După tot haosul cu OUG 114 „ordonanța lăcomiei”, în care guvernanții s-au jucat cu viitorul unor întregi sectoare din economie, Teodorovici şi compania au ieşit să anunţe în sfârşit modificările promise la proiectul izvorât din bezna minţii lor. Nu prea au avut de ales, că sperietoarea cu degradarea ratingului de ţară i-a băgat în vrie. Oricum, nu s-au schimbat prea multe, cu excepţia impozitului pe activele bancare, că acolo Guvernul a fost strâns cu uşa de bănci. Pentru sectorul telecom, de exemplu, lucrurile rămân la fel, de aia Vodafone și Orange au anunţat, printre ultimii, că măresc prețul abonamentelor.
Printre măsurile anunţate e şi una sublimă. Se menţine taxa de 2% pe cifra de afaceri a companiilor din sectorul energetic. Sunt scutiți însă producătorii de energie pe bază de cărbune. Pesediştii s-au temut de greve ale minerilor, ca alea de la începutul anului. Aşa că de suferit vom avea tot noi, prin plata pierderilor din buzunarul propriu și creșterea poluării.
Videos by VICE
În timp ce lumea civilizată caută metode să facă tranziţia spre surse regenerabile sau energie atomică, Guvernul României încurajează energia pe baza de cărbune. Aici am ajuns: regim economic preferenţial pentru marii poluatori. Calitatea aerului e deja o problemă în oraşele importante şi Comisia Europeană a deschis procedura de infringement împotriva României pe tema asta. Mai grav e când îţi da seama că durerea în cot cu privire la probleme de mediu e un laitmotiv al politicienilor români.
De exemplu, au modificat legislaţia și acum obligă magazinele să bage o taxă de 50 de bani în preţul ambalajelor reutilizabile. Asta a fost o măsură heirupistă, să scape de o altă procedură de infringement. Încă din 2013 reprezentanţii autorităţilor europene au dat un ultimatum să fie rezolvată problema. Nu s-a făcut mai nimic. Putea fi pus la punct un sistem de colectare şi reciclare a deşeurilor. Timp era, puteau fi accesate fonduri europene. Guvernul a aruncat, pe ultima sută de metri, toată problema şi costurile asupra mediului privat şi consumatorului final.
Ți-o amintești pe Cristina Paşca Palmer? Când a condus Ministerul Mediului în Guvernul Cioloş, a reuşit să claseze opt proceduri de infringement. Poate că a fost bun guvernul ăla tehnocrat la ceva, că a mai făcut şi treabă. Problemele de mediu au un impact direct asupra sănătăţii, iar sistemul public de sănătate e cum e. Apoi, politicienii români privesc pe un termen atât de scurt, că nu se prind din banii cui e plătită pensia lor specială. Eu am venit cu o listă de măsuri prin care ar distruge mediul şi ne-ar putea băga mai repede între patru scânduri.
Revenirea la locomotiva cu abur
Ar fi cea mai bună măsură, dacă tot vor PSD-iştii să reanimeze industria extractoare de cărbuni. Companiile de profil, din subordinea Ministerului Energiei sunt mereu pe lista de pierderi-record înregistrate, de nu au bani nici să achite contribuţiile sociale ale angajaţilor, fiind în topul datornicilor la capitolul respectiv.
Infrastructura feroviară a României e oricum undeva la nivelul secolului 19, fiind în pragul colapsului. Vara sunt întârzieri că e prea cald şi se dilată şinele, iarna fiindcă e prea frig şi se contractă. Viteza medie de deplasare a trenurilor a ajuns, din cauza restricţiilor, între 39 km/oră şi 55 km/oră. Deci revenirea la locomotiva cu abur, pe bază de cărbuni, e decizia raţională din punct de vedere economic, că n-are rost să investeşti în trenuri de mare viteză care oricum circulă la pas de melc.
BONUS: Poţi face din călătorie o experienţă turistică retro, să vadă vizitatorul străin cum era să circuli cu trenul pe vremuri.
Introducerea obligativităţii folosirii pungilor din plastic
Sigur, chestia asta ar veni în contradicţie cu o directivă europeană, pe care şi România a zis că o pune în practică. Dar, în mod realist, cât de tare îi mai pasă coaliţiei PSD-ALDE de ce spun partenerii europeni şi nu numai? E suficient să te uiţi la toate mizeriile pe care le fac în domeniul justiţiei ca să îţi dai seama că li se rupe.
Introducerea obligativităţii pungii de plastic ar putea însemna o gură de aer pentru micile magazine de colţ, pe care PSD-ul vrea să le bage în faliment cu aprozarele alea de stat. Nu ştiu câţi oameni lucrează în industria pungilor de plastic, dar bănuiesc că şi respectiva va primi un stimulent puternic. În plus, va fi conservată o bună parte din peisagistica tipic mioritică, din care nu pot lipsi pungile, paharele de unică folosinţă sau peturile de bere.
BONUS: O să fie salvat unul din obiceiurile tradiţionale ale românului, clasica pungă cu pungi.
