Când m-am dus să mă întâlnesc cu „Kid Poker" Daniel Negreanu, ca să jucăm un heads up și să îi iau interviu, aveam în minte două lucruri. Să rezist la masa de joc mai mult de câteva mâini și să nu-l sec cu întrebări despre originea lui română sau despre cât de frumoasă i se pare țara noastră, chestii pe care sigur le-a auzit de la mai toți oamenii cu care a interacționat pe parcursul vizitei în România.

Știam că urma să joc heads up cu Daniel de câteva săptămâni, așa că am folosit timpul ăsta ca să mă pregătesc. Am spart câțiva bani pe net și-am ajuns la concluzia că cel mai aiurea ar fi să pierd toate fisele după un bluff nereușit. Așa că am decis să stau liniștit și să joc cât mai cumpătat posibil.

Începutul a fost rău de tot. Ne-am așezat la masă, iar eu am întrebat entuziast: „Da' avem și cărți?". Daniel s-a uitat nedumerit la mine: „Cărți sunt acolo, în fața ta!". M-am uitat sub nasul meu, dar n-am observat decât niște cărți de joc care păreau să fie un print al mesei de poker. În realitate, erau chiar cărți de joc pe bune, numai că eu m-am prins de asta abia după câteva secunde. „That's funny", a râs Daniel și probabil că s-a gândit c-ar fi fost mai câștigat să numere oi decât să piardă vremea cu un amator sadea. „Ai jucat înainte?", m-a întrebat. „Joci bine, mai bine decât mine?". N-am vrut să-i zic adevărul, așa că i-am răspuns: „Un pic mai bine, nu mult". Măcar a râs.

Am primit fiecare câte șapte mii de fise, iar blindurile inițiale le-am stabilit la 50 cu 100. Până să jucăm, l-am întrebat pe Daniel Negreanu, celebru pentru faptul că intuiește atât de bine ce cărți au ceilalți jucători în mână, când începe studierea adversarilor: dacă e atent la ce mutre fac încă de când au primit cărțile de la dealer sau totul se petrece pe măsură ce mâna avansează.

Apoi, l-am întrebat cum s-a obișnuit cu pokerul online, unde sunt zeci de mii de jucători și nu ai cum să îți vezi adversarul la față. Eram curios cum se adaptează Daniel pe net, ca să iasă câștigător și acolo, nu doar la turneele și jocurile de cash live.

Lămurit și cu asta, mi-am adus aminte c-am citit un interviu cu el, în care spunea că atunci când își studiază adversarul, e atent inclusiv la ce meserie are, pentru că asta poate spune multe despre felul în care joacă. „Da, așa e. Spre exemplu, dacă adversarul e avocat, atunci sigur obișnuiește să mintă. C-așa e jobul lui. Dacă știu ce meserie are omul cu care joc, atunci știu cum vede el viața".

Firește, înainte să împărțim cărțile și să dăm drumul la prima mână, l-am întrebat cum se-așteaptă să joace un jurnalist. „Dacă nu e jurnalist specializat pe poker, atunci joacă cu frică.". „All-in", am glumit eu, ca să-i arăt că nu mi-e teamă să pun toate fisele în joc, deși nu-s convins că le-aș fi pus nici dacă aveam cea mai bună mână posibilă.

Apoi, am început jocul. La prima mână am pierdut vreo două mii de fise, c-o pereche de treiari. Bănuiam că Daniel n-are nimic, dar m-am înșelat, așa că pariul meu agresiv de pe river (1 100 de fise) nu l-a convins să se arunce. După prima mână, a venit și dealerul. N-am câștigat nicio mână în următoarele minute, dar măcar am aflat care-i filmul preferat al lui Daniel Negreanu: American History X, clar.

Au urmat încă vreo trei mâini proaste pentru mine, am mai pierdut câteva sute de fise, așa că m-am gândit c-ar fi cazul să-ncerc să-i distrag un pic atenția lui Daniel.

„Ce-ți place la o femeie?", l-am întrebat, mai ales că știam că e o chestie despre care îi place să vorbească. „Îmi place o femeie care râde și e deșteaptă. Îmi place să ieșim să mâncăm ceva în oraș, să stăm de vorbă, să ne-nțelegem. Sigur, contează să aibă și corpul frumos". Interesant, dar eu continuam să văd flopurile și să foldez. Am încercat să pun un pic de presiune pe Daniel, cu câteva rereaise-uri la raise-urile lui, dar n-a ieșit nimic bun pentru mine. În vreo cinci minute, îmi înjumătățisem fisele. Trebuia să schimb ceva în jocul meu. Sau măcar dealerul să-mi servească o super mână.

