Foto: Danny Gold și Benjamin Hiller
Membri ai grupului Jabhat al-Nusra, cel mai temut grup jihadist care operează în Siria.
„Ameriki?” mă întreabă jihadistul, arătând spre mine amuzat. Tocmai îl abordasem într-o casă care servește drept bază locală pentru Jabhat al-Nusra (JAN), cel mai temut grup militant islamist care operează în Siria. Cu o lună în urmă, colegii lui au ocupat și au blocat o stradă pe care și-au arborat drapelul negru, simbolul lor. Își petrec timpul mișunând pe-afară, mergând cu camioanele. Paturile sunt mereu pline de băieți tineri îmbrăcați în negru, ținând în mâini puști RPG și AK-47.
Însoțit de câțiva rebeli din Armata Siriană Liberă, îmi era totuși teamă să-i abordez pe membrii al-Nusra. Mai mulți jurnaliști cu experiență mă avertizaseră să fiu foarte prudent cu ei, iar administrația Obama i-a desemnat de curând ca grup terorist. Deși conexiunea lor cu al-Qaeda nu se confirmase încă oficial, s-a confirmat două zile mai târziu. În plus, în dimineața aceea auzisem la știri că FBI-ul tocmai îl arestase pe Eric Harroun, un american care luptase cu al-Nusra în Siria.
Al-Nusra și alte grupuri islamiste au apărut în noiembrie la granița siriană în orașul Ras Al Ayn și – împreună cu Armata Siriană Liberă – i-au obligat să plece pe ultimii susținători ai regimului lui Assad, în urma unor lupte violente. După aceea, această coaliție a luptat împotriva celei mai puternice miliții kurde din Siria, Unitățile Populare de Protecție (UPP). Luptele au durat luni de zile până la stabilirea unui armistițiu, iar orașul era, practic, divizat în două: de o parte UPP și de cealaltă ASL și al-Nusra. De curând, al-Nusra s-a ciocnit chiar și cu o brigadă ASL în orașul vecin Tal Abyad, dar pacea a fost restaurată rapid.
La baza al-Nusra din Ras Al Ayn, jihadistul care mă întrebase dacă sunt american, și-a tras pumnul în spate cu o mișcare exagerată și s-a prefăcut că-mi trage una atunci când mi-am confirmat cetățenia. Bărbatul – un egiptean sașiu care mai târziu am aflat că era PR-ul și preotul grupului – a râs cu poftă.
„Ai mare grijă, suntem teroriști!”, a exclamat râzând colegul lui, un tip cu barbă în stilul lui Orlando Bloom. După care m-a întrebat din ce parte a New York-ului eram. „A, Brooklyn? Știu zona. Am studiat un an în Seattle,” a spus.
Apoi am povestit despre vizitele lui la Detroit, Chicago și Disneyland, cât și despre vreme, cafea, și echipele de sport din Seattle. „Hai, Huskies!”
În cele din urmă, au ieșit afară și ceilalți membri ai grupului, inclusiv șeful cel mare. Lucrurile au luat o turnură mai serioasă. Ni s-a refuzat interviul. După care bărbatul m-a avertizat că zona era periculoasă, dar dădea vina pe un eventual atac UPP sau pe un raid cu avioane. Yilmaz, ghidul meu, mi-a spus că de când Nusra s-au mutat aproape de strada lui, se teme să nu le explodeze sediul, pentru că e plin de muniție și explozibili.
Doi bărbați se plimbă într-o zonă bombardată de forțele regimului, la periferia orașului Ras Al Ayn.
Prezența grupării al-Nusra în Siria e o chestiune controversată pentru unii dintre localnici. Fayez Durbas nu era religios până să înceapă războiul. Bărbos, îmbrăcat în tricou Adidas și pantaloni de trening, Fayez mi-a spus că e membru al brigadei Fatah din Armata Siriană Liberă, dar că se gândea să se alăture grupării Jabhat al-Nusra. „Lucrează pentru Dumnezeu, nu pentru bani,” a spus el. „Le dau oamenilor mâncare.”
Durbas e din Aleppo, dar acum lucrează la un punct de control de la graniță în Ras Al Ayn. Mi-a spus că e încântat de activitățile al-Nusra, atât el, cât și mulți dintre prietenii lui, care înainte nu erau religioși, dar acum toți vor să devină membri al-Nusra. „Dacă văd că Occidentul și restul lumii nu ne ajută, își pun speranța în Jabhat,” mi-a spus Durbas.
