FYI.

This story is over 5 years old.

Chestii

Cum arată hainele celui mai bătrân travestit din lume

Canadianul ăsta are de la rafturi întregi pline de pantofi bărbătești și rochii pe care și le-a cusut singur, de mână, și le-a purtat în anii '50 și '60, când încă era ilegal să apari în travesti.
17.5.16

„Îmi place de mor", zice Alldread de recordul de la Guinness. Fotografie de Jess Desaulniers-Lea

Michelle DuBarry (cunoscută și sub numele de Russell Alldread) e celebru, activist pe zona gay din Toronto și n-are nevoie de niciun titlu, deși are mai multe, printre care și Împărăteasa din TICOT (Curtea Imperială din Toronto). Și, cu toate astea, s-a mirat când i-au spus prietenii că i-au trimis, în secret, datele la Cartea Recordurilor Guinness. Guinness i-au răspuns ca să-i acorde titlul de „Cel mai bătrân travestit din lume".

Am reușit să obținem un interviu cu Alldread acasă, cu artistul care are acum aproape 85 de ani, și-am mai avut și rara ocazie să aruncăm un ochi în dulapul la care ține enorm. Are acolo de toate, de la rafturi întregi pline de pantofi bărbătești (de pe vremea când vindea pantofi) până la rochiile pe care și le-a cusut singur, de mână, și le-a purtat în anii '50 și '60, când încă era ilegal să apari în travesti. Ne-am întors de Ziua Mamei, cu un buchet de flori, ca s-o însoțim pe Michelle la spectacolul ei anual de la evenimentul Queen Mother King Father, organizat de Erotico Lounge, unde noii activiști sunt sărbătoriți de Curtea Imperială din Toronto.

Publicitate

Când am coborât din lift, l-am văzut pe Alldread la capătul unui coridor lung. Era aproape de nerecunoscut, în pantaloni scurți de vară, cu o cămașă cu guler și imprimeu, dar îl dădea de gol postura familiară. Stătea cu-o mână în șold, la fel ca în deja celebra sa poză de la nouă ani, când l-au îmbrăcat surorile lui în travesti și l-au împodobit cu turban și-o rochie neagră, lungă, și-un medalion în formă de inimioară. Pe măsură ce m-am apropiat, am observat că rânjește. Ce n-am observat din prima e că purta o perucă brunetă, cu părul scurt. Mi-a zis obraznic: „Mi s-a părut c-ar fi haios să fac asta".

Russell la vârsta de nouă ani

Russell cu surorile lui

VICE: În afară de surorile și verișoarele tale, care te-au susținut enorm și te-au influențat să-ți exprimi persoana și identitatea feminină, cine a mai avut impact asupra ta?
Russell Alldread: Mama cânta în corul bisericii și mă trezea de dimineață cu cântatul la pian. Eu cu cele două surori ale mele (vezi foto) ieșeam „în travesti" în fața grupului de doamne când cântam prin spitale de Crăciun, când eram mic. Am fost mereu pe scenă! Tata era sudor. Dar n-am avut un tată din ăla, care-și duce filmul la meciuri de hochei și de fotbal. Tata era un om care muncea din greu, care trecuse prin primul război mondial și care avea, probabil, ceva bubă aici [arată spre cap]. Mama știa cum să-l ia. Îmi aduc aminte că s-a enervat odată rău și-a venit la mine… și a intervenit mama. Era genul care muncește mult la el în atelier, putea să facă orice cu aparatul de sudură șu cu ciocanul. Îl iubeau toți fermierii și mama ținea cheltuielile pentru atelier. Venea acasă plin de grăsime din cap până-n picioare și făcea baie în cadă cu săpun de rufe. Îi plăcea să meargă la pescuit, aia era mica lui plăcere. Puteam să-nțeleg de ce era cum era.

Te-a văzut vreodată pe scenă?
Cum spuneam, am început la nouă ani. Nu m-a văzut pe scenă… dar mama știa cu ce mă ocup. Și pe mama o iubea lumea la noi în orășel… o port tot timpul cu mine.

