Mi-am tatuat vaginul ca să mă relaxez sexual

Sufăr de la nouă ani de o boală de piele, care îmi blochează glandele sudoripare din jurul zonei inghinale, ceea ce rezultă în infecții și inflamații. Simptomele se manifestă ca niște furuncule grotești pe linia chilotului. Aveam nevoie de o intervenție chirurgicală deoarece în unele cazuri deveneau atât de mari și grotești încât nu puteam să merg. Erau ca niște coșuri pe steroizi, din alea nasoale, sub piele. Dermatologul meu tăia zona infectată și apoi îmi punea copci. Multe femei urăsc aspectul vaginului lor, dar, din cauza condiției mele, am crescut cu ideea că al meu e cu adevărat hidos. Prin clasa a opta, o serie de operații au rezultat într-un joc de x și zero pe linia chilotului.

Pe lângă cicatricile vizibile, eu aveam ceva clasificat ca o labie mărită. Aceste două condiții combinate m-au afectat până în punctul în care nu mai credeam că părțile mele intime, prea mari și prea avariate, ar putea să fie atrăgătoare într-un context sexual. Asta s-a întâmplat chiar și înainte de primul meu sărut, iar ideea a rămas întipărită de-a lungul timpului.

Când în sfârșit am simțit că sunt pregătită să fac sex, nu eram sigură cum o să reacționeze băieții la buzele mele grase și toate semnele chirurgicale. Una dintre mătușile mele a sugerat o lumină mai difuză. Cea mai bună prietenă a mea, Pepper (care era și ea virgină), m-a sfătuit să-i avertizez pe băieți ca să nu se șocheze când coboară acolo jos. O altă prietenă a sugerat „să-l îmbăt bine."

Am reușit să mă eliberez de virginitatea mea cu un băiat foarte înțelegător și deschis la minte, pe care l-am cunoscut la dezbateri, care până la urmă a devenit prietenul meu. După luni în care ne-am prostit, eu am început să iau anticoncepționale și am încercat să facem sex. Nu aveam nici alcool și nici prea mult control asupra luminii din dormitorul lui, inundat de soare. El mi-a văzut vaginul și nu a fost tulburat de asta.

La scurt timp după, am început o viață sexuală activă. Câțiva bărbați au menționat cicatricile, dar mai mult din curiozitate. Nimeni nu s-a răzgândit sau a fost intimidat de vaginul meu. Am omorât mai multe erecții cu replica „inflamație a glandei sudoripare", decât cu problema în cauză.

Cu toate acestea, mereu mi-am dorit să pot acoperi cicatricile, iar când am împlinit 18 ani, mi-am făcut un tatuaj. Eu consideram că „arta" va distrage atenția de la defectele mele oribile. Am ales flori de cireș din mai multe motive. La momentul respectiv, voiam să lucrez în politică și am asociat floarea emblematică cu Washington, plus „cireșica" mea. Eram tânără, așa că o dublă interpretare mi se părea ceva inteligent. În continuare consider că este o floare frumoasă, care simbolizează frumusețea și fragilitatea vieții.

Adevărul este că nu am avut curajul să fac ceva permanent care ar fi putut fi văzut în public. Mereu am fost fata aiade treabă. Îmi place faptul că sunt primită în majoritatea mediilor sociale. În public, pot să par ca tipa drăguță, pentru perioade scurte de timp. Aspectul meu universal este scutul pe care-l folosesc pentru riscurile pe care mi le asum.

Dar, în pat, eu am un tatuaj pe vagin. E o reamintire furișată a faptului că sunt o zănatică, o răzvrătită și cam dusă cu capul. Ceea ce mi se pare un avertisment clar al faptului că nu joc după reguli. E un semn fizic care spune că „eu nu sunt genul pe care-l prezinți părinților". Orice fată care are un tatuaj pe vagin, poți fi sigur că a trecut prin câteva experiențe.

Nimeni cu care m-am culcat nu a zis ceva în legătură cu asta, în afară de „nu văd nicio cicatrice", „ce tatuaj?" sau „wow, pare dureros." E o zonă foarte sensibilă, chiar m-a durut. Să-ți faci un tatuaj acolo (sau oriunde) se simte ca și cum te arde cineva, dar durerea dispare imediat cu acul. După câteva momente, adrenalina și endorfina sau orice alte chestii pe care le pompează corpul tău, încep să acționeze, deci câteodată se simte ca o durere plăcută. Mereu mă simt plină de adrenalină și-mi vine să conduc rapid sau să fac sex în public după ce îmi fac un tatuaj. Sincer, am avut parte de epilări inghinale care au fost mai dureroase decât tatuajul ăsta. Dar poate asta de din cauza faptului că tatuajele sunt tabu și antrenante. Creierul și durerea sunt complicate.

Cel mai probabil, nu sunt singura care crede că nu poate fi iubită din cauza unui defect fizic. Am hotărât să-mi marchez permanent corpul cu flori de cireș. Am ales imaginea corectă pentru stilul de viață pe care l-am urmat. Eu întrec limitele și accept riscurile. Deși viața e fragilă, nu e tot timpul serioasă. Nu regret nimic.

Urmărește-o pe Kaytlin Bailey pe Twitter.

Traducere: Diana Pintilie