Sentimentele lui Durbas își găsesc ecou în inimile multor oameni din oraș. Al-Nusra a procedat ca multe alte grupuri de rezistență, oferind cetățenilor bunuri și servicii în orașele pe care le ocupă. Rezolvă disputele și fac dreptate într-o perioadă de infracționalitate și haos. Până și un bărbat creștin a apelat la ei atunci când fiul lui a fost răpit, deși alți creștini pe care i-am întâlnit în oraș ezitau și chiar se temeau să vorbească despre ei.
În zonele kurde din oraș controlate de UPP, e mult mai ușor să estimezi sentimentele pentru al-Nusra. În aceste locuri, orice pătrundere a islamiștilor pe teritorii kurde e întâmpinată cu violență. Populația kurdă secularistă și progresistă consideră al-Nusra și celelalte grupări jihadiste o amenințare la fel de mare ca și cea pe care o constituie regimul.
Al-Nusra a încercat să preia controlul asupra bunurilor de bază, precum petrolul și cerealele. Montaser Al Khaled – un căpitan dezertor din armata regimului care se spune că ar fi acum unul dintre soldații cu cel mai înalt rang din ASL în provincia Al-Hasakah – are o părere foarte negativă despre ei. „Oamenii de aici nu-i vor, nu le place comportamentul lor. Încearcă să le controleze resursele, vor să vândă petrolul și recoltele,” mi-a spus el. „Obiectivul lor e să dicteze viitorul oamenilor, nu să lupte împotriva lui Assad.”
Patru membri ai brigadei ASL staționând în afara orașului.
Spre deosebire de Al Khaled, mulți soldați ASL au viziuni contradictorii asupra grupării al-Nusra, deși luptă adesea alături de ei. Mulți dintre soldații tineri îi admiră pentru capacitățile lor de luptă, căci se știe că sunt neînfricați. Admiră curajul membrilor al-Nusra și dedicația lor față de Islam, chiar dacă soldații ASL sunt de obicei moderați. Uneori fac glume despre ei. De câte ori se vorbește despre whiskey sau femei, arată spre câte un prieten de-al lor și strigă: „Ai grijă, e în Jabhat!” De câteva ori, au glumit că o să mă ducă la al-Nusra când m-am alăturat conversației.
Marwan, un luptător kurd din ASL care a luptat peste tot prin Siria, a contrazis spusele lui Al Khaled, spunând că al-Nusra are mulți susținători în Siria. „Nu toată lumea îi susține – nu sunt mulți fani ai Islamului prin părțile astea – dar Jabhat chiar ajută oamenii. În Idlib, Aleppo, Homs, toți îi iubesc pe al-Nusra pentru că aceștia le oferă mâncare, apă și ajutor oricând au nevoie.”
Marwan a spus că ASL nu poate face nimic fără ajutorul Occidentului, dar că al-Nusra n-are nevoie de el. Totuși, a recunoscut că atunci când regimul va cădea, e posibil ca ASL să trebuiască să se războiască cu al-Nusra și a menționat că probabil americanii vor furniza în cele din urmă arme Armatei Siriene Libere ca să câștige această luptă. „Totuși,până atunci, sunt alături de ei, chiar dacă sunt în ASL.”
Deși au viziuni diferite despre popularitatea grupării al-Nusra, atât Marwan și cât și Al Khaled au căzut de acord asupra modului în care aceasta și-a câștigat popularitatea. „Pentru că nimeni din comunitatea internațională nu-i furnizează arme Armatei Siriene Libere, aceasta luptă împreună cu Jabhat,” mi-a spus Marwan.
Al Khaled a avut o abordare mai directă: „Motivul pentru care Jabhat al-Nusra câștigă teren sunteți voi,” mi-a spus, referindu-se la America. „Lipsa de resurse a obligat ASL să se alieze cu cei care au bani, arme și mâncare: al-Nusra.”
UPP au multe femei-soldați în rândurile lor.
La cinci zile după ce vizitasem sediul al-Nusra, am primit un telefon de la arabul cu care vorbisem despre Disneyland. Deși nu primise aprobarea superiorilor pentru un interviu oficial, voia să se întâlnească cu mine împreună cu colegul lui egiptean pentru a lămuri orice eventuale prejudecăți pe care le aveam în privința credințelor și intențiilor lor. M-am întâlnit cu ei în casa unui localnic, împreună cu doi soldați ASL și cu ghidul meu, Yilmaz.
