FYI.

This story is over 5 years old.

Știri

Abia acum e violența anti-musulmană clasată drept terorism?

Cam așa vede Marea Britanie atacurile cu bombă: dacă îl organizează un musulman, e terorism; dacă îl organizează un non-musulman, e „doar” o infracțiune.
16.7.13

(Fotografie de Tom Johnson)

Vinerea trecută a explodat o bombă în fața unei moschei din orașul Tipton, în West Midlands. Explozia a venit la o oră după înmormântarea toboșarului armatei Lee Rigby și e cea mai recentă dintr-o serie de atacuri care au avut loc împotriva comunității musulmane din Marea Britanie din luna mai, de la moartea soldatului în Woolwich, Londra.

Islamofobii britanici n-au lăsat doar bombe prin orășelele postindustriale din Black Country. De la uciderea lui Rigby la sfârșitul lui mai, agresiunea asupra comunității musulmane a inclus: o rețea socială islamofobă gratuită pentru toată lumea, încercări repetate de a smulge hijaburile femeilor de pe față în plină stradă, amenințări cu moartea prin telefon și diverse atacuri asupra moscheelor, de la graffiti rasist până la incendieri și bombe.

Publicitate

Dar îi învinuiesc pe cei doi ucigași ai lui Rigby – ambii musulmani – pentru acest val de ură împotrvia musulmanilor? Nu. Ura exista cu mult dinaintea crimei, doar că acum climatul e și mai convenabil pentru cei care confundă  templele Sikh cu moscheele și nu știu să scrie corect pe Twitter cuvântul „Coran”, pe care îl urăsc atât de mult. Religia musulmană a fost ilegală în Marea Britanie până în 1812, dar comunitatea mereu a fost văzută ca un dușman în această țară.

Evident, după 9/11, toți cei care erau măcar un pic de dreapta au pus toți musulmanii în aceeași oală cu cei care au deturnat avioanele. De atunci, sentimentul anti-musulman din inimile „patrioților” islamofobi a fost în creștere. Asta s-a văzut și prin creșterea EDL și a altor grupuri de extremă dreaptă.

Poliția după atacul cu bombă din Tipton. (Foto de Assed Baig)

Presa a fost complice la asta, explicând ce trăsături îl caracterizează pe musulmanul „bun”, moderat, și ce trăsături îl descriu pe un musulman malefic, „radical”. Un musulman bun e cel care va critica membrii comunității musulmane și le va spune reporterilor că radicalizarea nu are nimic de-a face cu politica externă a Marii Britanii. Musulmanul rău e personajul care ține discursuri, organizează proteste, arată defectele politicii externe a Marii Britanii și, în general, face orice care ar putea provoca scrierea unui editorial sarcastic în The Telegraph sau Daily Mail.

Publicitate

Există o diferență enormă între ce spun la TV liderii comunității musulmane pe care îi hotărăște presa și sentimentul autentic de pe străzile din Tipton, Birmingham și Bradford. Cei de pe ecran sunt supuși și apologetici; îi lingușesc pe cei aflați la putere în speranța să le câștige atenția. Între timp, pe străzi, sentimentul de frustrare și furie e în creștere.

Vineri, i-am întrebat pe niște tineri musulmani ce părere aveau despre atacul cu bombă. „Goreh au făcut asta,” mi-au răspuns. „Goreh” e un cuvânt folosit pentru a-i descrie pe albi, dar – pronunțat într-un anume fel – poate fi tradus drept „rasiștii”. Am adus în discuție subiectul marșului propus de EDL în Birmingham (la câțiva kilometri de Tipton) pe 20 iulie.

„Vor să stăm cuminți acasă în timp ce rasiștii ne atacă. Nici gând! Nu-s nebun să stau acasă”, mi-a spus un adolescent. De când EDL-ul a început să organizeze marșuri pe străzile din Birmingham, poliția și liderii musulmani locali au descurajat puternic tineretul musulman din a demonstra împotriva grupului de extremă dreaptă. Greșeala evidentă în acest caz este că, în loc să le permită să se elibereze de frustrările lor, îi obligă să le țină în ei – permițând unui grup să protesteze în timp ce pe celălalt îl obligă să tacă.

Poliția a numit atacul de la Tipton un incident terorist, ceea ce, după ce am stat de vorbă cu rezidentul local Amar Khan, are foarte mult sens. „Dacă bomba ar fi explodat când erau oameni în jur, ar fi avut consecințe dezastruoase,” mi-a spus el. „La moschee ar fi trebuit să vină 300 până la 400 de oameni pentru rugăciunile de vineri.” (Dacă vă interesează și alte teorii, Tommy Necredinciosul Robinson a sugerat că ar fi putut fi un atac sectarian între musulmanii șiiți și cei suniți. „Că și așa își bombardează unii altora moscheele peste tot în lume.”)

