Era o săptămână de ianuarie ca oricare alta, adică plictisitoare. Ba poate doar foarte puţin altfel, că aveam două examene de dat. Dar eram atât de liniştit! Apoi a venit ştirea! Au săltat-o! Iniţial, am vrut să fac o glumă proastă, să zic ceva de înălţimea tocurilor la pantofi. Evident, pantofi de firmă.

O blondă a fost luată de-acasă cu voia ei. Ştiu, sună a film porno şi zău că aş face un exerciţiu de creativitate de genul 50 shades of grey, dar nu-i nici genul, ba mai e şi miezul nopţii când scriu acest articol şi, cu atât mai puţin, nu gust glumele misogine. O să mă limitez la a spune că au dus-o pe Elena Udrea la DNA, fără să dau link, mai ales că, după veselul eveniment, toată presa a analizat situaţia. Aşa că mai bine să cităm analize, nu ştiri.

Ce-are-a face pornografia cu Udrea? Ei, hai!, de parcă n-ai şti că toţi şantieriştii libidinoşti bălesc la poza ei. De ce e un eveniment vesel? Pentru că, întotdeauna când justiţia saltă câte-un politician, e motiv de bucurie. E tragedie doar pentru menajere, nicidecum pentru români, în general.

Dar povestea e o aşa telenovelă, că a trebuit să rescriu articolul ăsta de trei ori. Întâi, a demisionat George Maior, directorul SRI. Prin octombrie, se lăuda că o va face oricum şi că va lăsa la, scuzaţi cacofonia, latitudinea lui Iohannis să-i aprecieze activitatea. Aparent, Iohannis nu i-a apreciat-o, aşa că Maior a plecat înapoi în PSD.

Maior a fost numit politic, de Traian Băsescu, de dragul unei democraţii simpatice pentru toată lumea. Chipurile, cine e la putere să n-aibă parte de control absolut, aşa că un şef de servicii secrete ar trebui să vină de la opoziţie. Există diverse opinii, de la bune la mai puţin bune, despre cum şi-a făcut treaba George Maior. O opinie echilibrată găsiţi aici. O să mai găsiţi păreri despre motivele plecării, ba că n-a reuşit să treacă „legea 1984", ba că altceva, dar tot ce trebuie să ştiţi despre urmărirea cetăţenilor, SRI şi chiar DNA, găsiţi în articolul lui Cristian Ghinea. Ba aş plusa şi cu articolul ăsta, scris de Sebastian Lăzăroiu.

Însă înainte de a pleca, Maior, cel care săptămâna trecută nu ştia ce să mai facă pentru a promova şi mai mult legea Big Brother, a făcut tuturor un pustiu de bine şi a admis că avem securişti în presă. Conform grilei lui Mihnea Măruţă, fost redactor-şef Cotidianul, eu o suspectez pe Sorina Matei, care propovăduieşte adoptarea legii urmăririi tuturor fără mandat. Probabil şi ceva şef peste EVZ, publicaţie care la rândul ei promovează legea respectivă.

În toată povestea asta cu spioni şi corupţi, Elena Udrea, dincolo de posterul pentru şantierişti, e un soi de femme fatale, o Bond-girl, e cea care are mai multe secrete decât spionii, produce conspiraţii şi inspiră poveşti care mai de care mai creative.

Însâ înainte de Udrea, a fost săltat Adriean Videanu, fostul ei coleg de guvern. Pentru complicitate la abuz în serviciu într-o relaţie de simpatie cu Alina Bica, prietena de shopping la Paris a Elenei Udrea. Bica l-ar fi ajutat pe Videanu să dosească un mizilic de 61 500 de euro. Suma e mai puţin relevantă; când vine vorba de politicieni înfundaţi, e suficient să-i prinzi c-au furat un pachet de ţigări. Dă bine la self-esteem-ul populaţiei: or fura ei cu cap, dar nu-s chiar atât de deştepţi.

Acum, ce trebuie să ştie toată lumea, e că există o prejudecată complet falsă, anume că Udrea e blondă, dar ea nu e nici pe departe proastă. Dacă era, nu ajungea în vârful politicii româneşti. Însă dacă nu-i proastă, asta nu-nseamnă că nu e măcar un pic speriată de puşcărie. Prin urmare, luaţi cu nişte sare interviul pentru Hotnews, prin care încearcă să se apere, mai ales că nu-şi asumă nicio informaţie, ci îi citează pe alţii.