Arabul a hotărât că va urma calea jihadului la vârsta de 22 ani. Deși a studiat atât în Statele Unite, cât și în Australia, s-a îndrăgostit de videoclipurile jihadiste pe care le-a văzut pe internet și a hotărât că acesta va fi stilul lui de viață. Părinții lui cred că trăiește în Turcia și face afaceri acolo. Înainte să se alăture grupării al-Nusra, cel mai mult îi plăcea să se uite la Game of Thrones și la filmul Troia.
Dialogul a început cu cei doi bărbați care mi-au povestit istoria Islamului. Apoi am vorbit despre ce reprezenta al-Nusra. Spuneau că Islamul era o religie a păcii, că războiul lor era unul defensiv. I-am întrebat ce părere au despre un filmuleț cu odecapitarepe care îl văzusem recent și mi-au spus că așa e în război. Au spus că Iran e inamicul și că șiiții nu sunt credincioși cu adevărat, dar au adăugat că nu vor să-și impună părerile asupra mea. Au dat vina pe liderii șiițiilor că au orbit poporul, nu pe șiiți.
Aveau câte un argument excelent pentru orice critică le aduceam. Când i-am întrebat despre drepturile femeilor, au spus că în America e în regulă ca o femeie să umble în fustă mini pe stradă, dar nu nud, și că lucrurile sunt relative. Mi-au spus că Occidentul avea acum câteva sute de ani reguli similare cu cele ale al-Nusra. Cine știe dacă Occidentul nu o să se răzgândească peste 50 de ani și n-o să revină la regulile din trecut? În timpul Evului Mediu în Occident, incestul era popular, iar femeile nu puteau moșteni bani, ceea ce n-a fost niciodată valabil în zonele islamice, așa că de ce ar avea încredere în standardele occidentale?
Un membru al-Nusra înarmat.
Când i-am întrebat de ce veniseră în Siria și le spuneau oamenilor ce să facă, mi-a indicat că și noi fumam și ei puteau tolera asta. Au spus că dacă un bărbat vrea să comită un păcat religios, ar trebui s-o facă în secret, acasă la el…dar ei oricum nu erau de acord nici cu comiterea de păcate în secret. Au reguli stricte vechi de 1 000 de ani, dar există mereu loc de adaptare și modernizare a lor în caz de nevoie.
Nu-i urăsc pe americani doar pentru că sunt americani, îi urăsc doar pe cei care vor să lupte împotriva lor. Au spus că nu apreciază că Occidentul încearcă să promoveze un islamism moderat. Oamenii vor Sharia și singurii oameni din Siria care se tem de al-Nusra nu știu nimic despre Islam. Au spus că separarea politicii de religie e o idee occidentală. Au spus că rapoartele media din Occident susțin că al-Nusra e plină de oameni needucați și înapoiați, ceea ce nu e adevărat. În rândurile grupării sunt mulți occidentali și mulți oameni educați.
S-au întrebat de ce presa occidentală încearcă să-i creeze Islamului o imagine proastă. Mi-au spus să citesc Coranul și să intru pe site-ul lui Aaron Zelin, Jihadology, ca să aflu adevărul despre credința lor.
După ce am terminat de vorbit cu soldații al-Nusra, am plecat. Yilmaz dădea din cap și mormăia: „Tinerii sunt ok. Dar creierul, cei care stau în spatele operațiunilor, sunt tipi răi. Nu sunt buni pentru Siria.”
Jabhat Al Nusra e cea mai formidabilă forță de rezistență din Siria. Luptătorii, în număr de aproximativ 5 000, sunt duri, neînfricați și disciplinați. Deja i-au dat regimului lovituri puternice și continuă să facă eforturi pentru a câștiga inimile și mințile civililor și rebelilor de partea lor. Au promis că vor lupta cu Hezbollah și se pare că se vor ciocni din nou cu UPP.
Unii sunt de părere, ca și Marwan, că elementele mai seculare din ASL se vor întoarce împotriva Jabhat, sau invers, odată ce dușmanul lor comun va cădea și nu-i va mai uni o cauză comună. Dar deocamdată, singurul lucru sigur e că vor continua să fie o forță de luptă eficientă în bătălia cu regimul lui Assad și vor da bătăi de cap națiunilor occidentale și arabe care caută metode prin care să-i susțină pe rebeli.
Urmăriți-l pe Danny pe Twitter: @DGisSERIOUS
Traducere: Oana Maria Zaharia