Lascivious: din dragoste pentru porno

Foto Cody T Williams

Nu iubesc nimic mai mult decât un film porno.

Cineva a postat recent pe feed-ul meu un citat de la o conferinţă despre probleme maritale, care spunea: „Nimeni în istoria lumii nu a avut o căsătorie mai bună datorită pornografiei.”

La dracu, mi-am zis. Sigur, nu sunt căsătorită, straight sau creştină, aşa că nu prea intru în targetul demografic al conferinţei în cauză, dar sunt fan înfocat al filmelor porno şi pot spune sincer că relaţiile mele au fost îmbunătăţite de pornografie.

Ca să fiu mai specifică: pornografia queer feministă a schimbat modul în care iubesc şi trăiesc.

Nenumărate pagini au fost scrise pe tema asta, aşa că e greu să dai o definiţie exactă a pornografiei queer feministe.

O să vă spun în schimb ce nu înseamnă. Nu înseamnă implanturi uriaşe cu silicoane. Nu înseamnă orgasme false. Nu înseamnă jucat pentru cameră şi poziţii ridicole şi ireale care nu au cum să te facă să te simţi bine. Uneori include degradare şi control, dar e întotdeauna despre consimţământ şi crearea de zone sigure în care oamenii îşi pot explora sexualitatea. Înseamnă respectarea minorităţilor de orice fel – femei, persoane queer, oameni de culoare, persoane cu diverse dizabilităţi, persoane corpolente – şi înseamnă reprezentarea actului sexual din perspectiva lor.

Adică porngrafia queer feministă înseamnă reprezentarea actului sexual din perspectiva mea.

Orice produs media care mi-a bombardat în copilărie creierul de lesbiană stângace şi grasă mi-a spus că nu sunt ok. Că trupul meu nu e ok. Că aprecierea pentru plăcerea pe care mi-o poate da corpul meu nu e ok. Că trupurile pe care voiam să le ating nu sunt ok. Nimic legat de mine şi de dorinţele mele nu era ok.

Până am văzut The Crash Pad.

Foto Cody T Williams

Era 2007, iar eu şi prima mea prietenă tocmai ne despărţiserăm. Exploram sexul într-un mod complet nou, adică petreceam foarte mult timp într-un sex shop, Good Vibrations, pe strada Valencia, fix în inima San Francisco-ului queer. Întotdeauna am fost interesată de sex, dar nu avusesem acces la cum arată sexul între lesbiene cu excepţia Hustler şi a unor filme porno proaste pe care le găsisem gratis pe net. Am stat cu orele în Good Vibes, cumpărând fiecare film porno, jucărie şi carte pe care mi le puteam permite, învățând ce înseamnă să fii queer.

Privind înapoi, mă întristează cât de puţine ştiam despre ce înseamnă să fii gay pentru o persoană care după spusele tuturor era gay d la 12 ani. Media fac o treabă de căcat în portretizarea reală a oricărei minorităţi şi, ca o lesbiană dintr-un mic oraş de fermieri, nu aveam decât doua mari influenţe: trupa Indigo Girls şi filmul Chasing Amy.

Îmi amintesc perfect seara balului de absolvire, cum mă uitam la scena din barul de lesbiene din Chasing Amy pe repeat cu două alte lesbiene, la televizorul din limuzina noastră. Îmi doream să fiu Joey Lauren Adams, căntând un cântec despre pasiune şi durere scris de mine, îmi doream să sar pe scenă şi să fug la blonda bună îmbrăcată într-o bluză albă strâmtă şi să o sărut în timp ce Ben Affleck se uita şocat şi realiza cât de imposibil de avut sunt, cât de gay sunt.

Tipa care îmi era perechea pentru bal primea un blowjob de la un prieten în dreapta mea, iar cealaltă tipă se futea cu unul care nu era gagică-su în stânga mea, dar nu-mi păsa. Eu aveam Chasing Amy.

Joey Lauren Adams sărutând-o pe Carmen Llywelyn era cel mai apropiat lucru de a vedea lesbiene făcând sex pentru mult timp.

Sunt zece ani mai târziu şi vorbesc prin email cu Jiz Lee şi Courtney Trouble despre fisting. E în jur de 21 octombrie 2011, prima Zi Internaţională a Fistingului şi noi discutăm legile privind fistingul în pornografie. Mai exact, le răspund la întrebările lor despre efectul avut de legiile privind obscenitatea asupra comunităţii queer, un subiect pe care mi-am făcut lucrarea de diplomă de 30 de pagini la facultatea de drept.

