Lucrătoarele sexuale mi-au spus poveștile lor prin artă

Maxine Holloway a făcut prima oară cunoștință cu prostituția prin artă. Timp de multă vreme, a făcut autoportrete în care și-a folosit corpul ca mediu pentru explorarea sexualității umane. În perioada aceea, avea multe prietene care lucrau în industria pornografiei în San Francisco și a hotărât să încerce și ea. „M-am gândit că ar fi o altă manifestare a artei mele", a zis Holloway. „Voiam să mă manifest sexual și creativ."

După ce a făcut câteva performance-uri, și-a dat seama că acest job ar putea fi o alternativă la joburile obositoare și prost plătite pe care le făcuse până atunci ca să-și poată plăti chiria în San Francisco.

We're still working: The Art of Sex Work (Încă lucrăm: Arta prostituției), o expoziție de grup creată de lucrătoare sexuale din Bay Area și curatoriată de Holloway și Javier Luis Hurtado, accentuează această legătură neexplorată dintre artă și prostituție. Declarația curatorială, scrisă pe un perete în centrul expoziției, folosește un ton care anticipează scepticismul: „Credem cu tărie că plasarea lucrătoarelor sexuale în centrul expoziției e una dintre cele mai bune metode de a lupta pentru drepturile lor", anunță declarația. „We're Still Working le oferă lucrătoarelor sexuale o platformă prin care să demonstreze că munca lor nu e doar muncă, ci poate fi și o artă."

Nu e de mirare că Holloway și Hurtado au hotărât să scrie declarația pe perete. Chiar și în Bay Area, unde expoziția e găzduită de Centrul Cultural SOMArts, lucrătoarele sexuale sunt constant stigmatizate, șterse din istorie, ignorate în conversațiile politice – chiar și din cele care le afectează direct comunitatea. Deci, ideea că lucrătoarele sexuale nu sunt doar inteligente și multifațetate, ci adesea și artiste, le poate părea unora radicală.

„Modul prin care fiecare persoană intră in industria sexului e unic și de obicei foarte complex. Chiar cred că multe lucrătoare sexuale sunt niște artiste foarte creative și practică această activitate ca să-și finanțeze procesul creativ", a zis Holloway. „Multe dintre noi s-au mutat aici exact pentru comunitatea creativă și e foarte important pentru noi să continuăm să facem artă."

We're Still Working dezamorsează cu grație presupunerile despre lucrătoarele sexuale și prezintă o perspectivă intimă asupra industriei pe care o pot oferi doar cei din interiorul ei. Lucrările expuse accentuează intersecția dintre artă și comerțul sexual. Artiștii sunt fie lucrătoare sexuale, fie persoane care au legături strânse cu industria. În unele cazuri, lucrătoarele sexuale fără experiență artistică au fost cuplate cu artiști dornici să le ajute să-și spună poveștile.

Expoziția e foarte diversă, cu portretele incredibile ale starurilor din industrie făcute de Rae Threat, interviurile video cu lucrătoare sexuale făcute în interiorul unei instalații dintr-un club de striptease și o lucrare elaborată a lui Logout despre interiorul mental al unei lucrătoare sexuale de culoare fetișizată de bărbații albi. Fiecare lucrare prezintă o perspectivă distinctă asupra comerțului sexual și a modurilor complicate în care arta poate fi informată de cultura, experiențele și resursele acestei industrii.

„Multe dintre filmele mele și spectacolele de videochat pe care le fac sunt legate de mediul din care provin și interesele mele artistice", a zis Holloway.

River Black, asistentul curatorial al lui Holloway, e și ea de părere că practicile artistice se suprapun cu munca ei în industria sexului. A absolvit Facultatea de Artă din California, secția artă socială, și a început un proiect în care își publică experiențele din viața de lucrătoare sexuală. În prezent, consideră comerțul sexual ca pe o modalitate de a-și plăti facturile și ca pe o latură a activității ei artistice.

„Când fac asta, sunt o femeie care își asumă sexualitatea. Îmi place să mă îmbrac diferit de cum m-aș îmbrăca de obicei și să am libertatea de a mă juca cu propria identitate. Mă distrez într-un spațiu creat de mine."