Prima mână pe care am câștigat-o și-o să o pomenesc de câte ori o să am ocazia a fost cu A-10, contra K-J. Daniel a dat raise pre-flop, eu am i-am dat re-raise, a plătit, după care am văzut un flop fără legătură cu ce aveam eu în mână. O damă, un nouar și încă o carte mică, toate de culori diferite. Am dat check, cu gândul să mă arunc din nou la un eventual pariu. Daniel a checkuit și el. Următoarea carte a fost o inimă neagră. Erau două jos, deci putea fi un draw de culoare. Eu n-aveam nicio neagră, dar m-am gândit să joc ca și cum aș avea o mână tare de tot. Am dat check, Daniel a pariat o mie de fise și imediat a venit raise-ul din partea mea: 2000. „2000? N-ai chiar așa mult… Ok".

Și-a plătit, moment în care-mi venea să-mi iau fisele înapoi și să zic ceva de genul „Hai c-am glumit, cum să pariez atât? N-am nimic, serios". Riverul a fost o nouă carte fără legătură pentru mine. Mai aveam puțin peste o mie de fise, cred, așa c-am dat un check cuminte, convins c-am pierdut mâna. Daniel a zis și el check. Avea un popă și-un juvete, ambele de inimă neagră, așa că asul meu a stat în picioare și-am luat potul. „Woow, sunt bun cu asul?!", am exclamat entuziast. Heei, tocmai câștigasem o mână împotriva lui Daniel Negreanu!

De bucurie, am pierdut următoarele două mâini, după care s-a mărit blind-ul, deci trebuia să punem mai multe fise în față. Moment excelent să-l întreb pe Daniel dacă a avut vreodată alte joburi în afară de jucător profesionist de poker:

Între timp, dealerul m-a servit c-o pereche de juveți. Daniel Negreanu, ca small blind, mi-a dat un raise minim, eu am plătit. Flopul, două cărți sub juveții mei și-o damă. Daniel a pariat cinci sute de fise, iar eu, convins că juveții mei stau încă-n picioare, am ridicat la 1 500. S-a aruncat. „That's ok. N-am nimic, nice hand. Damă?", m-a întrebat. „Nu-ți spun", i-am răspuns, mai ales că aflasem puțin mai devreme că studiază minuțios fiecare moment al jocului.

În timp ce jucam și vorbeam chestii, am aflat că cea mai mare cheltuială pe care Daniel Negreanu a făcut-o după un turneu pe care l-a câștigat a fost să-și ia o Tesla, de o sută de mii de dolari. Altfel, a fost impresionat de primirea de vedetă pe care a avut-o la București: „Am fost primit cu multă ospitalitate, cu covor roșu. Am ieșit din avion și imediat o fată m-a însoțit, apoi alta și-o alta. A fost frumos."

Despre scena de poker europeană, Daniel spune că, la ora actuală, jucătorii germani sunt cei mai greu de bătut, iar Scott Seiver este unul din tinerii din circuit cu care îi vine destul de greu să joace:

După vreo 15 de minute de joc, situația era cam egală la fise, motiv să exclam: „Hei, ți-am luat și eu câteva mâini, Daniel!". „Da, multe, ai noroc!", mi-a zis el. Avea dreptate, iar norocul nu m-a lăsat nici la următoarea mână. Cu 9-8 în mână, pe flop 10-6-6, am plătit pariul de patru sute de fise al lui Daniel ca să văd un șapte pe masă. A venit pe turn și-am dat check, el la fel. Pe river, Daniel a pariat 1 200 de fise, iar eu am dat doar un call, fără să măresc. „Chintă? Și de ce n-ai făcut raise mai mult?", m-a certat. Păi, m-am gândit că nu-i exclus să aibă un full, însă avea o pereche de șeptari. „Acum nu trebuie să mai lucrezi, trebuie doar să joci poker", mi-a zis. Da, chiar că se pricepe de minune să-și adoarmă adversarul.

Până când a expirat timpul interviului, l-am mai întrebat pe Daniel despre muzică, sport și dacă are de gând să viziteze Iașiul și Brașovul, orașele din care sunt originari părinții lui:

Ultima mână am mers amândoi all-in, pe nevăzute. Eu am avut 10-3, Daniel A-6 și i-a intrat full, fără speranțe pentru mine. Dar, cum înainte de ultima mână eu aveam în față ceva mai multe fise, pot să mă laud că am jucat heads up cu cel mai mare jucător de poker al tuturor timpurilor, Daniel Negreanu, și n-am pierdut.

Înainte de plecare, l-am întrebat dacă ascultă și muzică românească. Mă gândeam c-o să-mi spună că a mai auzit câte ceva, pe ici colo, însă că nu-și aduce aminte nimic concret. Dar n-a fost așa. Daniel chiar și-a amintit o piesă din copilăria lui: „Pe tatăl meu îl chema Constantin și era o melodie veche: Costică, Costică/ Fă lampa mai mică (bis)".

Urmărește VICE pe Facebook:

Mai citește despre poker:
Cum a ajuns un român jucătorul de poker cu cele mai mai mari câștiguri din istorie
Ce am învățat după ce-am jucat poker pe internet timp de șase ani
Câți bani poți câștiga ca jucător de poker online începător?