FYI.

This story is over 5 years old.

High Hui

Capitolul 2 - Boabele

Nu uitați: fiți sparți, dar aveți grijă să nu se vadă!
droguri pastile boabe
Uită-te la tine, altă viață, vrei să încerci ceva nou și-ai auzit c-ar fi ceva cu boabele. Păi, uite cum stă treaba. Fotografie de danilo.alvesd / Unsplash

Pulifriciule de Râmnicu Vâlcea/ Buzău/ [introdu alt oraș de provincie de dimensiuni medii], ce te-ai șmecherit/ haladit/ harfit/ [introdu alt regionalism argotic care sugerează trecerea la un nivel superior]! Ești de vreo trei ani prin București și ți-ai pus la punct sistemul de drog ca un neamț.

Ai o relație stabilă cu un dealer care e mai tot timpul acolo, dă bine la cântar și când iei peste cinci grame, mai dă unul de la el. Ai o gașcă de alți sparți bucureșteni de la care poți să fumezi liniștit când n-ai fonduri să-ți iei șmenul tău. Ai ajuns în locul ăla călduț cu iarbă ușor accesibilă. Ai renunțat la ritualul complicat al fumării și rulării, iar acum știucanul (regionalism dobrogean pentru joint) a ajuns mai mult un tabiet. Ceva ce merge la fix cu serialele de seara de după muncă sau înainte și după sex cu fata aia.

Publicitate

Dar tot echilibrul ăsta fin e pe cale să se distrugă când ajungi la o petrecere pe la Ghica și un tovarăș de-al unui tovarăș de pe acolo, bucuros să te vadă, rupe în dinți o pastilă roz cu logo-ul coco channel ștanțat pe ea și îți pasează jumătate. O arunci în gură fără să eziți o secundă și apoi, pentru confirmare, întrebi ce e, ca și cum n-ai ști. Ți se spune doar c-o să-ți rupă cabina. Dai din cap aprobator și aștepți să vezi ce se întâmplă.

Când asculți la o petrecere prima oară o hausăreală pe boabă — și nu Modafinil, ca să rupi pe muncă — ai un moment de revelație gen: „Aaaa, despre asta era vorba în muzica asta repetitivă și pasivă”. O să ți se limpezească toate neclaritățile despre oamenii ăia ciudați care se bâțâie ore întregi ca niște curci autiste și o să-ți facă mai mare plăcere să devii una dintre ele. O să înțelegi și de ce există conceptul de after-party, care e tot un party pentru oamenii care după party simt că mai e nevoie de încă un party. E pentru că, dacă te-ai duce acasă, ai fuma jointuri ca și cum ai sparge semințe și te-ai holba la un perete câteva ore până ți s-ar usuca ochii de la neclipit.

Problema cea mai mare e că, la fel ca eclerele cu iarba, petrecerea n-o să mai aibă sens fără boabe de-acum înainte. Pentru prima oară vezi o adunătură de oameni care chiar se simt bine datorită muzicii și nu o grămadă de bășinoși care vin într-un loc înghesuit doar ca să-și etaleze hainele, bijuteriile, femeile sau capacitatea de a arunca cu șervețele în aer.

Publicitate

Ca începător în de-ale bobinatului, o să cazi în capcana propriei supermeneli. Simțindu-te ca o gorilă pe steroizi, o să arunci în tine cu absolut orice lichid îți vine la mână. Shot-urile își vor pierde numărul, berile își vor pierde gustul, iar Long Island-urile își vor pierde tăria. Amfetamina din ecs o să te facă să zbieri la barman că-ți pune prea puțin alcool și prea multă gheață, iar MD-ul o să te facă să-l îmbrățișezi apoi și să-ți ceri iertare. Și o să tot bei.

Ce nu știi încă și o să afli la modul cinstit e că atunci când MD-ul se termină, tot alcoolul ăla care nu te-a afectat deloc o să vină brusc peste tine și o să te lovească ca un butoi de mahoancă căzut dintr-un camion. O să borăști instant. Roagă-te doar să fii aproape de-o budă. Aș vrea să vă spun să învățați de aici, dar îmi face plăcere prea mult să văd oameni care-și dau fail cu droguri mai serioase prima oară.

Înainte să ieși într-un club, uite-te pe net după petreceri. Vezi ce DJ au în program. Cu cât știi mai puțini dintre ei, cu atât mai mare e probabilitatea de boabe. Dacă afișul arată ieftin, gen făcut de un băiat care folosește tote efectele din fotoșop deodată, evită. Căutăm un eveniment cu afiș classy, dar minimalist.

