Echipa de apărare a hipsterilor din Berlin

Fotografie de Alex Young

În Londra, deceniile de gentrificare – mai ales în estul orașului – au contribuit la construcția unui discurs puternic anti-hipsteri. În Berlin, acest discurs s-a transformat într-un atac concertat împotriva membrilor tinerei „clase creatoare” din capitala Germaniei, care – alături de străini – sunt considerați vinovați de localnici pentru creșterea prețurilor proprietăților din zonă. Proprietarii de baruri au început campanii virale anti-hipsteri, iar unii localnici au început să facă apel la violență fizică împotriva hoardelor invadatoare.

Un grup numit Hipster Antifa Neukölln a luat naștere pentru a contracara acest discurs, folosind slogane precum „Turiști, hipsteri, toți sunteți bineveniți – petreceți ca-n 1945”. Am stat de vorbă cu purtătorul de cuvânt de la Hipster Antifa, Jannek, care mi-a explicat de ce grupul lui face ceea ce face și de ce gentrificarea e un fenomen global care trebuie văzut într-un context nou.

VICE: Când s-a înființat Hipster Antifa Neukölln?

Jannek: Cred că s-a înființat cam acum doi ani când a început să apară prin oraș grafitti anti-hipsteri și anti-turiști. Mesajele păreau prea serioase ca să fie o glumă, așa că am hotărât să facem o pagină pe Facebook și să inițiem o contra-ofensivă. Bănuiam cine se află în spatele campaniei malițioase și am vrut să-i criticăm și să spunem lumii ce se petrecea.

Ce fel de graffiti?

Chestii de genul „Turiști, plecați acasă!” și „Omorâți toți hipsterii!” - din astea. Erau foarte multe astfel de mesaje. Mulți oameni au crezut că e o glumă, dar în vara anului 2011, au izbucnit multe atacuri împotriva hipsterilor și au avut loc multe incidente în care oamenii erau zvârliți afară din baruri pentru că erau îmbrăcați hipsteresc. Unii patroni de baruri au început să afișeze semne la intrare pe care scria „Fără hipsteri, fără turiști”. Lucrurile au început să dea în clocot, așa că am hotărât să facem ceva în privința asta. Ne-am gândit că nu așa ar trebui să fie Berlinul. Și am vrut să aflăm de ce făceau oamenii asta. Prietenii mei aveau toți experiență în activism de stânga și anti-fascist și știam, cumva, că oamenii care scriau mesajele astea instigatoare erau tot de stânga. Dar explicația lor pentru gentrificare erau turiștii, o explicație foarte simplistă, evident. Așa că am hotărât să înființăm un grup în apărarea noastră.

În spatele acestor atacuri e un singur grup ?

Nu. Sunt și grupuri, și indivizi – tineri, oameni obișnuiți, chiar și grafferi. Cum am spus, sunt și grupuri militante de stânga care amenință turiștii și atacă barurile, cu scopul de a stopa gentrificarea.

De ce îi învinovățesc pe hipsteri?

E la nivel de suprafață, pentru că văd că tot mai mulți turiști și hipsteri vin în zonă și mediul se schimbă. Magazinele încearcă să le vândă chestii turiștilor, iar barurile devin mai scumpe. Deci cel mai simplu e să arunci vina pe turiști și hipsteri. Dar până și asocierea turiștilor cu hipsterii e o tâmpenie. Categoriile astea nu sunt la fel, iar asta indică absența unei analize obiective din partea localnicilor. De exemplu, poate e adevărat că vin aici mulți tineri din toată lumea, dar nu sunt toți din țări bogate ca Statele Unite. În momentul de față, vin aici mulți tineri din Spania, pentru că rata șomajului e foarte mare acolo. Oamenii ăștia nu au o grămadă de bani, vin aici tocmai pentru că prețurile sunt mici. Pentru un anumit tip de berlinez, care crede că toți străinii sunt bogați, oamenii ăștia sunt mereu vinovații.

Care e tipologia unui astfel de berlinez?

