Nu-mi cunosc tatăl, dar am ceară uscată în urechi

Când eram mică, mama m-a dus la un pediatru care mi-a spus că am ceară excepțional de uscată în urechi. Dr. Hahn Li ne-a spus că ceara din urechile mele e de tip oriental, așa că m-am gândit: „Normal, Dr. Hahn Li e asiatică, așa că toate diagnosticurile ei sunt la fel.” După care am îndesat comentariul ei într-un cotlon nefolosit al minții până de curând, când am descoperit bucuria de a privi videoclipuri pe YouTube în care ți se arată cum se scoate ceara din urechi. (Pe bune, fac spume uitându-mă la clipurile astea.) Noua mea obsesie pentru ceara din urechi m-a împins să fac niște cercetări în legătură cu importanța ei ereditară. Care pare a fi imensă.

Să vă explic. O mare parte din viață am crezut că părinții mei biologici sunt cei albi care m-au crescut. Ce vită am fost să pun botul la un astfel de neadevăr evident. Nu arăt deloc ca „tata”. La pubertate mi s-a spus că de fapt tatăl meu e un donator anonim de spermă, iar bărbatul cu care locuiesc în casă e doar un tip mișto care a avut cancer testicular.

Mi-au răsărit în minte multe întrebări după ce am aflat asta. „Sunt asiatică?” „Oare am boli?” „Oare sunt retardată?”

Mama m-a asigurat că sperma a provenit de la un bărbat ale cărui caracteristici fizice se potriveau cu cele ale bărbatului care m-a crescut. Dar nu și în ceea ce privește ceara din urechi!

Potrivit acestui studiu condus de cercetătorul japonez Koh-ichiro Yoshiura de la Universitatea Nagasaki, calitatea cerii din urechile noastre e o trăsătură ereditară, ceea ce înseamnă că sunt mai puțin albă decât credeam că sunt.

Iată un scurt rezumat al studiului: Oamenii pot fi împărțiți în două categorii clare și distincte după ceara umedă sau uscată din urechi. Europenii și africanii au ceară umedă, iar asiaticii o au uscată. Asiaticii din sud sunt împărțiți și ei în două. Chestia asta e determinată de schimbarea unei singure unități de ADN în gena cunoscută de geneticieni ca gena C11. Deci asta înseamnă că asiaticii sunt mai curați și mai evoluați, dar n-am răbdarea necesară să formulez chestia asta într-un fel care să nu sune ofensator. Pe lângă faptul că au ceară uscată în urechi, gena asta îi face pe oameni să transpire și să miroasă mai puțin. Ceea ce explică de ce n-a fost nevoie niciodată să folosesc deodorant. Din punct de vedere istoric, chestia asta are legătură cu adaptabilitatea la vreme rece sau ceva. În concluzie, toți sunteți niște scârboși.

Ce ușurare! Toată viața am purtat cu mine vina asta: „Îmi pare rău că v-am colonizat pământurile și v-am călcat în picioare visele”, dar acum știu că fac parte din tabăra victimelor! Mulțumită tatălui meu anonim donator de spermă.

Am tras totuși concluzia că părinții mei naturali sunt americani nativi, pentru că asiaticii se pricep mai bine să-și urmărească arborele genealogic și, în plus, pot să beau o sticlă întreagă de alcool fără să simt nimic. Interesant de notat: fratele meu are alt tată biologic și el are ceară umedă în urechi. Pentru că așa funcționează genetica. E nevoie de doi oameni cu ceară uscată ca să facă un copil cu ceară uscată în urechi. Unul cu ceară umedă și unul cu ceară uscată vor face un copil cu ceară umedă. Chestia asta se aplică și la culoarea ochilor. Așa funcționează știința. Doamne, ce proastă sunt.

Acum îmi înțeleg identitatea, nu știu cum de n-am văzut semnele mai devreme. Pe lângă că pot bea mult alcool, am imunitate împotriva animalelor sălbatice, nu mă ard niciodată la soare, iedera otrăvitoare îmi pare cașmir și tocmai am renunțat la școală. Dacă nici asta nu înseamnă „Mohawk”…Mai mult, tatăl meu biologic sigur avea probleme cu banii, de aia a și donat spermă.

Inseminarea artificială era ceva nou pe vremea când am fost concepuți eu și fratele meu. În anii 80, toți erau faliți, așa că nu era mare chestie. Dacă aveai chef să-ți iei un sandviș cu curcan la prânz și n-aveai bani, te duceai la o clinică de spermă și făceai o labă mică. Funcționa ca un bancomat, iar cardul era chiar propria pulă. Tehnologia era primitivă pe atunci. De exemplu, când fratele meu a fost conceput, nu descoperiseră cum se îngheață sperma, așa că tatăl lui biologic și-a făcut laba în cealaltă cameră, la 2 metri de mama. Sperma tatălui meu a fost trimisă la clinică într-un mic congelator. Dar deși între timp tehnologia a evoluat, cu hârtiile e la fel de dificil. Copiii donatorului de spermă nu au dreptul să obțină informații despre arborele lor genealogic. Mama nici măcar nu l-a putut alege. A lăsat decizia în seama unei asistente din spatele ghișeului.

Tată?

Și cu mine cum rămâne? Iar n-am nicio putere, bănuiesc. Dar o parte din mine vrea să meargă într-o călătorie prin tot nordul Americii de Nord, în căutarea unui om cu urechi incredibil de curate și o versiune masculină a feței mele atașată de un cap handicapat mental. De fapt, chiar o să fac asta începând din momentul ăsta.

@totallykara

Traducere: Oana Maria Zaharia