Primul meu articol “Lascivious”discută amănunţit tranziţia mea de la fiică de fermier la scriitoare despre sex, aşa că nu o să intru în detalii aici, dar pornografia queer feministă a jucat o parte importantă în tranziţia asta. Acolo, pe ecranul calculatorului meu, erau oameni care făceau tipul de sex pe care mi-l doream şi eu, tipul de sex care voiam să fie văzut şi de alţii. În timp ce prietenii mei se luptau pentru căsătoria gay, eu mă luptam pentru dreptul meu de a vedea o lesbiană bună cum ajunge să fie fisted.

Ziua Fistingului a fost iniţiată de Lee şi Trouble ca un mod de a demitiza stereotipurile negative din jurul fistingului, actul sexual de a-ţi băga toată mâna în cineva. Eu iubesc fistingul. E o chestie obişnuită în sexul între lesbiene, aşa că m-am enervat când am văzut că apare pe o listă de gesturi din filmele porno care îţi pot aduce acuzaţii de obscenitate. În calitate de realizatoare de filme porno queer, Trouble şi Lee erau la fel de nervoase, de unde şi Ziua Fistingului.

În afară de nişte tweeturi şi câteva emailuri, nu le ştiu pe Courtney Trouble şi Jiz Lee. Nu ştiu dacă sunt genul de persoane care ar ajuta o bătrânică să treacă strada sau care şi-ar pune coturile pe masă în timp ce mănâcă si s-ar scobi în nas în public, dar ştiu că ele încearcă să creeze o nouă generaţie queer care acceptă sexul şi propriile corpuri şi am ajuns să le respect pentru asta. Sunt activiste într-un domeniu mereu ostracizat şi, chiar dacă pare distractiv să te fuţi pentru a-ţi câştiga traiul, înseamnă totuşi multă muncă.

Prin definiţie, pornografia queer feministă e rezultatul municii unor activişti. Orice prezintă ceva atât de în afara mainstreamului nu are cum să fie altceva decât activism. Pizde păroase, tipe masculine, bărbaţi cu vaginuri, femei cu penisuri, rulouri de grăsime, strap on-uri, roluri de gen şi toate chestiile transformate în fetişuri de alţi oameni sunt arătate într-un mod real: potretizate de noi pentru noi.

Noi suntem oamenii ăia. Suntem graşi, păroşi şi foarte gay. Nu suntem un fetiş.

Eu nu sunt un fetiş.

Pornografia queer feministă mă învaţă că trupul meu şi trupurile persoanelor cu care fac sex nu sunt doar ceva la care să te holbezi. Suntem al naibii de sexy şi sunt sexy în timp ce ne futem. Exact opusul a ce îmi spune media mainstream.

Lee şi Trouble sunt departe de a fi singure în activismul lor. Aş putea lista sute de feministe şi persoane queer inteligente şi puternice care luptă pentru vizibilitate şi credibiltate într-o lume care ne ignoră constant, îşi bate joc de noi, ne ascunde sau ne fetişizeaza. Prin realizarea sau pur şi simplu aprecierea filmelor feministe queer, ne luam înapoi parţi din sexualitatea noastră care au fost împachetate şi vândute altora.

Tristan Taormino, Shine Louise Houston, Madison Young, Tina Horn, the Mayhems, Buck Angel, Erika Lust, Nenna, Jincey Lumpkin, James Darling, N. Maxwell Lander, Rae Threat. Aştia sunt doar câţiva dintre oamenii care produc şi realizează filme şi fotografii care prezintă oameni ca mine făcând sex aşa cum fac eu sex.

Sau mai bine spus, cum obişnuiam să fac. Pentru că, să fim serioşi, zilele astea nu mai sunt ce am fost pe vremuri, dar e bine să ştii care sunt opţiuniile pentru viitor, e reconfortant să vezi una dintre posibilităţile pe care ţi le oferă viitorul.

Am primit şi enorm de multă susţinere din partea oamenilor din industrie. Acum vreo doi ani, scriam pe Twitter în timp ce mă uitam la Boutique, un film de Jincer Lumpkin, cand Ela Darling, una dintre actriţe, mi-a dat follow. După câteva sesiuni de discuţii aprinse despre feminism şi pornografie, femeia asta minunată pe care nu am cunoscut-o personal niciodată mă susţine enorm după ce mi-am văzut fratele murind. Îmi trimite mesaje despre dragoste şi tărie şi plănuim o călătorie la Disneyland cu Mona, prietena mea dominatrix din primul meu articol “Lascivious”.

