST. Dacă vreți să știți mai multe despre ei, click aici.

Urmăriți-o pe Elektra pe Twitter: @elektrakotsoni

Traducere: Oana Maria Zaharia

Urmărește VICE pe Facebook:

Vezi și:
Războiul din Vietnam a fost plin de mâncare bună şi femei superbe
Am mâncat și băut cobră în satul șerpilor din Vietnam
Expediție prin motelurile pentru sex din Vietnam