Prostituția poate să fie un subiect controversat. Cum a fost în august anul trecut, când diverse vedete, printre care Lena Dunham și Emma Thompson au atacat un raport care aduna experiențele multor lucrătoare sexuale și reușeau, astfel, să enerveze o groază de prostituate. Sau anul ăsta, în ultima lună, sau cam așa, când politicienii britanici s-au tot ciondănit pe tema celor mai bune abordări asupra prostituției.

Unii, care au cerut reforme legale la începutul lunii, susțin că dacă prostituatele și escortele n-ar mai fi penalizate, viețile lor ar deveni mai puțin periculoase. În același timp, alții sunt de părere că nu poți să cumperi consimțământul și chiar au comparat plătitul pentru sex cu violul.

O parte a dezbaterii se concentrează în jurul temei alegerii. Chiar e-atât de dificil pentru lucrătoarele sexuale să lase în urmă lumea aia, încât ajung, practic, blocate în meserie, sau oare unii oameni pur și simplu consideră că vânzarea sexului e o metodă simplă de a face bani? Ca să ne luminăm un pic pe subiectul ăsta, am întrebat patru foste prostituate și escorte cum și de ce au ieșit din joc.

În timpul unui turneu prin toată Europa ca artistă, am avut o aventură cu un neamț. Totul s-a terminat când a aflat mama lui, care n-a fost prea încântată că nu sunt blondă și ariană – ceeea ce m-a adus în depresie. M-am întors distrusă, cu gânduri de sinucidere, în Anglia și mi-am cumpărat acolo o casă, în care-mi doream să mor. Din fericire, în cele din urmă mi-am dat seama cum pot să achit ipoteca. După ce am încercat mai multe slujbe, am realizat că n-o să câștig destul într-o slujbă normală, de la nouă la cinci, așa că am devenit prostituată.

Uram ce făceam, dar oamenilor le spuneam că-mi place la nebunie și că-s mândră de mine. Chestia care m-a făcut să mă hotărăsc, odată pentru totdeauna, să mă las de meserie, a fost diagnosticul de cancer. Aveam asigurare medicală, care acoperea costul ipotecii, așa că știam că, odată de termin cu tratamentul, nu mai am niciun motiv să continui munca în industria sexului.

Dacă n-ai un plan să-ți găsești altă sursă de venit, poate să fie foarte înfricoșător să lași în urmă stilul ăla de viață. Pe cei care încearcă să scape i-aș sfătui să-și înceapă propria afacere, mai degrabă decât să muncească pentru altcineva. În felul ăsta, n-o să fie la mila părerilor altora. Se și câștigă, în general, mai bine decât dintr-un salariu pentru o slujbă de la nouă la cinci, de genul celor disponibile pentru fostele lucrătoare sexuale. Eu mi-am pus pe picioare o pensiune, care acum merge bine. Sunt și prezentatoare la radio, am propria mea emisiune săptămânală, la Radio Bradley Stoke, pe 103,4 FM, care e acum cel mai important lucru din viața mea.

Și am intrat și-n politică. Îți vine sau nu să crezi, dar colegii mei de pe scena politică m-au încurajat, toți din plin, și n-am fost niciodată stigmatizată de ei. Am fost aleasă consilier în South Gloucestershire, din partea liberal-democraților, după ce am recunoscut deschis în cadrul partidului că am lucrat temporar ca prostituată. Au fost perfect conștienți de trecutul meu și m-au susținut din plin. Asta mi-a dat multă forță. De asemenea, din 2005 până în 2006, am fost primar în Bradley Stoke.

Sunt mult mai săracă acum, decât pe vremea când eram lucrătoare sexuală, dar mult mai fericită. Momentan, fac parte dintr-o comisie care va înainta un raport în cadrul conferinței liberal-democrate, în care vor fi expuse dificultățile cu care se confruntă foștii lucrători sexuali. Raportul indică discriminarea din câmpul muncii cu care se confruntă și nevoia lor de a primi mai mult sprijin și ajutor. Sper să ajute la aducerea unei schimbări.

Prima oară când m-am vândut a fost un incident izolat, traumatizant, pe vremea când locuiam la Dublin. Dacă n-o făceam, n-aș fi avut ce să-i dau fiului meu de mâncare de ziua lui, darămite un cadou. A doua oară a fost la Londra. Eram singură și într-o stare de colaps mintal și emoțional. Mi se prăbușise toată lumea, dar am mers mai departe, până când am făcut o greșeală prostească, din cauza căreia am rămas fără un loc pe lume și cam fără bani.