O chestie similară s-a întâmplat cu Jincey Lumpkin, fondatoarea Juicy Pink Box. Într-o noapte, vorbeam pe Twitter despre probleme legate de feminitate şi, dintr-o dată, stam într-un restaurant din New York vorbind despre diferenţele dintre pornografia lesbiană şi cea queer. Şi ea m-a ajutat enorm în timpul luptei fratelui meu cu cancerul şi cu durerea care a urmat când a pierdut lupta respectivă.

Mă simt atrasă de oameni din pornografie nu doar pentru că sunt sexy, ci pentru că nu ţin cont de normele sociale şi ştiu ce înseamnă să fie un paria. Ştiu cum e să fie ca mine. Mă regăsesc în oamenii care sunt deschişi sexual. Mă regăsesc în oamenii care îşi acceptă corpurile chiar dacă nu sunt ca cele care apar la televiziunile obişnuite. Mă regăsesc în oamenii care vor să lege pe cineva de un scaun si să le călărească strap on-ul în timp ce îi plesnesc peste faţă.

Realizatorii de filme porno queer şi feministe mi-au schimbat viaţa şi mulţi dintre ei nici nu o ştiu. Mă văd pe sine în ei, în scenele lor. Sunt minunaţi pentru că fac ceea ce mulţi dintre noi nu pot, pentru că se expun pe sine într-un mod în care mulţi dintre noi nu îşi permit social sau psihologic.

Foto Dennis Ho.

Scriu şi analizez filme porno, dar evit încă să apar în ele din teama că mi-ar putea afeca negativ viaţa. Îmi e teamă că voi fi ostracizată de alţii, îmi e teamă că tata o să afle, îmi e teamă că verii mei mai mici o să dea peste ele într-o zi, îmi e teamă că o viitoare iubită m-ar putea respinge pentru asta, îmi e teamă să îmi văd grăsimea în high definition, amintindu-mi de tot ce mi s-a spus să urasc la mine.

Oricât de positivă ar fi percepţia mea despre sex, încă îmi e frică de stigma pe care sexul o are.

Staturile porno scapă de teama asta. Ştiu că o au, cum poţi să nu ai probleme când creşti în societatea noastră puritană care în acelaşi timp condamnă sexulitatea şi e obsedată de ea. Dar ei parcă trec de teama asta sau cel puţin o ignoră pentru perioada în care apar în faţa camerei video cu un curaj pe care eu nu l-am găsit încă.

La un moment dat, am crezut ca am cancer la sân şi am decis că îmi voi arăta ţâţele lumii înainte ca cineva să le taie sau să le radieze. Planul meu era să sun fiecare star porno pe care îl ştiam, fiecare regizor şi producător, fiecare prieten vechi de la şcoala de film şi împreună urma să facem un întreg film în jurul sânilor mei glorioşi.

Urma să fie epic.

O parte din mine (una mică şi iraţională) a fost tristă când am primit rezulatatele şi s-a dovedit că aveam doar un chist, era tristă că scuza mea perfectă de a fi în sfârşit într-un film porno dispăruse. Simţeam că orice e scuzabil dacă ai cancer şi fără el nu avem nici o scuză să mă aventurez în pornografie. Am fost dansatoare de burlesc, am pozat nud pentru cursuri de artă şi am fost fotografiată în fundul gol, dar e ceva psihologic care mă face să mă abţin din a mă fute pe film.

Chestia ipocrită e că nu am nimic împotriva pornografiei, nimic împotriva oamenilor din industrie. E stigma aia care mă ingrijoreaza. Poate că din cauza anilor de la facultatea de film, unde eram avertizaţi că o dată ce ai lucrat în industria pornografică, e practic imposibil să faci rost de o slujbă “adevarată” în Hollywood (ceea ce e amuzant având în vedere căt de mult sex e în filmele din Hollywood şi cât de prost jucate sunt în ultima vreme). Poate că e o chestie legată de respectul de sine după toţi anii in care mi s-a spus că nu sunt sexy pentru ca sunt grasă. Sau poate e doar lene, să fii sexy pe film sună teribil de obositor.