Michelle (dreapta) în turneu cu The Great Imposters, în anii '70

Te-ai lansat la teatrul comunității, sub numele de Russell. Cum ai ajuns să joci în travesti? Ai avut vreun mentor sau ai ajuns pe cont propriu la asta?
Eu și cu un alt băiat ne-am hotărât să ne ducem la un bal de la liceu de la noi îmbrăcați în dansatori francezi Pacha [cunoscuți pentru muzica, stilul și hedonismul lor extraordinar]. Pe vremea aia nu se nume „travesti", exista doar ideea cu costumele. În anii '50 m-am apucat de balet și de teatru pentru amatori. Apăream pe scenă cu un grup de actori de top din Toronto, în anii '50, într-o piesă care se numea The Barretts of Wimpole Street.

Citește și Warias - femeile transgender din Indonezia - Partea 1

Eu îl jucam pe tânărul Octavius, m-au distribuit perfect pentru rolul ăla! În anii '60 am fost la clubul 511, care era mai jos pe-aceeași stradă. Îl ținea Ray Merkin, un tip din lumea teatrului din Anglia, care-l conducea cu mână de fier. Avea o cabină în spate… și exista un tunel care te scotea la scenă, ca să nu te vadă publicul înainte de spectacol. Repetam marți și joi seara, făceam spectacole de amatori cu musicaluri de pe Broadway. L-am jucat odată pe Buffalo Bill, cu barba lui albă. Deci am învățat multe pe vremea despe actorie.

Ai vrea să te întorci vreodată la teatrul de amatori, ca să apari fie ca Michelle sau ca Russell?
În ultimii ani, m-am bucurat de viața mea [de travestit] doar ca s-ajut fundațiile caritabile să strângă bani. Asta m-a făcut să mă simt foarte împlinit.

Premii de pe vremea când Russell vindea pantofi. Fotografie de Jess Desaulniers-Lea

În anii '50 și '60, artiștii în travesti erau forțați să trăiască sub identități diferite ziua și noaptea, în special din cauza amenințării poliției și/sau a hărțuirii. Am auzit că aici, în Toronto, polițiștii mai arestau din când în când oameni din comunitatea queer, inclusiv travestiți, pe care îi duceau pe Cherry Beach și îi băteau. Ți-a fost greu să trăiești o viață dublă? Ți-era frică atunci când ieșeai noaptea, în comunitate?
În anii '50 făceam spectacole underground. Poliția venea și se lua de noi, ca să se-asigure că purtăm chiloți bărbătești. [Russell scoate o poză cu el în travesti.] Asta e de Halloween. Purtam paiete argintii și o perucă blondă. Dar am venit acasă, mi-am pus o perucă roșcată și am ieșit din nou! Nu putea nimeni să-mi stea în cale, să nu fac ce voiam să fac.

Citește și Cum să obţii un vagin bărbătesc perfect

Când ai sesizat că se schimbă lucrurile, că poți să ieși ca Michelle, fără să-ți mai fie frică de hărțuirea poliției sau de faptul că poliția o să se prefacă că nu vede când oamenii aruncă din public cu chestii (gen ouă, cerneală etc.) în tine?
Mama îmi zicea: „Să nu ieși în oraș îmbrăcat ca un cerșetor!" Așa că, în anii '50, ținuta mea de zi era la costum și cu cravată. Publicul larg nu știa nimic despre viața comunității gay. Eu stăteam într-o cămăruță pe Church Street în anii '50, înainte să mă-nsor, și aveam o colecție de pantofi, fiindcă lucram la un magazin de pantofi. Îmi aduc aminte că Murray [Burbidge] mi-a făcut o rochie neagră din voal. Aveam o etolă de vulpe albă și mă costumam ziua și ieșeam să mă plimb pe strada Yong. M-am dus să văd un film în centru și m-am așezat la balcon. După film, m-am împiedicat pe scări și mi-am rupt un toc. Un tip de la baza scărilor mi-a ridicat tocul rupt și mi-a zis: „Poftiți tocul, doamnă". Și mi l-a dat. Am șchiopătat până acasă. Făceam fix ce voiam.

