Moarte și bucurie în Egipt de a treia aniversare a revoluției

A treia aniversare a revoluției Egiptului de pe 25 ianuarie n-a fost una la care se așteptau inițiatorii ei. În două zile sângeroase, peste 60 de persoane au fost ucise și sute de alte persoane au fost rănite, în principal de mâinile forțelor de securitate. Peste o mie de protestatari, printre care și activiștii care s-au revoltat în 2011, au fost arestați și reținuți: armata continuă să înăbușe orice formă de nemulțumire și manifestare publică. Piața Tahrir, în schimb - punct focal al revoltei populare care l-a doborât pe Mubarak – a fost plină de suporteri ai armatei.

Weekendul a început cu o explozie a unei mașini în fața secției de poliție din Cairo la ora 6.30 a.m. vineri, explozie în urma căreia au murit patru persoane și au fost rănite peste 70. În alte locuri din oraș au urmat alte explozii mai mici care au ucis alte trei persoane și au rănit multe altele. Gruparea militară conectată cu al-Qaeda Ansar Beit al-Maqdis (Campionii Ierusalimului) au pretins că sunt responsabili pentru atac, dar mulțimea adunată la scena primei explozii striga slogane împotriva Frăției Musulmane. Campionii Ierusalimului și-au mai asumat responsabilitatea în luna decembrie pentru bombardarea unei mașini în orașul Mansoura în urma căreia au murit 16 persoane, dar autoritățile au dat vina pe Frăție și au declarat-o grupare teroristă.

Mai târziu în aceeași zi, cel puțin zece persoane au murit în ciocnirile dintre forțele de securitate și suporterii fostului președinte islamist al Egiptului și lider al Frăției Mohammed Morsi – care a fost dat jos de la putere printr-o lovitură militară de stat anul trecut.

Aniversarea a început cu elicoptere militare care patrulau pe deasupra centrului orașului Cairo și cu o altă explozie în fața unui institut al poliției. De data aceasta nu s-au raportat răniți. Pe la ora 10 a.m. mulțimea a început să se adune în Piața Tahrir, care era bine păzită și avea puncte de control la intrare.

Într-o parte a pieței a fost ridicată o scenă pe care se cântau cântece naționaliste și oamenii din mulțime fluturau steaguri egiptene, dădeau mâna cu soldații și chiuiau de câte ori un elicopter trecea pe deasupra capurilor lor. Nimeni nu părea să se gândească prea mult la cei peste 800 de protestatari care au murit în timpul revoltei din 2011 – pe care mulțimea cică se adunase să-i comemoreze. Întâlnirea părea să aibă ca punct central un singur bărbat – pe Generalul Forțelor Armate Abdel Fattah el-Sisi, care reprezintă sistemul de securitate care încearcă să conducă Egiptul în momentul de față.

După doborârea lui Morsi în luna iulie, mulți egipteni sunt de părere că generalul el-Sisi a salvat Egiptul moderat de conducerea islamistă. Din ziua aceea, bătălia între guvernul susținut de armată și Frăția Musulmană a continuat fără încetare; sute de persoane au murit în ciocnirile cu forțele de securitate și mii de lideri, membri și suporteri ai Frăției au fost arestați. Dar acest tratament brutal pare să-i fi crescut reputația lui Sisi. Toată lumea crede că el e bărbatul care va scăpa Egiptul de instabilitatea politică și financiară.

Sisi e deja conducătorul Egiptului, dar a spus că nu va candida la președinție decât dacă publicul i-o cere. Se pare că publicul e doritor – piața Tahrir arăta ca scena unei campanii electorale. Fața lui Sisi era pretutindeni – postere, brelocuri de chei, măști urâte și deformate. Pe un poster era înfățișat îmbrăcat în măcelar, cu un șorț însângerat, pregătindu-se să omoare o oaie cu fața lui Morsi. El era motivul pentru care mulți se prezentaseră în piață în ziua aceea. „Egiptenii au ieșit peste tot, în Cairo, în Alexandria, în Port Said, pentru revoluție și pentru Sisi”, a spus Mohammad, 23 de ani, student la turism.

Sisi-mania implicăostilitate față de oricine se opune conducerii generalului, mai ales față de Frăția Musulmană și toți cei asociați cu ei. Țintele cele mai populare sunt S.U.A., despre care mulți cred că a susținut guvernarea lui Morsi pentru a-și atinge propriile scopuri, și Qatar, care a susținut financiar guvernul lui Morsi. Drept urmare, televiziunea Al Jazeera, cu sediul în Doha, care a fost acuzată că raporta știri false, e acum condamnată de mulți. Autoritățile i-au invadat sediul și mai mulți jurnaliști se află acum în detenție.

