Interviu cu dealerul meu de coca

Tuturor ne place să spunem că suntem prieteni cu dealerii noștri, dar în afară de numărul de telefon, orele de livrare și locul în care se află la 1:30 sâmbătă dimineața, ce mai știm despre ei? L-am cunoscut pe al meu printr-un prieten comun. Îl sun de peste un an și e mereu disponibil pentru mine, bașca super prietenos, așa că m-am gândit că s-ar putea să vrea să stea de vorbă cu mine să ne cunoaștem mai bine. Probabil a fost de ajutor și faptul că i-am spus că o să dublez cantitatea pe care o cumpăr de obicei.

Vice: Cum merge treaba?

Dealerul de coca:E bine, lejer.

Ce voiai să te faci când erai mic?

Voiam să fiu astronaut sau pilot. Îmi place cerul. Dintotdeauna mi-au plăcut filmele science-fiction.

Îți place ce faci acum?

Da. Chiar îmi place. Știu tipi care fac asta și nu le place. O fac pentru că au nevoie de bani, dar mereu se stresează când se gândesc la consecințe. Dar mie chiar îmi place ce fac.

Care e secretul pentru a fi dealer de droguri fără să devii un nebun paranoic?

Trebuie să ai un grup foarte restrâns. Nu mă asociez cu multă lume. Oamenii dau de belea pentru că alții vorbesc. Poliția habar n-are ce se întâmplă dacă nu vorbește careva.

Există livrări la care te apucă paranoia?

Da, uneori da. Și câteodată e invers, începi să te crezi invincibil. E ușor să uiți că faci ceva ilegal. Devine la fel de normal ca trezitul și spălatul pe dinți.

Părinții tăi au idee ce faci?

Tata n-a fost în zonă niciodată. Mama avea suspiciuni când locuiam cu ea. Cred că bănuiește ea ceva, dar nu întreabă. Mă asigur să nu fie evident că fac destul de mulți bani. Îmi dau jos bijuteriile când merg acasă și dacă cineva mă roagă să-l duc cu mașina, îi spun că n-am mașină.

Păi și ce îi spui că faci?

A, lucrez. Am absolvit o școală și am un alt job în paralel de vreo zece ani.

Deci lucrai dinainte să fii dealer?

Da, e bine să ai și altceva. Persoana care m-a băgat în chestia asta, a crescut într-un mediu în care se consumau droguri la greu. Dar eu n-am văzut așa ceva în copilărie. Mergeam la școală, îmi plăceau filmele, dar apoi am început să umblu cu el și restul a devenit istorie.

Ai avut vreun client la care ai renunțat pentru că nu mai avea niciun fel de control?

Da, era un tip care deja voia să-mi dea chestii din casă. Mi-a oferit televizorul, orice, ca să-i dau o doză. Iar noi vrem să facem bani, dar nu să distrugem viețile oamenilor. Nu voiam să ajungă pe străzi din cauza mea. Cred că lua chestii și de la alți oameni ca să le dea pe droguri, pentru că la el acasă nu mai era nimic, doar o pătură pe jos. N-am mai vrut să am de a face cu el. Am auzit de la cineva că până la urmă s-a internat la dezintoxicare și s-a mutat cu părinții.

Dar clienți ciudați ai avut?

Da, în special unul. E un tip gay căruia îi plac costumele și fracurile. Odată ajung la el la trei dimineața și îl găsesc îmbrăcat la patru ace, cu un costum pregătit pentru mine. Și voia să ne-o tragem. E un tip foarte ok de obicei, dar cred că băuse și luase multe chestii înainte să mă sune. I-am zis: “Nu te supăra, băi, dar nu e genul meu.” Era prea ciudat.Încă mă sună.

Și te duci?

Da, am rămas dealerul lui. E un tip cool, dar câteodată o ia razna și începe cu costumele alea.

Ok, încă o întrebare. Ca să dărâmăm mitul odată pentru totdeauna: se pun în coca laxative pentru bebeluși?

Băi, se pun tot felul de căcaturi, depinde de unde o iei. Dar n-am auzit niciodată să se pună laxative pentru bebeluși.

Traducere: Oana Maria Zaharia