Black susține că, cel puțin în lumea academică și artistică din Bay Area, lucrările ei sunt apreciate de colege. Dar, conform spuselor lui Holloway și ale altor artiste din expoziție, majoritatea galeriilor nu sunt interesate să se asocieze cu ele sau presupun că lucrările lor vor fi prea explicite și, prin urmare, scandaloase.

În cazul expoziției We're Still Working, Holloway a zis că a avut noroc să găsească o galerie dispusă să susțină vocile marginalizate. Dar chiar și așa i-a fost greu să găsească finanțare pentru proiect. Holloway și echipa ei curatorială au trimis doisprezece cereri de finanțare unor fundații care sponsorizaseră alte expoziții SOMArts în trecut, dar toate le-au fost respinse. Holloway a zis că una dintre fundații chiar a declarat că expoziția se opune valorilor ei.

Așadar, curatorii au hotărât să finanțeze singuri expoziția. Curatorii și artistele – dintre care multe sunt performerițe cu o bază solidă de fani – au solicitat pe platformele lor donații pentru care au oferit recompense creative precum printuri cu fundul lui Holloway sau întâlniri de prânz în privat. Dar chiar și așa, Holloway a zis că peste jumătate din donații au venit de la alte lucrătoare sexuale.

„Tot noi ne-am finanțat proiectul și l-am ajutat să se nască", a zis Holloway și a adăugat că lucrătoarele sexuale se ajută între ele și atunci când au nevoie de servicii medicale.

 Conform lui Holloway, unul dintre scopurile expoziției e să prezinte o perspectivă mai nuanțată și mai intimă a comerțului sexual, una care vine din interiorul industriei. „E obositor să-ți educi mereu cunoștințele despre profesia ta", a zis Holloway. „Multe dintre noi nu se simt confortabil să vorbească despre aspectele negative ale muncii lor." Dar artista speră ca expoziția să reprezinte o platformă de conversație în acest sens.

De exemplu, fotografiile înscenate ale artistei și actriței porno Arabelle Raphael, ilustrează mesajele pline de ură pe care aceasta le-a primit online. Într-o imagine, artista e înfățișată într-un halat de spital, cu tăieturi pe piept și un sac pe cap. Descrierea zice: „Sper să faci cancer și să-ți taie țâțele, curvă urâtă."

Artista Grace Mendenhall a zis că, în cadrul colaborării video cu performerița porno Juliette Stray, a încercat să blureze granița dintre „real" și „fals" prin „crearea de scenarii în care obiectificarea te face să te simți bine și e plăcută și palpitantă și poate fi o modalitate sănătoasă prin care oamenii se bucură de sex." Stray e specializată în pornografie transsexuală și susține pozitivitatea plastică (o mișcare care luptă împotriva stigmatizării operațiilor estetice prin care femeile încearcă să arate ca niște păpuși). Filmul o arată pe Mendenhall îmbrăcată într-un costum transparent, cum face sex cu o păpușă gonflabilă și cu un mulaj din silicon al propriei ei mâini.

Iar interviurile tip documentar conduse de Laurenn McCubbin sunt fix despre ce au avut chef participantele să discute – o modalitate de a le permite să-și spună propria poveste așa cum vor ele. „Unele vorbesc despre activism, altele despre interacțiunile cu clienții, altele despre ideea de intimitate", a zis McCubbin.

Intenția nu e de a oferi o imagine idealizată a femeii din industria sexului, ci de a încuraja oamenii să le asculte. „Unele femei fac asta ca să supraviețuiască, altele o fac pentru că simt că asta e misiunea lor, sunt o grămadă de nuanțe în fiecare caz", a zis Holloway. „Sper ca expoziția să demonstreze că lucrătoarele sexuale, indiferent de mediul de unde provin și de motivele pentru care fac asta, sunt niște ființe complexe și nuanțate și au multe lucruri interesante de spus."

Urmărește VICE pe Facebook .

Traducere: Oana Maria Zaharia