Şi, uite-aşa, apar teoriile conspiraţiei. Prima teorie îi aparţine chiar fostei ministrese a turismului, care aruncă mâţa în grădina SRI-ului, care SRI, condus de generalul Coldea, adjunctul demisionarului Maior, ar fi servit dosare DNA-ului. Udrea se victimizează, de-a dreptul, într-un mod cel puţin jenant, fără nicio bază concretă, iar Cătălin Tolontan sesizează corect că ceea ce vedem este politicianul autentic, fără fond de ten, mascara, ruj sau orice alt tip de machiaj, ci personajul pur. Adică cel speriat de puşcărie, ca o mâţă care nu ştie exact cum să reacţioneze atunci când e în pericol: să scuipe sau să zgârie? Să muşte sau dea cu ghearele?

Vlad Petreanu reduce foarte bine situaţia la esenţă. Pentru Udrea, e totul sau nimic. Şi nici Moise Guran nu greşeşte: Elena Udrea nu e Traian Băsescu, nici n-a avut vreo şansă, vreodată, să fie, cu atât mai puţin să-i ia locul. Ce-i drept, e dubios că încă n-a comentat tocmai Băsescu despre situaţia în care e protejata sa. Haios însă e că fostul soţ al Elenei Udrea a vărsat câteva lacrimi în faţa judecătorilor, încercând să-l scoată basma curată pe fiul său. În fond, măcar partea cu plânsul s-o fi învăţat de la idolul fostei sale soaţe.

De dragul cifrelor, las aici şi link-ul către un articol al lui Mirel Axinte, fost consilier al lui Lăzăroiu, care face nişte corelaţii interesante între numirea Laurei Codruţa Kovesi la DNA şi divorţul Elenei Udrea. Măcar de dragul amuzamentului şi al comentariului de birt, nici pe departe de luat de bun ca ştire, deşi e un timeline interesant.

Şi ca să închei subiectul, concluzia e scrisă în Caţavencii: singurii care nu ştiu cine-s borfaşii sunt tocmai ei, cei care se plâng acum că-s acuzaţi, cu proble, că-s borfaşi.

Ca în fiecare săptămână, încheiem articolul într-o notă veselă. De exemplu, cu Victor Ponta, care şi-ar dori ca românii din diaspora să cotizeze cu zece euro lunar la bugetul României. Ca şi când, desigur, n-ar cotiza oricum la bugetul ţărilor în care locuiesc. Dacă n-am şti că asta ar însemna cam 360 milioane euro anual care s-ar duce tot pe la clientela politică, deci pe şpăgi, mai că până şi cei trei milioane de români din diaspora ar crede că merită.

Partea proastă e că nu ştii dacă să râzi, graţie unui soi de prostie spontană a lui Ponta, sau dacă să te revolţi, ştiind ce se-ntâmplă cu banii în lipsa oricărei transparenţe instituţionale. Altfel, te încearcă un oarecare regret, mai ales că unii români nu cred că s-ar da în lături de la o cotizaţie altfel simbolică, dacă ar avea vreo garanţie că banii ăia chiar sunt folosiţi cu cap. Cum nu știm dacă vor fi folosiţi cum trebuie, recomand să-i trimiţi nişte gânduri de bine prim-ministrului.

La capitolul „Locuim în Ţara Minunilor şi asta ne ocupă tot timpul", Monica Macovei e amendată şi trebuie să dea înapoi parte din donaţiile primite pentru campania electorală, pe motiv că donaţiile prin PayPal nu includ numele, prenumele, CNP-ul, adresa şi poza de buletin a donatorilor. Exagerez, e vorba doar de „identificarea" donatorilor, chit că Macovei şi voluntarii au cerut copie de buletin celor care au cotizat. Aş râde sincer dacă aş şti că e doar o chichiţă stupidă și nu o piedică pusă oricărei idei de a schimba legea electorală.

Chestii care-mi inspiră un singur lucru: cu fiecare nouă tură de alegeri, mă întreb dacă a venit sau nu momentul emigrării sau dacă mai avem vreo şansă. Dacă e ceva de care nu putem încă scăpa, ăla e spiritul balcanic.

PS: Adrian Sârbu, fondatorul ProTV şi şef al Mediafax Group, a fost reţinut pentru 24 de ore, în principal pentru evaziune fiscală. Sârbu, evident, neagă. El spune că se vrea decredibilizarea publicaţiilor Gândul, ZF şi Mediafax. Încă o teorie a conspiraţiei se umflă.

Urmărește-l pe Vasile pe blogul său.

Urmărește VICE pe Facebook.

Mai citește despre DNA și SRI:
Chiar avem nevoie de DNA? DNA e în campanie electorală şi merită să câştige Cum vrea SRI-ul să ne reguleze internetul și de ce e asta amuzant Dacă tot ce SRI consideră periculos ar fi o amenințare reală, lumea ar fi sumbră