O demonstrație musulmană în solidaritate cu Lee Rigby după moartea lui. (Foto de Jack Delf)

În orice caz, asta ar fi prima oară când poliția numește un atac al albilor asupra musulmanilor în Marea Britanie atac terorist. De exemplu, când un dispozitiv exploziv a fost plasat lângă o moschee din Walsall la sfârșitul lunii trecute, poliția a spus că nu părea să fie un act terorist. Am întrebat poliția din West Midlands pe Twitter de ce crede asta, iar în ziua următoare, au scos fraza aceea din declarație. Dar totul e foarte clar – dacă o face un musulman, e terorism; dacă o face un non-musulman, e „doar” o infracțiune.

Publicitate

Iar aceste incidente sunt numiterareori infracțiuni rasiste, cu atât mai puțin acte teroriste. Atacul cu bombă cu vopsea de la o moschee din Belfast, ferestrele sparte ale unei moschei din Brixton, incendierea internatului musulman din Bromley, incendierea care a distrus total un centru islamic din nordul Londrei, zvasticile desenate pe o moschee din Redditch și mormintele musulmane profanate cu graffiti din Wales sunt doar câteva dintre incidentele care au avut loc de la atacul din Woolwich. Sunt atacuri premeditate care au scopul de a teroriza o anumită comunitate, dar n-au fost niciodată descrise astfel – cel puțin nu în același mod în care e descris un atac organizat de un musulman.

Presa e complice. Jurnaliștii aruncă în stânga și-n dreapta cuvântul „islamist”, dar par să se teamă de termenul islamofob. Religia unui criminal sau infractor e menționată doar dacă e musulman. Femeile musulmane sunt „oprimate” dacă aleg să poarte hijab. Imamii sunt extremiști, moscheele sunt amenințări, minaretele sunt un semn al islamificării Marii Britanii și se pare că mereu există un tribunal Sharia secret care ține procese barbare și taie mâinile celor vinovați.

Și în timp ce moscheele continuă să fie atacate și majoritatea populației musulmane continuă să fie demonizată în presă pentru actele unei minorități, comunitatea trebuie să îndure toate acestea cu demnitate și onoare, să tacă și să înghită.

Foto de Henry Langston

Desigur, lucrul ăsta a crescut nivelul de frustrare în comunitatea musulmană. Aud asta când merg la sală, când stau în parc și când merg pe stradă. Politicienii musulmani nu ne reprezintă – își uită rădăcinile imediat ce ajung la Westminster, purtându-se ca și cu ar fi vocea Islamului britanic fără să ia în considerare opiniile autentice ale oamenilor de pe stradă. De exemplu, de ce Sajjad Karim n-a declarat nimic în apărarea confraților săi atunci când, după moartea lui Lee Rigby, Twitterul s-a umplut de mesaje precum: „Să le târâm copiii afară din moschei și să-i omorâm!”

Publicitate

Și cum își propune guvernul să gestioneze această situație? Încă nu l-am auzit pe David Cameron să facă o declarație despre atacul asupra moscheei din Tipton – un atac care dacă s-ar declanșat cu o oră mai târziu, ar fi ucis sute de oameni. Imaginați-vă cum ar fi dacă ar fi fost invers, dacă un musulman ar fi atacat o biserică anglicană: toată lumea ar aștepta scuze din partea comunității musulmane. S-ar aștepta ca aceasta să condamne acțiunile indivizilor care au pus la cale atacul. Dar lumea nu se așteaptă la același lucru atunci când cei atacați sunt musulmanii: nu se declară stare de urgență, nu le pasă absolut deloc. Se pare că ne putem lipsi de musulmani.

Cu cât guvernul va continua s-o ignore, cu atât problema va crește. Ani de zile i-au bombardat și i-a masacrat pe musulmanii nevinovați din străinătate – musulmani care arată ca musulmanii din această țară, musulmani cu aceleași nume și care vorbesc aceeași limbă ca și musulmanii din această țară. Imaginați-vă furia britanicilor dacă Cameron ar trimite trupe ca să masacreze fără milă jumătate din comunitatea nevinovată de expați din Costa del Sol și i-ar numi victime colaterale războiului cu câțiva creștini extremiști.

Comunitatea musulmană reprezintă doar 4,8 la sută din comunitatea britanică. Sunt deja o comunitate persecutată, iar persecuția devine tot mai puternică; de la atacul din Tipton, poliția anti-tero a început să viziteze moscheele din West Midlands, ca să le spună oamenilor să fie vigilenți și să raporteze orice li se pare suspect. Trebuie să nu uităm că victima în acest caz e comunitatea musulmană, nu armatele de fasciști rasiști și dezinformați care flutură steagurile Sfântului George pe străzile Marii Britanii.

Publicitate

Urmăriți-l pe Assed pe Twitter: @AssedBaig

Traducere: Oana Maria Zaharia

Citeşte şi:

Musulmanii din Bangladesh cer moartea bloggerilor atei

Conflictul dintre musulmani se mută în Occident

Nu suporţi musulmanii în preajmă? Sună-i pe Mosquebusters