Toboșarul de la Metallica mi-a răspuns la niște întrebări de elev de clasa a șasea

Acesta e interviul VICE. În fiecare săptămână îi luăm interviu unei persoane faimoase și/sau interesante. Tuturor le punem aceleași întrebări, cu scopul de e pătrunde un pic în psihicul lor.

M-am întâlnit cu toboșarul de la Metallica, Lars Ulrich, într-o situație foarte „nemetalică " – în hotelul Connaught din Londra, cu un candelabru de cristal deasupra capului și o tăviță cu ceai și biscuiți între noi. Toboșarul danez tocmai promovează turneul Metallica pentru ultimul album, Hardwired to Self-Destruct. „Cât de elegant", îi spun. „Ca și Metallica." Râde și ne așezăm amândoi la masă.

VICE: Ce carieră ar fi preferat părinții tăi să alegi?
Lars Ulrich: Tata a fost jucător de tenis profesionist. Când am încercat să-i calc pe urme, a fost dezamăgit, pentru că s-a dovedit că nu eram foarte talentat. Dar m-a încurajat și a fost foarte deschis la minte. Mă bucur că am avut parte de niște părinți care m-au îndemnat să fac doar ce simt că îmi place. Am fost întotdeauna cei mai buni prieteni. N-am avut de ce să mă revolt vreodată împotriva lor. Abia după ce am ajuns în America și am cunoscut oameni din sudul Californiei, am început să înțeleg de ce se revoltă unii tineri împotriva părinților. Eu n-am făcut asta în copilărie, n-am avut de ce.

Câte persoane au fost îndrăgostite de tine?
În afară de cele două sute de persoane de aseară? (Metallica a avut un concert privat în House of Vans, Londra, cu o noapte înainte de interviul nostru.) Hm, destul de multe. Relația dintre Metallica și fani e foarte drăgăstoasă. Pot fi foarte pasionați. Noaptea trecută s-a plâns și s-a urlat.

Care a fost cea mai nasoală fază a ta?
Am avut o relație de dragoste cu o jachetă albă de piele pentru o perioadă mult prea lungă.

Ce amintire din școală ți s-a întipărit în minte?
Tata călătorea mult și mergeam des cu el. Ai mei îi scriau directorului școlii că aceste călătorii contribuie la dezvoltarea mea armonioasă și n-aveam niciodată probleme. Am unele dintre cele mai frumoase amintiri de când călătoream cu tata.

Când ai plecat în primele excursii cu prietenii și ce ai făcut?
Eram în turneu cu Ride the Lightning în America, prin '85, și cântam prin Texas. Am cunoscut niște tipi din Dallas care cântau într-o trupă și am devenit prieteni buni. Eu și James (Hetfield, solistul Metallica) am stat o săptămână cu ei după ce am terminat turneul. Tocmai își formaseră o trupă numită Pantera.

Completează propoziția: Problema cu tinerii de azi e…
Că nu fac parte dintre ei.

S-a întâmplat vreodată, pe parcursul vieții tale, să fii cu adevărat îngrozit?
Am avut accident cu autobuzul de turneu prin 1986, când ne-am pierdut basistul. S-a vorbit mult despre asta. Apoi nu ne-am mai simțit niciodată confortabil în autobuzele de turneu și am început să mergem doar cu avionul. În turneul pentru The Black Album din '92, zburam din Nashville și am prins o furtună oribilă. Zburau lucruri prin cabină, bagajele se izbeau de tavan. Era ca-n filmele de groază. Am crezut că n-o să se termine niciodată.

Care e cel mai drăguț lucru pe care îl deții?
Am noroc, am niște case foarte frumoase. Preferata mea e cea din munți, din Montana. Nu merg acolo destul de des, dar mă motivează ideea că o să-mi fac vacanța acolo în câteva săptămâni. Și drepturile de autor pentru piesele Metallica. Alea sunt pensia mea.

Ce ai alege să mănânci la ultima masă din viața ta?
Câte ceva din toate. Probabil o combinație ciudată. Caviar, falafel, cartofi prăjiți, sushi, herring marinat danez, gogoși.

Ce film sau emisiune TV te face să plângi?
Cele zece porunci de Cecil B. DeMille. Cel cu Charlton Heston.

Care e cea mai târzie oră la care te-ai culcat vreodată?
Reușesc să dorm chiar și în cele mai proaste zile. N-am ratat niciodată o noapte de somn. M-am mai culcat la 6,7,8 sau 10 dimineața. Uneori poate și la 11. Dar n-am stat niciodată treaz zile la rând. Sunt destul de mândru de asta, sincer să fiu.

De ce lucru din cariera ta ești cel mai mândru?
Cred că sunt mândru de independența și autonomia noastră. N-am făcut niciodată lucruri din motive greșite. N-am acceptat mizerii pentru bani. Nu ne-am vândut și n-am renunțat niciodată la control pe partea creativă. Am rămas mereu puri și organici. Cred că putem ține capul sus pentru că ne-am păstrat integritatea.

Dacă ai face wrestling, pe ce piesă ți-ar plăcea să intri în ring?
Pe Killing in the Name, de la Rage Against the Machine. Pentru că singura armă pe care o am, la statura mea, e atitudinea. „Să te fut, nu fac ce-mi zici tu! "

@natalie_hughes

Traducere: Oana Maria Zaharia