Puteam să-mi permit o cafea la Marble Arch. În timp ce-o beam, s-a așezat vizavi de mine o femeie și am început să vorbim. Lucra pe Park Lane și mi-a explicat cum face. Nu m-a atras în nicio cursă și nici n-a încercat să mă exploateze; și ea era singuratică – din multe puncte de vedere, avea o situație la fel de nenorocită ca a mea. Am stat de vorbă despre chestiile care, fără vina noastră, ne alungaseră dintre oameni. În seara aia am ieșit fără niciun ban și m-am întors cu 180 de lire.

În cele din urmă, ne-am despărțit. Îmi era tot timpul îngrozitor de frică să nu mă aresteze, așa că am plecat la Paris, unde m-am îndrăgostit de un profesor egiptean. Avea două slujbe, dar, pentru că era imigrant ilegal, nu câștiga suficient cât să se descurce. Eu sunt autistă și nu fac față unei slujbe normale în engleză, darămite în franceză, așa că, din disperare, am insistat să revin la munca sexuală, ca să câștig niște timp pentru noi. El a încercat tot ce se putea, ca să mă-mpiedice. De fiecare dată când a dat greș, m-am supărat pe el. În cele din urmă, am renunțat să ne mai chinuim. El s-a întors în Egipt, eu la Londra. Mi-a dat adresa mamei lui. Nu i-am scris niciodată.

Londra a fost o înșiruire de experiențe nasoale, așa că m-am întors în Irlanda, unde tot nu reușeam să mă descurc să câștig suficient cât să trăiesc. Singura variantă care-mi rămăsese era să mă întorc la prostituție. Am vândut sex timp de șase ani la Dublin, până în 1993, când am fost abordată de un grup de crimă organizată, voiau să lucrez pentru ei. Urmau să se dea legi și mai dure pentru incriminarea prostituției și ei aveau de gând să se folosească de ele, ca să aibă cu ce ține sub control prostituatele independente. Le-am refuzat oferta. De-atunci, viața mea a devenit un sport extrem.

Mă puneam atât de mult în pericol, încât un client vechi s-a oferit să-mi dea toate economiile lui, ca să scap. La început l-am refuzat, dar apoi mi-am dat seama că situația în care mă aflam mă punea în pericol atât pe mine, cât și pe clienții mei, așa că i-am acceptat oferta. Aveam nevoie de o sursă de venit, așa că am cusut textile timp de 18 ore pe zi, șapte zile din șapte, chestie pe care am urât-o. Mai târziu, m-am apucat de upgradat calculatoare, am început să câștig foarte bine, însă, după aia, o cădere a pieții a pus punct și chestiei ăsteia. Programul lung de muncă și stresul prin care am trecut mi-au distrus complet sănătatea fizică.

N-aș spune că am avut vreodată o viață. Nu m-am oprit niciodată din căutarea unei surse reale de sprijin și de ajutor. N-am avut niciuna și nici acum nu am.

M-am apucat de prostituție după o călătorie la Londra pentru un interviu de job, când mi-am pierdut biletul de întoarcere acasă. Vizitam Shaftesbury Avenue, când am observat că un tip încearcă să mă agațe. În punctul ăla, nu eram out și nici măcar nu fusesem vreodată la un bar de gay, așa că cred că am avut o super intuiție, de mi-am dat seama. L-am întrebat cât e ceasul, iar răspunsul lui, comic de penal, a fost: „am și timp și bani". N-am avut nicio reținere în a-i accepta oferta și mi-a dat putere faptul că puteam să mă folosesc de singura chestie cu adevărat a mea, corpul meu, ca să câștig destui bani încât să-mi cumpăr micul dejun și un alt bilet de tren.

Sărăcia, abuzul și disperarea au fost alți factori care m-au împins spre meseria asta. Mama m-a abandonat, iar tata m-a crescut din ajutoare de la stat, laolaltă cu alți patru copii. Am dezvoltat o nevoie foarte puternică de a avea chestii, pentru că am crescut fără lucruri dintre cele mai simple. La asta se mai adaugă și efectele psihologice ale abuzului și o viață rea la școală, din care-am ieșit fără nicio calificare. Nu-i greu să-ți dai seama cum am ajuns la prostituție.

Chiar dacă am crescut la marginea societății, de multe ori eram la vedere. În general, m-am vândut prin cluburi cunoscute de gay, baruri și pe la marginile zonelor cunoscute pentru agățat. M-am ținut departe de locurile cele mai întunecoase, de teama violenței. Alcoolul și drogurile au adăugat, peste toate astea, un fel de pâclă roz. Erau o cârjă care-mi făcea viața suportabilă și mă ajutau să-mi păstrez optimismul. Nu era mai nimic strălucitor în toate astea; eram pe treapta de jos a ierarhiei muncilor. Acestea fiind zise, majoritatea clienților mei erau milostivi și respectuoși.

