​Cum se simte o chelneriță când o hărțuiești sexual

Bine ai revenit la Confesionalul de Restaurant, unde auzim vocile din industria restaurantelor și barurilor și aflăm ce se petrece în spatele cortinei în locurile unde ieșim să bem cu prietenii.

Când lucrezi într-un bar irlandez, toată lumea asociază jobul tău cu sexualitatea. Vin la jobul ăsta direct de la celălalt job, unul de birou, așa că rămân îmbrăcată în aceleași haine. Sunt o femeie cu multe curbe, așa că arăt provocator orice aș purta. În orice caz, rămân în hainele de birou, pentru că nu mi se pare că trebuie să-mi pun decolteu ca să lucrez la bar.

Ni s-a sugerat o uniformă, dar, sinceră să fiu, n-am respectat-o niciodată. În barul unde lucrez, sunt și femei care poartă și bluze decoltate, dar șefii ne-au zis, mie și altor femei cu bustul mare, că putem purta orice dorim.

După patru ani de zile de când lucrez în barul ăsta, sentimentele mele despre corpul și sexualitatea mea s-au schimbat dramatic. Când eram la ultimul bar irlandez unde am lucrat, purtam aceeași ținută în fiecare zi și era una foarte sexi. Îmi plăcea la nebunie – lucram într-un bar pentru studenți. Aveam o relație ilicită cu proprietarul și îmi plăcea să primesc atenție din partea lui și îmi plăcea ce purtam. Dar dacă mă gândesc acum la ținuta aceea, mi se pare ridicolă. Era o rochie din aia tip tricou, de la American Apparel, cu spatele gol, așa că îmi era mereu expus sutienul cu animal print. Nu-mi vine să cred că mă îmbrăcam așa la muncă în fiecare zi.

Sunt genul de persoană care nu-și mai poate șterge zâmbetul de pe față când primește un compliment. Atâta nevoie am de confirmări. La bar e la fel, dar am probleme cu faptul că mi se schimbă ideile despre feminism și despre ce înseamnă să fii femeie și se schimbă și felul în care privesc hărțuirea sexuală.

Diferența dintre hărțuirea sexuală care are loc la bar și cea de pe stradă e că la bar mă simt mai puternică. Știu că pot face ce vreau ca să stopez interacțiunea oricând. Dacă cineva pune mâna pe mine la bar, pot vorbi imediat cu bodyguard-ul. Dar dacă s-ar întâmpla asta în lumea reală, pe stradă, m-aș căca pe mine de frică. Nu-mi pot imagina ce groaznic mi s-ar părea să mi se întâmple pe stradă lucrurile care mi se întâmplă la bar cât timp sunt în rolul de chelneriță.

E vorba de putere. Când sunt chelneriță, am mai multă putere să-ți spun că ceea ce faci e nepotrivit, pentru că sunt pe teritoriul meu. Îți pot spune că ești beat și te pot împinge de pe mine. În lumea reală, nu poți fi niciodată sigură că funcționează.

Hărțuirea sexuală are un spectru larg la bar. Sunt bărbați în vârstă care au copii de vârsta mea și care îmi spun ceva de genul: „Ce frumoasă ești, strălucești." Asta e chiar drăguț. Dar sunt și clienții mai tineri, care mă iau deoparte ca să-mi spună cât de frumoasă sunt. Când dau peste unul din ăsta, mă gândesc: „Super, acum o să mă simt inconfortabil vreo zece minute."

Cel mai inconfortabil mă simt atunci când oamenii îmi șoptesc lucruri la ureche sau mă iau deoparte ca să vorbim sau îmi cer să ne întâlnim să discutăm în privat. Culmea, nu mă deranjează atât de tare cei care încearcă să mă atingă pe fund – se întâmplă foarte rar. Sunt mult mai puțin ciudați decât cineva care vine și-mi șoptește la ureche că s-a îndrăgostit de mine. Nu sunt o tipă care flirtează des. Sunt o persoană amabilă, îmi place să mă împrietenesc cu bărbați și cu femei, dar nu sunt genul care flirtează în bar. Deci nu pot spune că îi provoc pe acești oameni.

Am un client regulat pe care îl cunoaște toată lumea. Din secunda în care am început să lucrez acolo, a comentat în gura mare despre cum arăt. Are un mod de a sexualiza profund atât femeile, cât și bărbații – nu sunt prima care a pățit asta cu el. De câte ori trec pe lângă el, îl aud: „Să-mi bag pula. Uite cum poate să fie femeia asta." Și mă trage spre el și mă atinge pe fund.

Încă încerc să-mi dau seama cum ar trebui să gestionez situația asta pentru care el crede că ar trebui să mă simt flatată. Nu știu ce să fac. O parte din mine vrea să-i ia mâna și s-o îndepărteze cât colo și cealaltă parte nu știu ce ar vrea să facă. După câteva săptămâni, am vorbit cu șefii despre asta și mi-au zis: „Spune-i că te face să te simți dubios, o să se oprească." Așa că i-am spus: „Te rog să nu mai faci asta, pentru că toți clienții o să-și închipuie că pot face asta. " N-am avut curajul să-l fac de râs și să-i spun: „Omule, mă hărțuiești sexual și mă faci să mă simt inconfortabil. " Tot timpul mă străduiesc să nu îi fac pe oameni să se simtă prost. Nu mi-a mai făcut nimic până de curând, când a început să vină iar pe tura mea. Probabil se gândească că am ajuns la un anumit nivel de intimitate și își poate permite s-o ia de la capăt.

Lucrez în restaurante de la vârsta de 12 ani – și chiar și atunci erau bucătari care se dădeau la mine. Nu contează cum arăți – cineva tot o să te privească din punct de vedere sexual dacă lucrezi într-un bar sau restaurant. Am avut parte de o grămadă de gesturi de hărțuire sexuală, și la bar, și în viața personală, dar rar am făcut ceva în privința asta. Cred că femeile sunt speriate să nu se facă de râs sau să nu facă mare tevatură din ceva, ca să nu fie numite mincinoase. De fiecare dată când se întâmplă asta, sunt speriată că pot distruge viața cuiva doar pentru că mie mi s-a părut ceva și de fapt nu era chiar așa. Mă tem să nu stric reputația cuiva din cauză că am perceput gestul lui ca pe ceva foarte sexual, când omul doar voia să fie prietenos. Și cred că ei profită de asta.

Într-o noapte, un tip foarte beat m-a scanat de sus până jos și a zis WOW, după care m-a atins pe șold. I-am zis că nu e genul ăla de bar. Și-a cerut scuze imediat. Dar își închipuise că e „genul ăla de bar " pentru că există astfel de locuri. Doar că eu nu lucrez într-unul din ele și mă bucură treaba asta.

Momentul în care mă simt cel mai lipsită de putere e atunci când spun la un compliment „mulțumesc " și dispar pentru că mă simt jenată și cineva spune: „Frate, femeile din ziua de azi nu mai știu să accepte complimente. " Mi se întâmplă tot timpul. E ca și cum ar fi nostalgici după o perioadă în care puteau hărțui femeile liniștiți. De mult mai multe ori am plecat jenată decât să spun ce simt, dar când reușesc să spun ce simt, mă simt minunat și îmi place de mine. Mă simt ca o persoană reală și nu ca un obiect sexual.

Urmărește VICE pe Facebook.

Traducere: Oana Maria Zaharia

Mai multe experiențe personale:
M-am îndrăgostit de un robot de pe Twitter
Tata a încercat să îmblânzească un lup
Ce am învățat despre sex fără să fi făcut vreodată sex