Poate marijuana să fie leacul pentru anorexie?
Ilustrații de Cathryn Virginia

FYI.

This story is over 5 years old.

High Hui

Poate marijuana să fie leacul pentru anorexie?

Tratamentul pentru anorexie cu marijuana provoacă dependență.
30.9.15

Anna Demarco avea 21 de ani când a fumat prima oara iarbă. Trecea printr-un atac de panică în timp ce era în mașină cu prietenul ei Patrick, căruia îi plăcea să bage pipă cât conduce, așa că i-a pasat-o și ei, ca s-o calmeze. Anna nu ştia ce altceva să facă, aşa că a tras un fum.

Anna era anorexică şi mai trecuse prin atacuri de panică. Pâna în clasa a IX-a cântarea mai puţin de 50 de kilograme, iar pâna la 20 de ani, greutatea ei oscila periculos între 58 si 42 de kilograme. Se pare că atacurile ii alimentau anorexia şi câteodată se manifestau urât ca atunci, în mașină.

Publicitate

După ce a tras din bongul lui Patrick, a tuşit de cateva ori de la fumul ciudat care-i circula prin plămâni. Apoi s-a aşezat comod în scaun şi şi-a dat seama că se calmase. Avea respirația constantă, iar atacurile s-au potolit. Era relaxată. Şi liberă.

I se făcuse foame.

După cinci minute, şi-a sunat mama şi i-a spus că încearcă să se hotărasca unde să mănânce, iar aceasta a izbucnit în lacrimi. Când cei doi au intrat într-un local, Anna și-a ignorat toate regulile compulsive si discriminatorii specifice anorexicilor și s-a dus direct la zona cu îngheţată la cornet.

S-a simţit normală pentru prima dată în viaţa ei. Şi-a burduşit farfuria cu plăcintă şi îngheţată şi s-a aşezat la masă.

Conform Asociaţiei Naţionale pentru Tulburări Alimentare, sunt circa de 30 de milioane de oameni care suferă de astfel de tulburări doar în Statele Unite. Pentru că aceste afecţiuni sunt și fiziologice, și psihice, e foarte dificil să se găsească tratamente adecvate, mai ales că ele se manifestă în combinaţie cu alte tulburări și există şanse ridicate de recidivă. O treime din pacienţi ajung bolnavi cronici, iar pentru unii e chiar ceva fatal. Tratamentul implică o combinație de terapie cognitiv-comportamentală şi medicamente, dar pentru că simptomele diferă de la om la om, nu există o soluție care să li se potrivească tuturor.

Din 23 de state care participă în programul medical cu marijuana, doar cinci includ anorexia nervosa pe lista afecţiunilor pentru care poți urma acest tratament, iar bulimia sau alte tulburări vegetative sunt ignorate total. Canabisul nu e considerat tratament nici de către Academia de Tulburări Alimentare, nici de Asociaţia Naţionala pentru Tulburări Alimentare, iar ambele instituții refuză să comenteze subiectul, deşi sunt responsabile cu analizarea acestui tip de afecţiune şi cu descoperirea unui tratament.

Tulburările vegetative au un grad ridicat de comorbiditate, adică sunt cauzate de un cumul de tulburări cum ar fi anxietatea, depresia sau dismorfia corpului (afecţiunea psihică ce presupune că ai o percepție distorsionată asupra unor parţi ale corpului tău). Aceşti factori îngreuneaza tratamentul, în sensul că tulburările vegetative nu pot fi remediate fără tratarea fiecăreia în parte. Ȋn momentul de faţă, peste 50 la sută din persoanele diagnosticate cu anorexia nervosa beneficiază de reţete care includ medicamente psihotropice. Acestea sunt menite să trateze cauzele conexe, dar nu funcţionează întotdeauna.

Dupa ce a fost internată de doua ori, la 13 și la 17 ani, Annei i-a fost prescris un coctail de pastile. Ȋn fiecare seară lua antidepresive şi somnifere, tranchilizante de tip benzodiazepină pentru alinarea atacurilor de panică, antipsihotice şi medicamente speciale pentru a opri coșmarurile care n-o lăsau să doarmă.

Publicitate

Ȋn ciuda tratamentului, problemele Annei continuau, ca, de altfel, a majoritatii pacienţilor cu aceste tulburări.