Chiar și după ce mi-am găsit un job normal, tot nu m-am lăsat, pentru că n-aveam încredere în capacitatea mea de a mă ține de treabă. Aveam mai multă încredere că pot să-mi păstrez clienții vechi, decât că pot să mă țin de o muncă legală. Totul s-a schimbat când m-am îndrăgostit, fază la care am zis pe loc adio prostituției. Eram atât de amorezat, încât am vrut să dau 100% în relația asta nouă. Cel mai greu a fost să dezvălui adevărul. Însă, fără dar și poate, am fost acceptat. Indiferent de câți ani trec, se pare că nu există termen de valabilitate, dacă vrei să-ntorci foaia.

Nu mi-a fost dor după bani – e drept că și soțul meu își permite lejer să mă susțină. Nu mi-e rușine că m-am prostituat; dacă e să simt ceva, e un pic de mândrie. Am folosit ce-am putut, ca să-mi fac o viață interesantă, n-am furat niciodată de la clienți, nici n-am făcut nimănui rău, și mi-am lăsat destinul în mâinile karmei.

M-am hotărât să devin escortă la 25 de ani, după ce mă săturasem până-n gât de slujbe fără niciun viitor. La început mi-am imaginat că o să fie doar o chestie temporară, pentru că m-am gândit că o să fiu, la propriu, plătită doar ca să fac sex și nu erm sigură că mă văd făcând asta pe termen lung. Am ajuns să am clienți care voiau „experiența de a avea o iubită", ceea ce semăna cu ieșitul la întâlniri adevărate. Sexul era doar o parte mică a slujbei; în principal, consta în mâncatul pe la restaurante elegante și primitul de cadouri scumpe. Într-un fel, de fapt, era destul de plăcut și făceam bani foarte ușor.

M-am lăsat, în cele din urmă, de munca de escortă din mai multe motive. În primul rând, îmbătrâneam și mi-am dat seama că, odată ce treci de o anumită vârstă, ca femeie, clienții nu mai vor să te scoată în oraș și la vinuri, și totul devine doar despre sex. În al doilea rând, mi-am imaginat că o să am copii într-o zi și mi-am dorit să le pot spune că am făcut și altceva cu viața mea, nu doar c-am fost escortă. Îmi crescuse și încrederea în mine, datorită complimentelor primite de la clienți și credeam în mine destul cât să știu că pot să am succes și în alte domenii. Nu e că a fi escortă a fost un job nasol, sau ceva; pur și simplu m-am hotărât că e momentul să fac altceva.

Primul pas pe care l-am făcut înspre a lăsa lumea aia în urmă a fost să scriu o carte care se numește The Girlfriend Experience, despre experiențele mele. Mi-am pus poza pe prima copertă pentru că știam că așa voi fi cunoscută drept escortă, deci mulți clienți nu vor mai dori să mai fie văzuți în public cu mine, deci a fost o metodă de a pune capac capitolului ăla din viața mea. După aceea, am continuat să mă mai văd cu o parte din clienții mei vechi vreo câțiva ani, până când unul dintre ei s-a îndrăgostit de mine. În momentul ăla m-am hotărât că o să mă las de tot.

Nu prea aveam nicio calificare, dar învățasem multe despre relații și intimitate, așa că m-am decis să urmez o carieră în a da sfaturi și a face terapie pe domeniul ăsta. Am făcut cursuri de programare neuro-lingvistică și hipnoterapie și am primit un set bun de deprinderi cu care să mă descurc. De altfel, faptul că lucrasem ca escortă chiar m-a ajutat – m-am folosit de fosta mea ocupație ca să mă diferențiez pe piață. Era o dovadă în plus că știu despre ce vorbesc. Acum, sub titulatura de „Marea sexpertă a Marii Britanii", dau sfaturi despre relații intime, cupluri și relații, în general și-mi merge foarte bine.

Escortele pot, uneori, să devină dependente de bani și de stilul de viață și să se blocheze în domeniul ăsta. Mă bucur că m-am lăsat la timp, pentru că acum meseria s-a schimbat complet datorită internetului – e mai ușor, ca escortă, să-ți faci reclamă. Concurența e mai mare, ceea ce-nseamnă că se și câștigă mai puțin și clienții vin cu așteptări mai mari. În ziua de azi, chiar aș sfătui pe oricine se gândește să se apuce de o carieră ca escortă să se gândească mai bine și să aleagă altceva.

Mulțumim tuturor celor care și-au spus povestea. Gaye Dalton ține un blog despre munca sexuală, iar Paul Lovell a scris o carte care se numește Paulyanna: International Rent-Boy.

Traducere: Ioana Pelehatăi