În principal oameni care s-au stabilit aici în anii '80 și '90, pe când totul era o ruină, locul arăta ieftin și mizerabil. Mulți dintre ei au format avangarda. Pe atunci îți puteai câștiga traiul destul de ușor. Oamenii ăștia sunt mult mai în vârstă acum și mulți dintre ei au familii și afaceri și nu pot accepta faptul că lucrurile se schimbă. Sunt intelectualii și activiștii de stânga care au organizat și au participat la revoltele din Kreuzberg din 1987 și 1989 și 1990. Dar li se pare că gentrificarea nu e un fenomen de stânga. Sunt belicoși și supărați, dar nu par să-și dea seama că mulți dintre ei au funcții importante și totuși nu au o perspectivă foarte sofisticată asupra capitalismului.

Cum a afectat situația politică din Berlin și restul țării perspectiva localnicilor din oraș? Refugiații ocupă locuri prin oraș în semn de protest și unii fac greva foamei. Cum au reacționat oamenii la asta?

E greu de explicat. Primarul și guvernul vor doar imigranți educați. Refugiații aproape că nu au drepturi aici. În anii '90, au avut loc multe revolte neo-naziste în estul Germaniei. Ca reacție, în iunie 1993, guvernul a schimbat legile despre dreptul la azil. Pe vremea aceea, erau mulți imigranți din fostul bloc estic care căutau azil; statul a făcut în așa fel încât dacă soseai din altă țară europeană adiacentă Germaniei care era considerată sigură, ți se putea refuza dreptul la azil. Toate țările adiacente Germaniei sunt considerate sigure și fără probleme.

Lucrurile stagnează în politica actuală din Germania. Partidul Creștin Democrat pare să aibă un mandat infinit, iar Die Linke, partidul de stânga al țării, e ocolit de mulți radicali din cauza asocierii lui istorice cu Stasi.

Die Linke sunt priviți cu ochi buni în unele cercuri, dar au alegătorii lor, mai ales în estul Berlinului. Dar oamenii care locuiesc în zone centrale precum Kreuzberg devin tot mai conservatori. La ultimele alegeri, Kreuzberg a votat cu Partidul Verde. Sunt pe atitudinea „Nu votăm cu Die Linke pentru că sunt prea stângiști. Nu votăm cu social-democrații pentru că sunt prea plictisitori și nu votăm cu creștin-democrații pentru că sunt prea conservatori. Așa că o să votăm cu Partidul Verde pentru că ăștia sunt și puțin de stânga, și puțin conservatori.” Aceștia sunt oameni preocupați de mediul înconjurător, au joburi bune și case drăguțe în cartiere mișto. Se mint pe ei înșiși.

Cum au afectat măsurile de austeritate ale Angelei Merkel berlinezii?

Nu prea mult, pentru că oamenii din Berlin sunt obișnuiți să trăiască ieftin. Dar unii oameni au ajuns atât de săraci încât au trebuit să renunțe la casele lor și să ceară ajutor social. Eu sunt asistent social în Marzhan-Hellersdorf, un cartier plin de oameni care primesc ajutor social. Dar totuși Berlinul a rămas un oraș relativ ieftin, ceea ce mi se pare tare. Dacă mergi în Paris și vrei chirie ieftină trebuie să trăiești la periferie, iar diviziunea dintre bogați și săraci e mult mai pronunțată. În Berlin, dacă vrei să-ți explorezi interesele creative și talentul, poți s-o faci, pe când dacă ești din Madrid și nu poți obține un job, atunci nu e posibil. Ăsta e un alt motiv pentru care berlinezilor nu le plac imigranții – reprezintă competiția. Și asta e trist, pentru că mulți locuitori din Kreuzberg au fost și ei imigranți odată.

Tot fenomenul ăsta pare să contrazică unul dintre principiile fondatoare ale UE, cu privire la circulația liberă și granițele deschise.

Asta e cumva, o chestie foarte nemțească. Tocmai de asta facem ceea ce facem.

Urmăriți-l pe Huw pe Twitter: @HuwNesbitt

Traducere: Oana Maria Zaharia

Alte întâmplări din Berlin:
Protestele Roșia Montană la Berlin: techno și shoturi cu cianură
Poveste din Berlin: Adio, Tacheles!