Fotografie de Jess Desaulniers-Lea

Care crezi că a fost cea mai mare schimbare din cadrul comunității de travestiți, fie din punct de vedere estetic sau politic?
Cei care fac spectacole azi sunt complet diferiți față de cum eram noi în anii '60-'70. Noi încercam să arătăm „adevărat". Mulți dintre copiii din ziua de azi fac chestii foarte bizare [cu felul în care arată] și nici nu experimentează cu mai multe stiluri. Își aleg un stil și cu ăla rămân. Dar azi poți să faci orice. E minunat. În 2016 poți să fii cine ești de-adevărat și să porți fix ce vrei, mai ales în Canada, nu neapărat în alte locuri de pe lume. Avem mare noroc că trăim în Canada.

Ai locuit în The Village, în Toronto, aproape toată viața. Ai menționat că, în ciuda opiniei generale, unele lucruri din viața persoanelor queer erau mai bune în anii '50/'60/'70. Ce e mai bine acum și ce era mai bine atunci?
Copiii din ziua de azi, pentru ei e greu. Cred că se chinuie să facă niște bani. Nu se gândesc neapărat să se alăture unui grup, ca să ajute să strângă bani pentru o cauză. E greu să trăiești în ziua de azi. Scena gay se diversifică. Poți să stai în zona de vest sau în zona de est (Toronto), nu mai e nevoie să ne adunăm cu toții în Village, ca să ne apărăm. Dar am mai și pierdut și pierdem în continuare diverse locuri (Colby's, St. Charles Tavern etc.)

Publicitate

Vremurile de-atunci au produs oameni ca mine și oameni ca super travestiții din Vancouver. Acum există, într-un fel, mai multă libertate pentru persoanele gay, să-și trăiască viața cum vor, să se îmbrace cum vor, dar comunitatea nu mai e chiar atât de unită. Ești mai ușor acceptat de persoanele gay, persoanele hetero… vin la spectacole nu pentru că ești gay, ci pentru că ai talent.

Reginele în travesti o omagiază pe Michelle la spectacolul ei din cadrul Galei Curții Imperiale. Fotografii de Jess Desaulniers-Lea

Ce părere ai despre discriminarea față de persoanele în vârstă din lumea travestiților? Sau chiar și de faptul că titlul din Cartea Recordurilor e de „Cel mai bătrân travestit din lume"?
Îmi place de mor! Mi-a dat Guinness titlul ăsta, așa că normal c-o să-l folosesc! Acum așa mă prezint! Lumea zice: „Știai că Michelle e cea mai bătrână artistă în travesti în activitate?" și primesc bacșiș! Uneori ies în oraș cu 25 de dolari și mă-ntorc cu 35. Și eu dau bacșiș. Anumitor artiști îmi place să le dau câte cinci dolari, ca să arăt că-mi plac: Miss Carlotta Carlisle, Georgie Girl. Și lor le place că le dau bacșișuri, datorită rolului meu în comunitate. Știai că și City Park mi-a dat un premiu? Președintele de la City Park a spus că nu-i place premiul meu de la Guinness, pentru că nu-i destul de elegant, așa că a vrut să-mi dea el unul cu strasuri. Nu m-am gândit niciodată la vârsta mea. Le-am zis mereu oamenilor că nu trăiești ieri. Nu trăiești mâine. Poți să trăiești doar câte-o singură zi. Asta înseamnă ceva nu? Era, pe vremuri, o trupă cu trei membri, care se numea Freaks. Unul dintre ei s-a întors de curând [de la pensie] și a jucat la Statler's și toată lumea s-a extaziat că s-a întors. Mă simt cu-adevărat binecuvântat. Cred că cea mai mare lecție pentru mine e că mă iubește comunitatea.

Traducere: Ioana Pelehatăi

Urmărește VICE pe Facebook

Mai citește despre drag queen:
Azis este un fel de Florin Salam al Bulgariei
Christeene: teroristul travestit gata să ia pe sus hip hop-ul
Cum a ajuns un travestit celebru de la New York în Centrul Vechi