FYI.

This story is over 5 years old.

Mâncare · Bucătărie românească și internațională

Niște roboţii mi-au pregătit şi mi-au servit mâncarea

Roboții știu să zică „Îmi pare rău, am treabă!" fix ca unii chelneri din România.

Chelnerii roboţi din Restaurantul Tian Waike, din oraşul chinez Kunshan, par făcuţi pentru dominare mondială, dar par şi mai fragili decât un tomberon.

De la începutul lunii august, ei se rotesc prin localul de fast food din provincia Jiangsu cu tăvi cu orez prăjit, pachețele de primăvară şi tot felul de alte chestii specifice, în timp ce colegii lor metalici pregătesc mâncarea în bucătărie. Pangolin, compania care i-a proiectat, mai are mult până să ajungă un Skynet al domeniului de fast-food, dar preşedintele ei, Song Yugang, vrea ca roboţii săi să înlocuiască oamenii pe plan global.

Publicitate

El a deschis Tian Waike ca să-şi promoveze creaţiile, iar ciudăţenia faptului că-ţi amestecă un robot supa a prins destul de bine. Când l-am cunoscut luni la prânz, localul lui era aproape gol, dar Yugang spune că n-ai unde să calci acolo în weekend, când trebuie să le interzică accesul oamenilor în restaurant de la jumatea zilei.

Deşi localul funcţionează doar că să prezinte roboţii unor cumpărători potenţiali, originea acestor droizi este mult mai personală pentru Yugang.

„Am făcut-o pentru fiicele mele," mi-a spus Yugang, cel din poza de mai sus. „Nu ştiu cum să facă treburi casnice. Le-am cerut să înveţe de la soţia mea, dar nu vor. Le-am spus că dacă nu învaţă, n-o să-şi găsească soţ decent. Dar în 2010, fiicele mele mi-au spus să inventez roboţi care să aibă grijă de casă şi să gătească şi am fost de acord. Un tată trebuie mereu să respecte promisiunile făcute în faţa fiicelor sale."

Din păcate, după capacităţile roboţilor pe care i-am văzut, fiicele lui Yugang nu o să apuce să pună lingura-n cui prea curând. Sunt patru roboţi în bucătărie şi fiecare dintre ei poate să îndeplinească cereri simple precum bătutul ouălelor, amestecatul supelor sau turnarea unor sosuri. Dar toate acţiunile astea erau supravegheate de oameni care interveneau constant să îi ajute cu vasele de mâncare şi să taie bucăţelele de pui care atârnă din braţele roboţilor cu foarfeca.

Roboţii nu păreau nimic mai mult decât nişte aparate de bucătărie multi-funcţionale cu ochi luminoşi, dar Yugang spunea că doar datorită lor şi-a permis să angajeze şase oameni pe tură. Pe lângă asta, el zicea şi că faptul că roboţii făceau o mare parte a gătitului i-a permis să angajeze bucătari neprofesionişti.

Publicitate

„Robotul poate lucra mai bine de zece ore pe zi, fără oprire, timp de vreo şapte-opt ani," mi-a explicat el. „Chelnerii normali abia lucrează opt ore pe zi, maxim nouă. Trebuie să le oferi un loc de odihnă şi masă. Dar roboţii ăştia consumă doar 50 de cenţi de curent pe zi, în cel mai rău caz."

Chelnerii robotici erau mai impresionanţi decât colegii lor din bucătărie. Ei mergeau prin restaurant cu tăvile, opreau la mesele selectate, iar clienţii îşi luau mâncarea din mâinile lor şi apăsau robotul pe cap, pentru ca el să se întoarcă la tejghea.

Nu ştiau să facă o poză cu smartphoneul la haleala ta şi s-o pună pe Facebook, dar în rest îşi făceau treaba bine.

„Mulţi se plâng pe net că roboţii sunt lenţi," spunea Yugang. „Dar asta pentru că-i opresc copiii ca să se joace cu ei şi nu vor să le dea drumul. Dar îmi plac copiii, aşa că îi las să se joace."

Desigur, unii copii sunt pur şi simplu înspăimântaţi de ei.

Avea şi un robot care saluta oameni (poza de mai jos). Acela putea să-şi dea seama dacă un client intra sau ieşea din restaurant şi le transmite urări pe măsură. Dar lui Yugang i s-a părut că, dacă roboţii săi devin prea vorbăreţi, le scade productivitatea.

„Şi roboţii de la bucătărie pot vorbi, dar le-am blocat funcţia respectivă," spunea el. „N-au nevoie să vorbească. Ceilalţi roboţi le spun copiilor care încearcă să se joace cu ei nişte enunţuri simple precum: „Îmi pare rău, am treabă" Tot ei puteau să poarte conversaţii simple de genul „Câţi ani ai? Eşti băiat sau fată?", dar am închis-o şi p-aia. Altfel oamenii ar vorbi cu roboţii nonstop."

Publicitate

Deşi e clar că ideea de ciudăţenie ţine localul pe picioare, Yugang insistă că ăsta e viitorul industriei de catering. El spune c-a primit deja comenzi pentru „mii" de astfel de roboţi doar în China şi caută investitori străini, ca să aducă afacerea pe plan global (are deja două localuri în China).

Recunoaşte că este mai degrabă un expert în robotică, decât un patron de restaurant, iar calitatea mâncării dovedeşte asta din plin. Dar Yugang spune că lucrurile se vor îmbunătăţii.

„E complicat să faci roboţi culinari," îmi spunea el. „Unii spun că e mai dificil să-i faci, decât să mergi în spaţiu. Încă băgăm bani în dezvoltarea lor şi sperăm ca în câţiva ani să apeşi pe un buton şi robotul să-ţi facă pui Kung Pao, pui picant şi peşte fiert. Sau poate chiar poţi să-i spui să ți le prepare.

Se pare că dominația fast food-ului robotic va trebui să mai aștept câțiva ani. Așa că pune-ți pofta-n cui c-o să mănânci ceva delicios făcut de un tomberon d-ăsta cu LED-uri.

Dar momentan e mai distractiv să-ți primești prânzul din brațele unui robot care pare ciordit de pe platoul unui episod din Dr Who, decât din mâna unui student pârlit.

Traducerea: Mihai Popescu

Citește mai multe despre roboți:
S-au inventat meduzele robotice
Asimo, cel mai avansat robot umanoid pe care l-am văzut
Un român a construit un robot de recunoaștere cu salariul minim pe economie