De asemenea, trebuie să știi că fiecare club are câte un range standard al probabilităților de a găsi pe cineva cu boabe (fără să cunoști pe nimeni în prealabil). O listă superficială și documentată netemeinic ar zice cam așa: localurile în care dai +12 lei pe o apă plată au o șansă de peste 60%. Cele în care dai între opt și zece lei undeva la 40%, iar în Kulturhaus, unde e trei lei apa, sunt 100% șanse de Maraciucă. (Sunt astfel de cifre și pentru cocaină, dar aia e altă discuție)

Publicitate

Dar cum toate drumurile duc la Roma, toate drogurile duc la after. Deci cu puțin noroc, măcar la after o să găsești ceva să te pompezi. La petrecerile private în schimb, e un alt algoritm. Acolo, numărul de bongos-uri dintr-o locuință este direct proporțional cu numărul de oameni care au droguri la ei. Pentru fiecare bongo sunt cam cinci oameni care au cel puțin de un cui sau de o linie.

Un loc bun de începe drog-quest-ul tău e întotdeauna la toaletă. Când vezi șase oameni înghesuindu-se într-o cabină de budă, să știi că n-o fac pentru cea mai inconfortabilă orgie din univers. De fapt, am ferma convingere că, la orice petrecere, dacă pe la cinci dimineața ai linge fie vasul, fie capacul de la veceu, ai lua destule droguri cât să ți se belească pupila instant. Orientează-te și tu, că ești un pulifrici mare!

Dacă vezi un băiat care pare că-și roade măselele, încearcă să intri pe filmul lui de feelingoșeală. Discutați și voi ce pizde bune sunt pe acolo sau despre cât de mult mai bun a fost DJ-ul ăla obscur de dinainte de DJ-ul mare pentru care ați venit de fapt la petrecere. Apoi plânge-te că te lasă boaba și că ți-ai mai da ceva, dar n-ai de unde. Dacă ți-ai jucat bine cărțile, s-ar putea sa te ajute cetățeanul. Dacă așa se întâmplă, fii cool, share-uiește cu omul măcar o linie.

Dacă nu găsești nimic la baie, e momentul să joci unul dintre jocurile mele preferate de societate de la petreceri. Pentru că te face să te simți un pic ca Sherlock Holmes, îți folosește intuiția, capacitatea de deducție și perspicacitatea. Se cheamă Găsește Dealerul! Începi prin a te băga în locul cel mai plin de sparți al petrecerii și anume bucata din fața scenei. Fii atent la cum circulă comunicarea pe acolo, vezi dacă e vreun punct în care privirile și gesturile par să conveargă. O să vezi un băiat care vorbește cu alți oameni, dar fără să se uite la ei. Nu știu de se întâmplă asta. Oricum, odată ce l-ai găsit, ține minte asta:

Publicitate

Avem dealerul lucid, ăla mai panicos care oricum e puțin probabil să te ajute dacă nu-ți știe mecla și avem dealerul spart, care se simte bine și, dacă ești discret și te miști cu banii frumos, elegant cât de cât, (Luțăr reference) o să te rezolve imediat. Unii chiar și-au făcut și niște sisteme de-ăstea elegante de plasat bobița în filtrul unei țigarete de-aia fancy.

Cel mai bun lucru pe care poți să îl ai ca să drog la o petrecere e un amic străin. Oricât de discret și simpatic ai fi, întotdeauna băiatul care vine să-ți dea droguri o să te suspecteze că ești polițai. De asta e bine să ai fie o gagică sau mai bine, un străin care pare că a venit să se petreacă la noi. Atunci kick-uie instant complexul de inferioritate al românului și nevoia aia de a-l impresiona. Singurul rol al tău în toată discuția e să te asiguri că omul tău nu-și ia țeapă la preț.

Ultima chestie: ai grijă la fălcile încleștate și la mușcatul buzelor. S-ar putea să te trezești cu un bot de Gina Pistol a doua zi. Guma nu e o soluție, pentru că îți încurajezi tot reflexul ăla de mestecat. Abține-te și tu cât poți.

Cam atât pentru astăzi, dragii mei. Continuăm data viitoare și nu uitați: fiți sparți, dar aveți grijă să nu se vadă!

Paula vă mulțumește pentru atenție și vă promite că va reveni cu alte articole despre etichetă și drog. Acest articol este un pamflet și trebuie tratat ca atare, domnule polițist.