În ultimele luni suspiciunile oamenilor față de presa străină a crescut la nivel de stat și la nivel de societate și acum mulți consideră că cei care lucrează în presă sunt dușmanii poporului egiptean. Mai mulți jurnaliști care lucrau în Tahrir sâmbătă au raportat că au fost acuzați că lucrează pentru Al Jazeera și au fost atacați sau hărțuiți.

Unele persoane din mulțimea pro-armată erau de-a dreptul furioase. „Jos cu Qatar și cu americanii – moarte lor, o să-i călcăm în picioare”, a spus o femeie care a refuzat să-și dea numele. „Moarte pentru Al Jazeera. Sisi e singurul care ne vrea binele”, a zis ea, apăsându-și pumnul în dreptul inimii și chiuind voioasă.

Între timp, mai multe marșuri anti-guvern începeau în mai multe părți ale orașului. La Sindicatul Jurnaliștilor, la doar câteva sute de metri de Tahrir, demonstranții – mulți anti-guvern și anti-islamiști – au fost dispersați cu gaz lacrimogen, alice și foc. Printre ei se afla și Tarek Shalaby, blogger și membru al grupului Egiptean Revoluționar Socialist care spune că a fost unul dintre primii care au ocupat piața Tahrir în 2011, dar a și demonstrat împotriva guvernului lui Morsi pe 30 iunie. Povestește cum poliția a atacat demonstranții. „După ce marșul avansase vreo două străzi, a apărut poliția și a început să tragă în oameni. Ne-au atacat non stop până când am eliberat zona de tot și am fugit îngroziți care încotro.”

În alte părți ale orașului, suporterii Morsi s-au ciocnit cu forțele de securitate și iar s-au raportat focuri de armă. Cele mai multe conflicte s-au iscat în cartierele cu o prezență numeroasă a suporterilor Frăției Musulmane.

Centrul orașului a găzduit mai multe petreceri spontane pro-Sisi cu sisteme de sunet improvizate. Dar ostilitatea împotriva protestatarilor anti-guvern era foarte mare. Shalaby povestește că a luat un poster cu Sisi cu care și-a acoperit fața ca să poată să iasă din zonă. S-a dovedit a fi o mișcare înțeleaptă, povestește el, pentru că suporterii armatei i-au blocat calea și au spus că așteptau să atace orice Revoluționist Socialist și orice suporter al Mișcării Tineretului din 6 aprilie care le ieșea în cale. „M-a salvat posterul cu Sisi. Atât de tristă e situația.”

Spre seară, forțele de securitate și mulțimea civilă înarmată alunga ultimii demonstranți anti-guvern din centrul orașului Cairo. Se aruncau canistre de gaz lacrimogen, în timp ce elicopterele încă patrulau pe deasupra mulțimii. La un moment dat, ofițerii de poliție au înaintat spre protestatari cu armele ridicate, în timp ce o mulțime de civili striga în spatele lor: „Sisi, Sisi!”

Ciocnirile au continuat în alte cartiere toată noaptea, dar festivitățile din Tahrir s-au oprit pe la miezul nopții. Pe parcursul zilei au fost ucise 49 de persoane și au fost rănite alte 247, potrivit Ministerului Sănătății. Ministerul de Interne a raportat 1 079 de arestări. Mulți dintre cei arestați erau activiști și jurnaliști cunoscuți.

Duminică, președintele interimar Adly Mansour a anunțat că alegerile prezidențiale se vor ține înaintea alegerilor parlamentare, contrar „hărții democrației” stabilite după căderea lui Morsi. Toată lumea se așteaptă ca Sisi să-și anunțe în curând candidatura.

Alianța Anti-Lovitura de Stat, o coaliție de facțiuni islamice condusă de Frăția Musulmană, a cerut 18 zile de protest care să reflecte revolta care l-a doborât pe Mubarak. „Coaliția accentuează că valul revoluționar actual va persista până va obține victoria, până îi va învinge pe cei care au organizat lovitura de stat”.

Pentru mulți dintre cei care s-au revoltat în 2011, scopurile revoluționare par mai îndepărtate ca oricând. Securitatea de stat e mai aspră ca oricând, mulți au murit sau sunt în închisoare, iar Egiptul se luptă din nou cu el însuși.

Traducere: Oana Maria Zaharia