Publicitate
Muzică

Noul val de trupe românești pe care o să dai din cap vara asta, la mare

Trupele astea nu sună deloc rău, dar sunt sigur că atunci când vor intra live, la Spellground, va fi și mai bine.

de Marius Ghenț
02 August 2016, 9:33am

Fotografie via Pixabay

E greu să fii un artist la început de drum. Mai ales în România. În primul rând, nimeni nu știe că exiști. Încerci să folosești canalele de promovare disponibile moca, pentru că alea cu plată nu-s o opțiune, și speri că nu vei ajunge să dai cu capul în clape când realizezi că nimeni nu-ți descarcă demo-ul de pe Bandcamp.

Apoi mai apare și problema concertelor. Sau, mai bine zis, lipsa lor. De ce ți-ar oferi un patron de club seara de vineri sau sâmbătă, cele mai profitabile din săptămână, dacă nu vine nimeni? În cel mai bun caz, apar câteva persoane din curiozitate, dar asta nu prea contează când localul rival aduce o trupă consacrată.

În plus, dacă ești la început de drum o să fii plătit cu un protocol care variază în funcție de cum a fost crescut patronul. De cele mai multe ori sunt doar câteva beri, pentru că aparent toți au fost traumatizați în copilărie și consideră că artiștii nu merită mai mult. În fine, ideea e că, la fel ca în orice domeniu din România, în industria muzicală relațiile contează. O să realizezi repede că fără sprijin din partea oamenilor din industrie, nu prea ai șanse la succes.

Citește și: VICE te trimite la mare, la Spellground, dacă spui o poveste

De aceea concursul Spellhunt, organizat de oamenii din spatele festivalului Spellground, a fost ca o scurtătură spre notorietate, sau cel puțin un mod de a te face cunoscut, fără să scoți un ban din buzunar. Spellhunt e genul ăla de concurs în care un artist sau o trupă trimit un single în speranța că vor fi selectați să cânte pe o scenă din cadrul festivalului care va avea loc în perioada 12-14 august la Constanța-Năvodari. Competiția a fost strânsă, de aceea după ce juriul format din oameni din industrie au selectat trei formații, organizatorii s-au decis să mai ofere și alte trei locuri pentru votul publicului.

Pentru că întotdeauna sunt în căutare de artiști noi, și pentru că vreau să te conving să faci și tu la fel, de dragul scenei din România, am ascultat piesele trimise de cei șase câștigători să văd dacă merită să fie incluși într-un line-up cu nume mari ca The Kooks, Royksopp, Biffy Clyro sau Editors. Pe scurt, da, dar din motive diferite:

(Later edit: Organizatorii Festivalului Spellground au anunțat că ediția din 2016 nu va mai avea loc între 12 și 14 august. Pe data de 13 august, în România va fi doliu național).

Electric Tuxedo – „Chess"

Piesa asta începe într-un mod promițător. Zici că-i un intro de la o piesă de black metal contemporan. Nu ăla raw din anii 90, când oamenii de pe scenă aveau mai mult machiaj decât tipele din public, ci din valul nou de trupe care fac o combinație de muzică extremă și pasaje ambientale. Ai cred că nu merge combinația asta, dar e ca și cum ai pune înghețată pe un piept de pui la grătar. Nu-ți poți explica exact de ce îți place, dar știi că te lovește unde trebuie.

Fix când mă pregăteam de o headbangăreală sănătoasă pe căldura asta infernală, tonul piesei se schimbă în ceva total diferit. Mai exact, vine o strofă demnă de un rock făcut pentru adolescenți. Apoi, întorc din nou foaia cu un refren care-mi amintește de Dream Theater fără clape. At this point, mă așteptam ca până la finalul piesei să o dea într-o cover de la Șatra B.E.N.Z. Era outro-ul perfect, sincer să fiu.

Citește și: Te poți îndrăgosti la un festival de muzică?

Chestia asta e o sabie cu două tăișuri. Pe de o parte îmi place că bagă mai multe genuri într-o singură piesă. Pe de altă parte, unele chiar nu au ce căuta împreună. Începutul e perfect, ce urmează e doar OK. Poate live va suna mai bine. Oricum, mi-au trezit curiozitatea.

De ce ar trebui să mergi să-i vezi la Spellground: Pentru că s-ar putea să termine set-ul cu un cover de la Șatra B.E.N.Z. Ceea ce ar fi highlight-ul întregului eveniment.

Melting Dice – „Inert"

Ah, OK, piesa asta e în limba română. Am o slăbiciune pentru opusurile cântate în limba maternă. Dintr-un motiv foarte simplu: poate fi ori surprinzător de bună, ori la fel de praf ca majoritatea din genul alternative rock.

Sunt și excepții, evident, cu trupe ca și Coma, Vița de Vie sau Omul cu Șobolani, care sună extraordinar, dar balanța se înclină în favoarea multitudinii de trupe care cântă cu versuri metaforice, care vor să pară inteligente, dar sunt, de fapt, la nivelul unui discurs de Gabriela Firea. În ambele cazuri, merită o audiție.

Melting Dice, o trupă din Timișoara inspirată probabil de Salvador Dali, sună OK, dar nu înțeleg de ce solistul simte nevoia să accentueze/semi-strige fiecare cuvânt din refren. Probabil pentru emfază, dar românul de obicei nu ridică tonul într-un mod melodic când vrea să exprime un sentiment. O face cu o combinație de înjurături creative, pe care nici nu știa că le are în el, și gesticulări repetate, până rămâne fără aer.