Asociaţia Americană de Psihiatrie a publicat un ghid de tratament de 128 de pagini pentru tulburări alimentare, ce constă într-o listă extinsă de medicamente care ar putea ajuta recuperarea, cum ar fi benzodiazepina, antidepresivele, antipsihoticele, topiramatele (anticonvulsive folosite în tratamentul epilepsiei n.tr.) sau litiu. Canabisul nu se află pe această listă. Asociaţia recunoaște că medicamentele de pe listă au o serie de efecte secundare: persoanele subnutrite tind să manifeste o formă mai gravă a efectelor secundare ale antidepresivelor şi ale antipsihoticelor, care fac parte din tratamentul propus. Persoanele anorexice care folosesc antipsihotice trebuie monitorizate pentru prevenirea acatisiei, o forma de dezechilibru coronarian care cauzează neliniște și hiperactivitate. Unele antidepresive, cum ar fi bupropion, au o casetă neagră pe ambalaj în care te avertizează că riști să faci apoplexie de la ele, dacă ești sub greutatea medie. Alte medicamente de pe lista aia pot cauza „rezistență la insulină, o metabolizare aberantă grăsimilor și prelungirea intervalului Q-T", ceea ce poate duce la boli de inimă.

Psiholoaga Beth Braun din Los Angeles este specializată în tratarea tulburărilor de alimentație. Ea afirmă că a observat o îmbunătăţire superioară la pacienţii care au fumat iarbă, faţă de cei care au folosit medicamentele psihotropice. Braun nu poate prescrie legal canabis (doar psihiatrii au dreptul să elibereze reţete), dar, pentru că a văzut că-i ajută pe pacienții ei, o recomandă.

Publicitate

Chiar dacă iarba poate prezenta un risc pentru pacienţii tineri, ale căror creiere şi corpuri sunt în curs de dezvoltare, Dr. Braun arată că ei sunt supuşi deja la benzodiazepină, Valium şi Xanax, medicamente la care riscurile efectelor secundare sunt, prin comparaţie, mult mai puternice şi de durată mai lungă.

Există şi păreri contrare.Dr. Kim Dennis, CEO-ul şi directorul medical al centrului permanent de recuperare Timberline Knolls, o instituţie specializată în tratarea tulburărilor alimentare, parteneră cu Asociaţia Naţională de Anorexia Nervosa și Afecţiuni Asociate, susține că, deşi marijuana poate fi privită ca o alternativă naturală la medicamentele psihotropice, aceasta nu poate fi normalizată şi raţionalizată din cauza dificultaţii de apreciere a dozajului şi a tipului de plantă. Ea îşi exprimă rezervele faţă de posibilitatea de a crea noi dependenţe, în condiţiile în care jumătate din pacienţii cu tulburări alimentare abuzează deja de diferite substanţe. Un consilier pe probleme de sănătate mintală dintr-un centru renumit din Massachusetts adaugă că, „mulți dintre copiii ăștia au sistemul cardiac compromis. Când fumezi marijuana, ți se accelerează pulsul." Așa a fost în cazul unui tânar de 14 ani care a ajuns la spitalul lor cu simptome de infarct, stare care putea fi agravată doar de iarbă.

Şi, în condiţiile în care marijuana îți creşte apetitul, ar putea crește și mai mult repulsia faţă de actul hrănirii pe care deja o simt cei cu tulburări, ceea e ce riscant şi conduce la regurgitări violente, mai ales în cazul bulimicilor.

Publicitate

Cu rezerve, marijuana nu e un panaceu. Kaitlyn Jones se abține de la măncare de când avea 16 ani şi mai fuma din când în când pentru a scăpa de presiunile provocate de această condiţie. Dar când făcea asta devenea „hipercritică față de propriul corp şi de mâncarea consumată" şi evita pur şi simplu să mănânce. Ea afirma că tulburările obsesiv-compulsive deveneau de zece ori mai puternice când era high şi, în loc s-o relaxeze, iarba îi creştea tensiunea, ca şi când ar trebui să compenseze o lipsă uriaşă de control.

Dr. Braun recunoaște că marijuana nu funcţionează pentru toată lumea, că tratamentele sunt individuale. Ȋn schimb, dacă unii beneficiază de un ajutor real şi cuantificabil din partea plantei, de ce nu? E, pâna la urmă, acelaşi concept cu acela care stă la baza medicamentelor psihoactive.

„Ce e mai rău? benzodiazepinele sau marijuana? Se pare cercetarea medicală va trebui să ne raspundă."

Doar că nu prea se face cercetare pe legătura dintre marijuana și tratarea tulburărilor alimentare. Departamentul American de Sănătate şi Servicii Sociale alocă un buget de 30 de milioane de dolari pe an pentru cercetarea acestor tulburări, ceea ce înseamnă un dolar per pacient. Ȋn contrast, acesta alocă 81 de milioane pentru cercetarea sindromului stresului post-traumatic, adică 16 dolari per pacient, 259 de milioane pentru schizofrenie, adică 74 de dolari per pacient și 404 milioane pentru cercetarea depresiei, adică aproximativ 122 de dolari per pacient. Discuţia nu ţine de comparaţia acestor sume, ci de faptul că tulburările alimentare afectează mai mulţi oameni în Statele Unite, decât toate celelalte însumate, iar ele sunt singurele tulburări psihice la care simptomele efective pot cauza decesul și care manifestă cea mai mare rată a mortalității.