Deşi nu sunt gata încă să mă fut într-un film, ştiu că faptul că mă uit la filme porno mă ajuta, mai ales când vine vorba de respectul de sine. A exista mereu ceva înrădăcinat adânc în creierul meu că e ok să fi gay atâta vreme cât nu arăţi sau te porţi gay. Asimilarea e mai uşoara, e acceptată. Întotdeauna m-a îngrijorat faptul că aş putea arăta prea mult ca o lesbiană, prea masculină, prea mult ca un clişeu gay.

Filmele porno queer nu au nicio problemă cu a arăta prea gay. Nu există aşa ceva în lumea aia. Vreau să trăiesc într-o lume în care nu există ceva ca „prea gay”. Vreau să trăiesc într-un film porno.

În ultima vreme mă joc cu ideea de gen. Am o tunsoare mai masculină, port cravate. Sunt feminină, pentru că a fi feminină e parte din cine sunt şi ce fac, dar mă găsesc tot mai des jucându-mă cu percepţiile privind genul şi ce înseamnă cu adevărat a fi feminină. Asta mă sperie. Mă îngrijorează ce vor crede alţii, mă îngrijorez că o să îmi pierd feminitatea şi tot ce asociez cu asta.

Pe urmă mă gândesc la Dylan Ryan.

Dylan Ryan a fost întotdeauna una dintre starurile mele favorite de filme porno. Poate pentru că o dată m-am sărutat cu ea pe scena la un concurs de striptease amator din San Francisco acum mai mulţi ani, poate pentru că a avut cel mai mişto orgasm în primul film porno queer pe care l-am vazut, poate pentru că picioarele ei sunt mai mari decât mine, poate doar pentru că e foarte sexy. Oricare ar fi motivul, în ultima vreme, mă tot uit la poze cu ea pentru a găsi un mod de a revoluţiona androginia feminină, un mod de a mă juca cu genul fără a pierde delicateţea pe care îmi place să o am.

Când nu mă simt sexy sau mă simt greu de iubit pentru că sunt grasă, mă uit la filme cu Courtney Trouble. Avem acelaşi tip de corp şi purtăm aceaşi mărime. Mi se pare că trupul ei e foarte sexy, aşa că asta îmi dă speranţa că cineva ar putea să creada despre corpul meu ca e foarte sexy.

Valoarea de sine pe care mi-o dat faptul că îi văd pe alţii ca mine puşi într-o lumină pozitivă, sexy, senzuală mă ajută, îmi ajută relaţiile. Lipsa de siguranţa, vulnerabilităţile nediscutate, lipsa comunicării, astea sunt motivele pentru care căsătoriile şi relaţiile eşuează. Problemele cu filmele porno sunt rezultatul acestor motive.

Sau rezultatul alegerii unui film porno prost. Sau rezultatul prezumţiei că viaţa ta trebuie să fie ca pornografia la care te uiţi.

Ca să o rezolvi pe prima, plăteşte pentru filme porno. Caută-i pe unii dintre oamenii pe care i-am menţionat aici şi cumpără-le produsele de pe site-urile lor sau din locuri ca Good Vibrations, Babeland sau orice alt sex shop independent din zona ta. Calitatea costă şi crede-mă când zic că fiecare ban investit în viaţa ta sexuală merită.

Pentru a doua problemă, uită-te la videoul lui Cindy Gallop pentru TED şi intră pe site-ul ei Make Love Not Porn care îi ajută pe oameni să înţeleagă diferenţa dintre hardcore porn şi sexul din viaţa reală.

Eu îmi aleg filmele porno cum îmi aleg mâncarea. Aleg chestii care mă vor face să mă simt bine, care or să mă ajute să fiu sănătoasă mental şi fizic, chiar dacă costă mai mult sau durează mai mult să le obţin. Dacă ai o problemă cu filmele porno, sugerez să faci la fel.

Traducere: Nancy Dinescu

Citește și:

Joc în filme porno împreună cu mama

Cum să renunți la porno și să nu-ți distrugi viața

Raport Porno: Pornografie vintage

Tipul care a făcut filmul ăsta porno 3D este un romantic clasic

Şase filme porno artistice

Actor porno la 74 de ani

Şi scenografii de filme porno sunt artiști

De ce intri în pușcărie, dacă ai făcut filme porno scato?

Şi scenografii de filme porno sunt artişti

Cum să fii editor porno în șapte pași simpli