Femeile care supraviețuiesc violenței constante și foametei din Sudan pe timp de război

FYI.

This story is over 5 years old.

Chestii

Femeile care supraviețuiesc violenței constante și foametei din Sudan pe timp de război

Femeile din Nilul Albastru fac tot posibilul să lupte împotriva consecințelor îngrozitoare ale războiului.
16.8.16

Războiul civil sudanez a dus la evacuarea și moartea a milioane de persoane-dar pentru femeile din statul Nilul Albastru, conflictul încă nu s-a încheiat.

Să spui că statul Nilul Albastru din Sudan e uitat de lume e un eufemism. Majoritatea oamenilor nici n-au auzit de locul asta. Războiul civil sudanez-în timpul căruia au murit milioane de oameni din cauza foametei și a bolilor și care a dus la secesiune și la înființarea Sudanului de Sud-nu s-a încheiat în Nilul Albastru. Ascuns între Etiopia și Sudanul de Sud, Nilul Albastru, ocupat de rebeli, și zona din vestul lui, Munții Nuba, încă luptă împotrivă guvernului condus de președintele Omar al-Bashir, singurul șef de stat acuzat de crime împotrivă umanității.

Publicitate

Timp de cincizeci de ani, un partid al opoziției cunoscut sub numele de SPLA-N (Partidul Sudanez al Armatei de Eliberare a luptat împotriva lui al-Bashir și a grupurilor paramilitare afiliate pe care guvernul le-a mituit că să treacă de partea lui. Starea constantă de război și neimplicarea totală a comunității internaționale au dus la crearea unei catastrofe umanitare. În Nilul Albastru nu există nimic, nici spitale, nici școli, nici mâncare. Doi copii au murit de foame în ultimele câteva săptămâni.

Iar femeile din Nilul Albastru fac tot posibilul să lupte împotriva acestor consecințe îngrozitoare ale războiului. Ele merg kilometri în șir pe o căldură insuportabilă și cară lemne și apa pentru gătit și curățenie; sapă gropi că să-și protejeze familiile de bombardamente; lucrează în mine de aur și luptă în prima linie din front, motivate de dorință de răzbunare pentru soții și fiii lor căzuți în luptă.

Mustra Mohammed. Fotografii de Ashley Hamer

Mustra Mohammed a petrecut zece luni pe drumuri și a încercat să evite focurile de armă și și bombele, înainte să nască în Doro, una dintre cele patru tabere de refugiați din provincia Maban din Sudanul de Sud. Taberele găzduiesc aproximativ 135 000 de refugiați care au trecut graniță în căutarea unei vieți mai liniștite.

Soțul lui Mohammed a fost ucis și patru dintre cei 11 copii ai ei au dispărut în lungul drum spre tabere.

Refugiații așteaptă mâncarea în tabăra Maban

În tabere, femeile și bărbații stau la rând să primească mâncare. Rațiile au fost reduse cu treizeci de procente. Situația din Maban e disperată, nu doar pentru refugiați, cisi pentru comunitatea gazdă din Sudanul de Sud. Locuitorii sunt și ei foarte săraci și nu primesc ajutoare alimentare de nicăieri. Reducerea rațiilor a crescut presiunea pentru toată lumea și a crescut competiția pentru pământul arabil și alte resurse. Femeile refugiate se furișează în pădure să adune lemne de foc și riscă să fie agresate sau violate.

Kaltoum Adouma, care apare în imaginea de la începutul articolului, a renunțat la carne și la ceai că să economisească câțiva dolari de care are nevoie că să meargă într-o călătorie. Soțul ei a murit, iar ea vrea să colecteze gumă arabică și să strângă bani pentru transportul înapoi, împreună cu copiii ei. Din cauza reducerii rațiilor și a tensiunilor dintre refugiați și comunitatea-gazdă, e obligată să-și încerce norocul pe teritoriul ocupat de rebeli.