Publicitate

Unul dintre puţinii oameni de ştiinţă care au cercetat în amănunt conexiunea dintre canabis şi anorexie este Dr. Alin Andries, de la Universitatea de Sud din Danemarca. El a publicat trei studii în care a privit această relație din perspectivele activităţii corporale, a masurării fluctuaţiilor de greutate şi a transformărilor hormonale.

El ne-a spus pe mail că „există numeroase studii care dezvăluie efectele benefice ale canabisului şi derivaţilor săi asupra apetitului. Acestea se manifestă rapid, imediat dupa ingerare și sunt cunoscute sub denumirea de munchies. Credem că acest aspect ar putea fi cercetat în continuare la pacienţii care suferă de anorexie, datorită relaţiei incerte între apetit si creşterea în greutate", adică anorexicii refuză să mănânce chiar dacă le e foame şi nici nu iau în greutate. Ȋn plus, anorexia nervosa oferă „cel mai pur mediu de cercetare", pentru că are cauze exclusiv psihiatrice, față de alte studii asupra efectului canabinoidelor și îngrășării la pacienţii cu cancer, SIDA sau Alzheimer.

Studiile precedente arată că persoanele care suferă de tulburări alimentare prezintă modulaţii ale genei receptor CB1, care creează o rezistenţă la canabinoide. Un alt studiu publicat în jurnalul de Psihiatrie Biologică de către Dr. Koen Van Laere, atestă un deficit al acestui receptor la pacienţii care suferă de anorexie si bulimie, deficit care le afectează „percepţia asupra corpului, informaţia gustativă, stimularea recompensei şi emoţiile". Alte studii arată că, prin crearea unui sistem endocanabinoid compromis în rândul rozătoarelor, se pot simula simptome de anorexie. Dr. Andries se așteaptă la ceva asemănător şi în cazul oamenilor.

Publicitate

Ȋn fiecare dintre studiile acestuia, pacienţilor le-au fost oferite fie capsule cu dronabinol (canabinoid sintetic), fie placebo. Pacienţii din prima categorie au devenit mai relaxaţi, „mai puţin perfecţioniști şi nu mai erau așa chitiți să slabească", iar, după o lună de tratament, au înregistrat creşteri modeste în greutate. Totuşi, spre surpriza oamenilor de ştiinţă, pacienții au devenit mai activi fizic, lucru care se leagă de „anorexia activă", cea în care oamenii fac sport ca să slăbească acele calorii, pe care nu le mai pot elimina prin refuzul de a mânca. Cu alte cuvinte, canabinoidele au dat rezultate inexistente în ceea ce priveşte dismorfia, adică grija faţă de greutatea lor şi teama de a mânca specifice acestui tip de tulburări.

Ȋntr-un final, nici un pacient nu şi-a rezolvat problemele.

Totusi, există şi un aspect promiţător. Ȋn trei ani de studiu clinic, Dr. Andries a observat că cei care au folosit pastilele cu THC în timpul celor patru săptămâni au luat în plus în jur de șapte sute de grame faţă de cei trataţi cu placebo. Pare nesemnificativ, dar pentru persoanele subnutrite asta poate face diferenţa între viaţă si moarte.

Când corpul suferă de înfometare, arde mai întâi grăsimile. Dacă acestea lipsesc, sunt înlocuite de creier.

Când te înfometezi se întamplă ceva ciudat cu creierul tău. Un studiu celebru , Minnesota Starvation Experiment, a ajuns la concluzia că, dacă pierd 25 la sută din greutatea corporală, oamenii se aleg cu probleme emoţionale grave, depresie si incapacităţi cognitive. Subiecţii experimentului nu se puteau concentra, erau incapabili să judece coerent, unii dintre ei aveau chiar halucinaţii si dorinţe de automutilare. Conform diagnosticului, anorexicii au o greutate cu cel puțin 15 procente sub medie.

Publicitate

Când corpul e înfometat, arde în primul rând grăsimile. Dacă acestea lipsesc, consumul se mută la creier. Acesta se descompune efectiv, ceea ce duce la înceţoşarea minţii şi lipsa concetrării. Pentru cei cu probleme vegetative, acest lucru se cumuleaza cu dismorfia şi cu logica îndoielnică specifică. Doar două-trei kilograme în plus pot afecta drastic percepţia de sine a pacienţilor.

