Fotografiile astea expuse la Fân Fest îți arată Roșia Montană cu bune și cu rele

Luna viitoare se împlinesc doi ani de la protestele pentru oprirea exploatării miniere de la Roșia Montană. Adică de la momentul ăla, când s-a spus: „Generația Facebook‟ sau hipsterii au ieșit în stradă să bată cu sticle de plastic în asfalt. În urmă cu un an, compania Roșia Montana Gold Corporation a plecat de acolo de unde visa să scoată cărămizi de aur. În urmă, a rămas același loc, în care oamenii sunt la o graniță fragilă între viață, sărăcie și planuri de viitor. În același loc, dar pe când visurile erau mai mari pentru locuitori, a ajuns și René Zieger, fotograf german stabilit la Berlin. Prima sa vizită la Roșia Montană a avut loc în 2009.

La sosirea în Apuseni, René descoperea o zonă cu probleme asemănătoare celor pe care le documentase pentru teza de diplomă, „Retired Soil‟, lucrare care analiza zonele miniere din Germania de Est. De-a lungul următoarelor vizite la Roșia, germanul a documentat proiectul „Rezistență/Goldbach‟, din care va prezenta câteva fotografii la Fân Fest, festival organizat între 13 și 16 august, și care împlinește un deceniu de existență.

M-am întâlnit cu René ca să văd cum a perceput el ultimii șase ani petrecuți la Roșia, eventual și ce i-a plăcut pe la noi. Că doar n-or fi fost doar pâinea și sarea.

VICE: Cum e o zi normală în Roșia Montană?
René Zieger: Așa cum te-ai aștepta, o zi normală e destul de… normală. Unii muncesc în grădinile lor, alții pleacă în oraș din apropiere, cum e Abrud sau Câmpeni, tot pentru a munci, iar alții au afaceri în oraș, cum ar fi un hostel, mici magazine, un muzeu al mineritului.

Cum trăiesc tinerii?
Unde câștigă un ban pentru distracție, pe unde umblă, pe unde petrec? Ca să fiu sincer, aici copilăria este un fel de paradis. Ai un parc imens de distracție numit natură. Cât despre adolescenți și cei puțin mai mari, este un mix mai degrabă. Să găsești un loc de muncă este greu, așa că mulți aleg să plece să muncească sau studieze în străinătate. Cât despre distracție, nu știu ce să zic. Poate să faci surf pe deșeuri, tu fiind pe capota motorului unei mașini.

Ai ajuns în Roșia Montană în 2009. Ce ai descoperit atunci?
Și cum li s-a schimbat viața oamenilor în acești ani? În 2009, la Roșia Montană era un fel de haos. Compania RMGC era aproape de a începe mineritul în următorii doi-trei ani și acționa ca un moșier. Oamenii din Roșia erau împărțiți în două tabere: pro și contra, mulți dintre ei vânzându-și deja casele și terenurile. Pe atunci, sentimentul pe care îl aveai la Roșia era că oamenii pur și simplu au cedat și au acceptat ce li se întâmplă. De când compania a plecat din oraș în 2014, senzația pe care o ai este că e mai multă deschidere, o eliberare, deși mulți localnici și-au pierdut slujbele pe care le aveau de la "goldiști". Cred că diferența între așteptări și rezultatul final este frustrant pentru mulți din Roșia.

Cu ce planuri ai început acest proiect?
Ce fotografii ai vrut să realizezi? Să fiu sincer, am crezut că voi fi martorul decăderii Roșiei. Prețul aurului era sus și toate datele arătau că vor mina până la ultima pepită de aur pe care o pot găsi. Am venit aici dorind să imortalizez acele momente de dinainte, din timpul și de după această invazie masivă. Acum sunt mai mult decât fericit că s-a finalizat atât de diferit față de ce credeam că o să fie.

Ai interacționat cu oamenii din Roșia Montană?
Ce ai învățat de la ei în acești ani? Am descoperit că nu poți împărți totul în alb și negru, în suporteri și oponenți ai mineritului. Sunt mai multe nuanțe.

Ai avut vreo problemă cu locuitorii sau cu autoritățile locale cât ai documentat proiectul?
În Roșia n-am avut nicio problemă, dar, normal, au fost oameni care n-au vrut să discute despre ce se întâmplă, nici să fie fotografiați. Am observat că în România oamenii au o teamă permanentă de autorități. Este greu să-i convingi pe oameni să vorbească despre anumite subiecte, mai ales cele economice, deoarece le e teamă de consecințe, oricare ar fi ele. Oamenii din Recea, noul cartier din Alba Iulia construit pentru cei care doreau să plece din Roșia, se plâng de probleme doar dacă nu sunt înregistrați sau fotografiați. Încă speră că va veni "compania de aur" și condițiile lor de viață vor deveni mai bune.

O parte dintre pozele pe care le-ai făcut la Roșia vor fi prezentate la Fân Fest. Ce părere ai despre acest festival, le este util localnicilor?
Cred că Fân Fest este un efort important pentru a le arăta atât localnicilor, cât și vizitatorilor că există un subiect de interes pentru ambele părți. Localnicii trebuie să vadă că nu sunt singuri sau pierduți între ghearele operațiunilor internaționale. Așa că, da, festivalul este un beneficiu important pentru Roșia Montană și n-ar trebui redus doar la lunile de vară.

Care sunt lucrurile care-ți plac cel mai mult la Fân Fest?
Roșia se schimbă complet în timpul Fân Fest. În aceste câteva zile, localnicii devin o minoritate. Indiferent că se implică sau nu în activitățile din jur, cu toții privesc spectacolul de pe străzi. E o nonșalanță în urmăritul ăsta al oamenilor care vin și pleacă, se perindă dintr-un loc în altul. Întotdeauna mi-a făcut plăcere să stau cu ei în aceste zile. Am auzit, la un moment dat, o frază, care mi-a rămas în minte. Nu mai știu exact cine a spus-o, dar se întâmpla într-una dintre edițiile trecute, în timp ce vizitatorii se plimbau pe străzile luminate și se bucurau de zilele căduroase de vară. Atunci, cineva a spus: „Nimeni nu vrea să salveze Roșia în timpul iernii‟.

Cum s-au văzut protestele în Roșia?
Cred că oamenii din Roșia sunt foarte mulțumiți pentru ajutorul pe care l-au primit din celelalte orașe, nu doar din București. Clujul, de exemplu, unde a fost tot timpul un interes puternic pentru problemele de la Roșia. Acum, normal, oamenii din zonă țin la locul de muncă, vor un viitor cât de cât sigur. Asta nu-i face „goldiști‟.

Ce ai învățat prin acest proiect din România?
Să improvizez pe ideile de la care am pornit, să fiu capabil să accept ceea ce decurge din ele și să le dau o finalitate. Cred că munca la Roșia Montană m-a făcut să privesc lucrurile mai deschis decât o făceam înainte.

Urmărește VICE pe Facebook.

Citește și alte materiale despre Roșia Montană:
Traficul de morți de la Roșia Montană Vizitează Roșia Montană de 1 mai Cele mai praf piese despre Roșia Montană Voluntarii de la Roșia Montană sunt mai cool ca hipsterii