​Primul candidat prezidențial transgender al Poloniei nu-și bate capul cu trolii și sondajele

După alegerile generale din 2011 din Polonia, Anna Grodzka a devenit primul parlamentar transgender din istoria țării. După cum era de așteptat într-o țară conservatoare precum Polonia, alegerea ei a cauzat mare vâlvă – atât în presă, cât și printre adversarii ei, care le leagă de identitatea ei în loc de programul ei politic.

Dar asta n-a descurajat-o – dimpotrivă, în luna ianuarie a anului trecut, Grodzka a anunțat că plănuiește să candideze la președinție. Din păcate, politiciana n-a reușit să colecteze cele 100 000 de semnături cerute de Comisia Electorală Poloneză pentru a-și valida candidatura, iar termenul limită expiră astăzi, la miezul nopții.

Săptămâna asta am avut plăcerea să-i iau interviu Annei Grodzka, pe când era încă optimistă în privința viitorului.

VICE: Ce v-a inspirat să candidați la președinție?
Anna Grodzka: Mass-media s-a concentrat pe identitatea mea transgender de când am intrat în politică. Înțeleg de ce, dar sunt hotărâtă să le arăt oamenilor că abilitățile mele politice nu au legătură cu genul meu. O campanie prezidențială ar reprezenta o platformă excelentă pentru a-mi atinge acest scop – mi-aș putea expune credințele și viziunea mai multor persoane.

Sunteți pregătită să fiți președintele Poloniei? Sunteți dispusă să reprezentați toți polonezii – inclusiv neo-naziștii tatuați cu zvastici?
Unui președinte îi e imposibil să reprezinte o națiune întreagă. Toți politicienii au suporteri și inamici. Părerea mea este că un președinte trebuie să recunoască nevoile cetățenilor țării. Mi se pare că președinții de până acum au fost preocupați de propriile programe politice și au încercat din răsputeri să-și mențină o poziție neutră când li s-au pus întrebări despre chestiuni controversate.

Eu cred că ar trebui să fie invers – președintele ar trebui să fie persoana care inițiază dialogul. Un ambasador al propriilor idealuri.

De ce ideal are nevoie Polonia în momentul de față?
Cea mai mare problemă pe care o are Polonia în momentul de față e inegalitatea. Dar, sinceră să fiu, nu e doar problema noastră. Tot Occidentul are de-a face cu această problemă. Acel procent din umanitate care deține majoritatea finanțelor ne e dator.

În Polonia, oamenii au locuri de muncă, dar nu se pot întreține din salarii. Greutățile economice creează fobii sociale și, din această cauză, o parte a societății devine radicală. Pe această problemă se concentrează programul meu politic.

Ai mulți dușmani. Cum le faci față?
Nu le fac față perfect, dar îmi dau toată silința. Nu citesc comentariile din mediul online – încerc să le ignor, pentru că simt că nu transmit nimic util și nu sunt productive pentru nimeni. Dar apreciez criticile constructive și le accept cu bucurie.

Te-a rănit comentariul cuiva în mod special?
Știu că m-a șocat la un moment dat discursul unui alt parlamentar polonez, Krystyna Pawlowicz. A spus că arăt ca un boxer profesionist și că o persoană ca mine nu are dreptul să iasă în spațiul public. Mi-a spus lucrurile astea la o întâlnire în orașul Mińsk Mazowiecki, în perioada în care dezbăteam în parlament chestiunea parteneriatului civil și a uniunilor între persoane de același sex.

Ce legătură e între ura asta și libertatea de exprimare? Ar trebui să încurajăm sau să controlăm discursurile pline de ură?
Dacă presupui că în Polonia există libertate de exprimare, greșești. Nu există așa ceva. Bineînțeles, poți spune orice în intimitate. Dar e imposibil să participi la o dezbatere civilizată și modernă. E cenzură peste tot, la toate locurile de muncă.

Situația e aproape mai involuată decât pe vremea comunismului. Pe atunci lucram la o editură și pot spune că aveam mai multe opțiuni. Măcar aveai opțiunea să te contrazici cu cenzorul față în față, să-l faci să se răzgândească și să accepte anumite fragmente din carte sau să scoată un anumit autor de pe lista neagră.

Astăzi, anumite persoane, evenimente și opinii sunt pur și simplu expulzate din dezbaterie publice, ca și cum n-ar exista. În Polonia, asta se întâmplă și din cauza mass-mediei.

Sondajele recente arată că sunteți susținută de 1 procent dintre alegători. De ce credeți că sunt atât de puțini?
N-ai văzut cât spațiu îmi oferă presa mie și cât spațiu le oferă celorlalți candidați? Aș putea discuta cu oricare dintre adversarii mei fără probleme, dar nu mi se oferă ocazia. Iar când o televiziune mă invită, în sfârșit, într-o emisiune politică, gazda nu vrea să discute despre programul meu politic, ci despre schimbarea mea de sex.

Cu sondajele, lucrurile stau altfel. Niciodată nu sunt corecte. La ultimele alegeri, sondajele ziceau că Partidul Verde are între 0 și 1 procent, dar am primit zece procente. Deci nu-mi bat capul cu sondajele și continui lupta.

Vă mulțumesc foarte mult pentru timpul acordat, d-nă Grodzka.

Traducere: Oana Maria Zaharia

Mai multe despre Polonia:
Amatorii de jocuri au creat o școală Hogwarts adevărată în Polonia Cavalerii polonezi vor ca luptele medievale să fie artele marțiale ale Europei Ultraşii polonezi fascişti te iau la bătaie în pădure