Majoritatea terapiilor pentru tulburări de hrănire se concentrează pe creșterea indicelui de masă corporală, pentru că reduce riscul decesului şi este una din puţinele metode de remodelare a atitudinii faţă de sine. Dintre acestea, cele mai eficiente sunt cele care au în vedere şi refacerea creierului în aceeaşi măsură în care se ocupă de refacerea corpului.

Ȋn condiţiile în care canabisul poate ajuta la creșterea masei, are logică să existe susţinători ai acestei terapii. Am vorbit cu destui pacienţi care suferă de aceste tulburări şi care se tratează singuri cu marijuana. Chiar dacă au mai mult sau mai puţin success per total, poveştile lor au în comun faptul că iarba este singurul medicament care îi ajută să creadă că se pot face bine.

Marijuana mi-a deschis o parte din minte care m-a ajutat să am control.

Un tip de 25 de ani, care se luptă cu tulburările alimentare de când era adolescent mi-a spus că iarba îl ajută „să ia o pauză necesară de la conştientizarea suferinţei". Când crizele se înrăutăţeau, fuma un joint şi reuşea să se relaxeze. „Bineînțeles, asta nu e o soluţie magică, dar mă ajuta să trec peste orele alea insuportabile", mi-a explicat el. Iarba este „destul de puternică încât mă face să simt că există alte posibilităţi de a trai mult mai bune".

O tipă mi-a povestit că prima data când a fumat, a uitat câte calorii a consumat în ziua aceea, chiar dacă ținea evidenţa în mod compulsiv până atunci. Asta i-a luat o mare povară de pe umeri şi i-a dat voie să conştientizeze că se poate trai şi aşa. Altă persoană afirma că „a reuşit să îşi aducă greutatea la normal datorită unui cumul de factori, dar iarba a fost cea care a iniţiat schimbarea și i-a crescut apetitul pentru prima dată."

Publicitate

Christopher, care a avut minim 35 de kilograme, a folosit marijuana ca un mecanism de alinare a depresiei, anxietatii şi stresului şi de stimulare a apetitului, pe care îl pierduse de foarte mult timp. Pentru prima data de când începusera tulburările vegetative a reuşit să-şi mute atenţia de pe numărul de calorii pe o emisiune la TV sau pe o conversaţie normală.

Ce m-a surprins cel mai mult în discuţia cu el n-a fost că marijuana l-a ajutat să se calmeze sau să mănânce, ci faptul că l-a ajutat să-şi perceapă propria imagine aşa cum i-o percepeau ceilalţi.

„Cand eram high, gândurile care-mi spuneau că sunt un rahat fără valoare se disipau", spune el. Se putea vedea aşa cum e: îngrijorător de slab, spre deosebire de cum se vedea distorsionat când era treaz.

Altă persoană mi-a zis că „marijuana mi-a deschis o parte din minte care m-a ajutat să am control. E ca şi când nu avusesem acces la acea parte înainte."

Au trecut cinci ani de când Anna Demarco a fumat prima oară şi consideră că se află pe calea vindecării. Fumează de trei ori pe zi, înainte de mese şi înainte de culcare. Şi se hrăneste absolut normal.

Dr. Kim Dennis, directorul medical al centrului de tratament Timberline Knolls nu consideră asceasta recuperare ca una validă. „Dacă o persoana devine dependentă de tratamentul cu marijuana, aceasta nu beneficiază de libertatea adevăratei recuperări. Cine îşi revine cu adevărat a muncit ca să descopere și să trateze cauzele de substrat."

Anna e şi ea ingrijorată că a devenit dependentă. „Nu pot sa mănânc fără să fumez, pentru că anxietatea mea e constantă şi stomacul meu e mereu stresat." A încercat sa fumeze mai puţin, dar, când face asta, îşi pierde apetitul, iar anxietatea crește. Când s-a oprit din fumat timp de trei saptămâni, a devenit obsedată de siluetă şi se cântarea oriunde găsea un cântar.

Ea spune că se simte normală dacă fumează. „Nu funcționez fără iarbă." E conștientă că iarba nu e un antidot sau un remediu permanent, dar e ceva care o ţine în viaţă, iar a supravieţui nu e nici pe departe ceva de care să–ţi fie rusine.

Traducere: Andrei Iorga

Urmărește VICE pe Facebook

Citește mai multe despre anorexie:
De ce le e greu băieților să vorbească despre anorexie
Iubesc bărbații, pentru că mă urăsc pe mine însămi
Cum am atras în capcană un pedofil care poza drept terapeut anti-anorexie