O pancartă veche

Nu există rapoarte concrete, dar monitorii drepturilor omului prezenți pe teren au zis că pe teritoriul Nilul Albastru, controlat de SPLA-N, au căzut peste patru mii de bombe în ultimii cinci ani. Decretul președintelui Bashir care susține că agențiile de ajutor social de pe teritoriul rebelilor sunt considerate suporteri ai opoziției-cuplat cu bombardamentele regulate în spațiile publice-au obligat organizațiile umanitare să părăsească zona. În anii 1970, Chali, orașul marcat de această pancartă ruginită, avea o piață înfloritoare și chiar și o pistă de aterizare pentru avioane. Astăzi, zona e atât de pustiită, încât până și gunoaiele sunt considerate valoroase.

Citește și: Crime, sărăcie și minori în industria minieră a Albaniei

O tânără femeie caută aur

Statul Nilul Albastru e bogat în aur, petrol și gumă arabica, substanța vâscoasă folosită în diverse produse, de la Coca-Cola până la cosmetice. Distribuția resurselor naturare e una dintre principalele cauze ale conflictului. Între timp, industria minieră neoficială hrănește multe familii, chiar dacă sporadic. Femeia din fotografia de mai sus coboară o galeată în puțul adânc și scoate pământ și noroi pe care îl duce la un mic bazinet creat cu apa de la o fântână din apropiere. Acolo stă și caută bucățele mici de aur în noroi.

Nawah Hasan are 23 de ani și e însărcinată în cinci luni

Nawah Hasan, însărcinată în cinci luni, care bidoane cu apă la minele din Abangaro, lângă Yabus, capitală Nilului Albastru. Hasan are deja doi copii și lucrează în mine din zori și până seară. Pământul din Abangaro arată că un joc de masă: de un roșu închis, presărat cu găuri adânci. Femeile nu-și lasă copiii să se plimbe în zona, de teamă că vor cădea într-unul dintre abisurile întunecoase.

Citește și: Cum dracu' a ajuns Zimbabwe cu doar 217 dolari în bancă?

Aurul poate fi vândut sau schimbat pe sorg, un tip de cereală

Micile pepite de aur sunt roadele mai multor zile de muncă. Femeile le vând pe bani etiopieni (birr) sau le dau pe sorg sau alte cereale. De obicei, găsesc aur de vreo două ori pe săptămână. Awadua Asaud lucrează în mine în fiecare zi. Ultima oară a vândut pepitele găsite pe șaizeci de birr (2,70 dolari).

Awadua Asaud lucrează în mine în fiecare zi

E o muncă periculoasă, a explicat Asaud. Uneori, gropile se prăbușesc, deși mai mult se teme de cer decât de pământ, pentru că de acolo cad bombele.

Maiorul general Buta

Femeile sunt active și ca luptători pe frontul SPLA-N; au și funcții de comandanți. Maiorul

General Buta a condus mai multe bătălii și a câștigat o victorie importantă împotriva forțelor guvernului. Reprezentanții SPLA-N susțin că își iau armele și echipamentul în urma unor raiduri asupra armatei inamice.

Femei în albia secată a unui râu din Mayak

În Mayak, un oraș în sudul Nilului Albastru, tinerele stau ascunse în albiile secate ale râurilor, că să se protejeze de căldură.

Copiii arată desene cu avioane de război

Multe clădiri din Nilul Albastru au pereții acoperiți cu graffiti. Niciun copil nu merge la școală. Mamele lor se tem pentru viitorul copiilor lor și păr mereu ușurate să-i vadă zâmbind. Bărbații care conduc guvernul sudanez și cei care conduc opoziția s-au întâlnit de zeci de ori în Addis Abeba, capitala Etiopiei, în ultimii cinci ani, că să ajungă la un armistițiu. Dar negocierile n-au avut niciun rezultat și au fost abandonate.

Copac în floare pe malul râului în Nilul Albastru

Maiorul general Buta își sărbătorește victoria la o ceremonie de absolvire pentru noi soldați.

Mama și copilul ei se ascund într-o latrină veche atunci când avioanele de război zboară deasupra orașului Chali.

Cea mai recentă iterație a războiului civil a început în 2011.

Soldații SPLA-N cântă în Forge, capitala militară a opoziției.

Nilul Albastru e un cimitir de clădiri, case și mașini care au fost bombardate și arse. Copiii din Chali se joacă printre ruine.

Urmărește VICE pe Facebook.

Publicitate