Bradley Manning nu e vinovat de complicitate cu inamicul, dar tot îl așteaptă o viață în închisoare

Manning pledând vinovat pentru niște acuzații anul acesta. Ilustrație de Clark Stoeckley, via VICE

Verdictul lui Bradley Manning este acesta: fostul analist al armatei, în vârstă de 25 de ani, a fost găsit vinovat pentru 19 din cele 22 de acuzații aduse împotriva lui de guvernul american, printre care se numărau șase acuzații de violare a Actului de Spionaj. Vestea bună e că n-a fost găsit vinovat de cea mai gravă dintre ele, cea de complicitate cu inamicul, dar celelalte acuzații aduc împreună o sentință de peste 100 de ani.

Faptul că Manning a fost acuzat de complicitate cu inamicul reprezintă o problemă îngrijorătoare pentru jurnaliști, pentru că diverși critici – printre care avocatul și membrul facultății din Harvard Yochai Benkler, care a depus mărturie la procesul lui Manning luna aceasta – au fost de părere că fapta e considerată la fel de gravă ca o crimă sau, cel puțin, că reprezintă o amenințare pentru jurnalism și pentru avertizorii care vor să dea în vileag încălcarea legilor.

Lunea trecută, acuzarea a confirmat că n-ar fi fost nicio diferență dacă scurgerile de informații ar fi fost publicate în Washington Post sau în New York Times. Asta înseamnă că dacă Manning ar fi fost găsit vinovat de complicitate cu inamicul, decizia judecătorească ar fi avut un puternic efect de înăbușire a oricăror tendințe de a face dezvăluiri, mai ales pentru membrii armatei. Scurgerile de informații, chiar și în colaborare cu ziare respectate, ar putea fi considerate trădare dacă armata sau guvernul decide că informațiile erau strict secrete.

Acuzația de complicitate cu inamicul a fost un subiect de dispută în acest caz pentru că, din punct de vedere istoric, acuzația „avea legătură cu prizonierii de război care le-au dat informații japonezilor în timpul Celui De-al Doilea Război Mondial sau comuniștilor chinezi în timpul războiului cu Coreea sau Vietnam”, a declarat profesorul de la facultatea de drept Duke și fostul membru al forțelor aeriene Scott Silliman pentru Associated Press. Verdictul lui Manning ar fi creat un precedent pentru că Manning nu a dat direct informații inamicului.

Cât despre restul acuzațiilor mai puțin grave, care includ șase violări ale Actului de Spionaj, Manning a fost găsit vinovat de publicarea intenționată de informații secrete pe internet și delapidare a proprietăților guvernului.

În procesul de două luni care s-a închis joia trecută, acuzația a făcut mari eforturi ca să dovedească că Manning își dorea faimă și l-a caracterizat drept un trădător cu intenții generale malefice, în timp ce avocații lui au încercat să-l scoată drept un activist cu principii și cu conștiință care a vrut să ajute țara.

Sentința se va hotărî mâine, când pot fi aduse în discuție noi dovezi. Atât sentința cât și verdictul vor fi revizuite și posibil reduse de către comandantul Maj. Gen. Jeffery S. Buchanan din Disctrictul Militar Washington dacă acesta va considera necesar acest lucru. Apărătorii lui Manning mai au, în viitor, și opțiunea Curții Criminale de Apeluri a Armatei Americane.

Dacă aveți nevoie să vă aducem aminte cum a ajuns Manning în situația asta, aflați că la începutul lui 2010, Manning – care era agent secret de informații pentru armată – a oferit site-ului WikiLeaks 750 000 de telegrame și rapoarte ale armatei printre care s-au numărat și documentarea Golfului Guantanamo, tortura continuă de la Abu Ghraib, cifra civililor decedați în războiul din Iran și infamul videoclip în care soldații americani împușcă civili, copii și jurnaliști dintr-un elicopter.

Manning a spus în tribunal că a încercat să ofere aceleași informații ziarelor Washington Post și New York Times, dar cele două nu au răspuns în niciun fel. WikiLeaks a publicat videoclipul în luna aprilie 2014, iar o lună mai târziu, hackerul Adrian Lamo a avertizat autoritățile și Manning a fost arestat. Manning a stat trei ani în închisoare, dintre care 11 luni le-a petrecut în izolare totală, timp în care a fost torturat conform ONU, înainte să i se ofere dreptul la un proces.

Când nu joci după reguli, sfârșești prost, dar asta n-ar trebui să te oprească:

Lupta lui Aaron Swartz cu drepturile de autor s-a încheiat tragic

Boston, Bombe și Borat: Adevărul din Kazahstan