Transformarea insulelor de gunoi în obiective turistice
Mormanele de gunoi din lacurile patriei sunt un alt element caracteristic al ţărişoarei noastre. Probabil cel mai cunoscut caz e cel al Lacului Bicaz. Nu e nicidecum singular, uite doar câteva alte exemple: Bâlea Lac, Lacul Tarniţa, Lacul Siutghiol, Lacul Văcăreşti, Lacul cu nuferi de la Ipoteşti etc. Dar nu doar în lacuri e problema asta, nici apele curgătoare nu stau neapărat mai bine, mai ales când dă puţin cu ploaie şi vin inundaţiile. O bună parte din români privesc apa ca pe un soi de tomberon în aer liber.
Reacţia autorităţilor la situaţiile astea e de a-şi pasa responsabilitatea şi a da vina una pe cealaltă. Sigur, nu e chiar vina lor că românul n-are cei șapte ani de acasă, dar la câte biruri plăteşti ar putea măcar să simuleze că le pasă. Însă, dacă renunţăm la ecologizarea mormanelor de gunoi şi le transformăm în obiective turistice, să vină străinii să se minuneze şi facă poze, scutim statul de o grijă şi, în acelaşi timp, promovăm turismul.
BONUS: Transformăm o cheltuială a autorităţilor într-o sursă de venit, că oricum e nevoie mare de bani la buget.
Suprataxarea maşinilor electrice
Taxa de primă înmatriculare e un eşec cu repetiţie de lungă durată. Politicienii români n-au fost capabili să găsească o formulă legală prin care să reducă importul de maşini second-hand, piaţa de profil explodând în ultimii ani. Sigur, asta e cu două tăişuri: sunt mai multe rable, dar, pe de altă parte, deţinerea unei maşini n-ar trebui să fie doar un drept exclusiv al oamenilor cu bani. Însă, dacă te uiţi la taxa pe care Guvernul o vrea pentru autostrada încă inexistentă de pe Valea Prahovei, politicienii par să fie de altă părere.
În orice caz, dacă n-au reuşit să oprească proliferarea maşinilor second-hand, poate le iese cu cele electrice. La o adică, autostrăzi nu prea avem, drumurile existente sunt pline de gropi
, maşinile electrice sunt oricum pentru indivizi bogaţi, iar România e o ţară săracă. Dacă îi laşi pe oameni cu maşini electrice se vor obişnui cu binele şi apoi te trezeşti că o să îţi ceară şi drumuri decente.
BONUS: Coaliţia PSD-ALDE le mai dă o palmă tefeliştilor şi hipsterilor, că doar cine altcineva e proprietar de maşină electrică?
Scoaterea pistelor de biciclete în afara oraşelor
Pistele pentru biciclişti sunt mereu un subiect de scandal şi controverse pentru autorităţile locale. E cam greu să empatizezi cu omul de rând când şoferul tău câştigă cât un IT-ist cu câţiva ani vechime. Dacă eşti bucureştean îţi aminnteşti și că Firea a soluţionat problema respectivă, sugerând ca bicicliştii să circule pe liniile de tramvai. În fond, nu dă voucherele alea pentru biciclete degeaba.
Dacă scoţi bicicliştii să se plimbe în afara oraşului ai scăpat de toate grijile cu pistele. Îl mulţumeşti şi pe Dacian Cioloş cu proiectul lui ăla „pedo-velo” în mediul rural. Serios că e aproape toată lumea mulţumită, poate nu şi bicicliştii, dar de părerea lor cui îi pasă? Autorităţile spun că ar vrea, dar n-au cu cine, cum e cazul şi în Bucureşti. Cum vine asta, ne plimbăm, aşa, după cum ne duce capul?
BONUS: Ai rezolvat dintr-un foc toate disputele şoferi vs. biciclişti din trafic.
Redeschiderea proiectului Roşia Montană
Guvernul a luat deja în vizor rezerva de aur a României ţinută de Banca Naţională în afara ţării. De ce nu ar profita și de zăcămintele naturale care sunt aici, la o aruncătură de băţ? Niculae Bădălău, ministrul Economiei, a şi spus că are în vizor exploatarea resurselor de aur, ca să ne facem inele şi ghiuluri. Noua lege a minelor pregătită de PSD ar permite exproprierea mult mai rapidă şi uşoară a terenurilor oamenilor.
Ministerul Culturii a reuşit să amâne cu trei ani decizia de includere sau nu a Roşiei Montane în patrimoniul UNESCO, deci probleme pe partea aia nu sunt. Mai rămâne doar ca reprezentanţii Guvernului să se împace şi pupe cu cei ai Roşia Montană Gold Corporation, ceea ce nu ar trebui să fie prea greu, la ce standarde au şi unii, şi ceilalţi.
BONUS: Vom avea activitate economică nebună în zonă, iar pe lacul acela imens de cianură ar putea fi organizate călătorii cu bărcuţa, să vadă lumea cât de inofensiv e.
Notă: acest text este un pamflet şi trebuie tratat ca atare inclusiv de cei care se ocupă de politicile publice din domeniu. Nu vreau să vă dau idei!
Editor: Răzvan Băltărețu