De ce ar trebui să mergi să-i vezi la Spellground: Pentru că sună bine dacă faci abstracție de refren. Și sunt sigur că au și alte piese unde nu se screme nimeni în microfon. În plus, s-ar putea să aducă și fotomodelele din clip. Poate chiar și pe Claudia Schiller, care aparent e în videoclip. E Schiller, ca filosoful, nu Schiffer, dar, na, nu le poți avea pe toate.

Stema – „Ignoranța"

O altă trupă de alternative rock, dar de data asta fără excese pe voce. De fapt, e total diferită de Melting Dice. Ceea ce e un lucru bun. La un festival ar trebui să ai un line-up cât mai diversificat, chiar dacă nu sari dintr-o extremă în alta. Nu am înțeles mare lucru din versuri, care par scoase dintr-o epopee despre viața în orice cartier din București, dar mi-a plăcut piesa.

Adevărul e că instrumentalul piesei e atât de chill, încât te bagă în niște filme asemănătoare cu un vis, deci versurile chiar cad pe locul doi. De ce? Păi când ai avut ultima oară un vis cu o acțiune cât de cât logică? E imposibil să visezi scenarii care „fac sens".

Spre exemplu, eu aseară am visat că am zburat de pe o clădire înaltă, cu o tigaie în mână, am aterizat pe o barcă în forma unei tigăi, unde mă aștepta fostul profesor de matematică din liceu, care între timp și-a făcut o operație de schimbare de sex. M-am trezit instant.

Dar piesa de la Stema nu te face să vrei să ieși din starea de vis. Pentru că e un vis frumos. Din ăla care vine o dată la trei sute de partide de somn. Și Stema e tipul ăla de trupă care apare pe scena din România cam tot la același interval.

De ce ar trebui să mergi să-i vezi la Spellground: Pentru că visezi mai bine pe plajă.

Luni la Teatru – „Eu sau Tu"

Trupa Luni la Teatru are cu siguranță cel mai hipstăresc nume dintre toate formațiile din lume. Probabil și-au pus numele ăsta ca să nu uite programul săptămânal. Luni la teatru, marți la operă, miercuri la vernisaj, joi la cafenea, vineri la club, sâmbătă la ștrand, duminică la protest.

E o altă piesă de alternative rock, ceea ce spune multe despre scena din România. În orice caz, „Eu sau Tu" e o bucată care mă trimite înapoi în perioada în care se făceau evenimente în aer liber cu trupe doar de alternative rock, cu Luna Amară cap de afiș. E faină dacă fugi după sentimentul ăla de nostalgie, dar nu e nimic revoluționar aici. Spre deosebire de următoarea piesă.

De ce ar trebui să mergi să-i vezi la Spellground: Ca să-ți amintești de bețiile din tinerețe de pe plajă.

EIDO – „Soulstep"

Asta e preferata mea din toată competiția Spellhunt. Mi se pare ciudat că a fost inclusă la categoria votul publicului, ar fi meritat locul întâi, un contract și cazare la un hotel de cinci stele din Mamaia pentru cei doi clujeni din trupă. Hei, dar ce știu eu?

Tot e bine că organizatorii au luat în considerare și „numărul mare de voturi primite". Asta mă face să cred că poate la ei va fi multă lume în public. Sper.

Citește și: Așa arată un festival de GIF-uri în aer liber

Piesa începe destul de monoton, dar asta nu mă deranjează, pentru că pay-off-ul vine pe la sfârșit cu niște tobe violente și o chitară distorsionată care merită așteptarea. Singura problemă e că pare prea scurtă, sau chiar incompletă. Cred că dacă ar fi lungit-o pe la șapte, zece, douăzeci de minute, aș avea timp să intru serios în filmul lor. Dar cumva sunt fericit că am primit chiar o mică parte. Așa am la ce să mă aștept de la concertul lor.

De ce ar trebui să mergi să-i vezi la Spellground: Pentru că vrei mai mult.

None of The Above – „Dreamy"

Scena „New Comers" de la Spellground e locul perfect pentru trupa None of The Above. Din două motive. În primul rând, pentru că live o să pot să-mi dau seama cu siguranță dacă-mi place muzica lor sau nu. În prezent nu sunt sigur. E o problemă pe care o am cu toate trupele de indie rock. La fel stă treaba și cu trupa asta. Trebuie să aud muzica live.

În al doilea rând, se potrivește perfect pe stilul festivalului. E numai bună pentru line-up de la Spellground. Sunt sigur că vor fi mulți oameni în public deschiși la muzica celor de la None of the Above. Chestia asta e foarte importantă. Dacă ești la început de drum și cânți în fața unor oameni care nu înțeleg nimic, o să te dai jos de pe scenă și o să vrei să renunți la tot.

De ce ar trebui să mergi să-i vezi la Spellground: Din același motiv pentru care mergi la alte trupe de indie rock consacrate. Măcar dă-le o șansă și compatrioților tăi.

Urmărește VICE pe Facebook

Citește și alte chestii despre festivaluri:
Cum arată 20 de ani de festivaluri de muzică în fotografii
Fotografii de la cel mai mare festival stradal de fetișuri din New York
Există un festival de film pentru cei pe care-i excită bicicletele

Tagged:
concert
Vice Blog
Eidos
none of the above
stema
Spellground
Spellhunt
Luni la Teatru
Melting Dice
Electric Tuxedo