Am stat de vorbă cu femeia din spatele stand-up-ului românesc

Conduce cu o mână de fier o afacere care a devenit de mare succes: stand up la Club 99. În timpul săptămânii stă pe un maldăr de facturi, împarte ordine și răspunde la telefoane, notând conștiincioasă toate rezervările. Împreună cu Teo, Vio și Costel, a stabilit standarde noi pentru acest fenomen, gândindu-se permanent cum să-l dezvolte și să atragă public nou. A avut ideea marilor turnee organizate, care au împrăștiat comedia ca focul viu prin toată țara. Sute de mii de oameni au trecut prin templul comediei de la 99. Am vorbit cu Narcisa Sârboiu despre geneza fenomenului și despre contribuția ei.

VICE: Ai făcut vreun calcul câți oameni ți-au trecut prin Club 99?
Narcisa: Nu. Dar… au trecut cinci ani de show-uri, deci mii de oameni.

Ce fel de public era la început?
Când am început în Deko vechi, era un public premium, de nișă. Erau colegi de la Cațavencu pe acolo, erau foarte multe agenții, era o chestie underground dar foarte cool, și trebuia să fii foarte șmecher ca să ajungi la un show. Dar Chișu, care avea Deko, nu prea făcea el promovare, îi plăcea să aducă doar oameni din cercurile unde se învârtea el. Când am venit eu, când am plecat în 2006 de la Cațavencu, Deko funcționa de vreo trei ani. Mi-a dat chestia asta pe mână și s-au schimbat lucrurile. Mi-a zis să fiu directorul lui de „teatru", ceea ce mi s-a părut foarte caraghios.

Publicul avea vârsta între 25-35, oameni cu joburi, directori, șefi, jurnaliști, artiști.

Cum a crescut publicul?
În toamna aia am început să preiau cât de cât, și am avut și primul turneu, cu 7UP, în șapte orașe mari din țară, cu intrare moca. A fost supertare, în afară de faptul că nu prea a venit lume. Dar cei care au venit, au reușit cumva să povestească altora, astfel încât, la câteva luni mai târziu am avut un parteneriat cu Coca Cola Zero. Teo a fost chemat la petrecerea lor de deschidere, iar nouă ni s-a dat un turneu de zece orașe. Prin orașele prin care am trecut, tot cu intrare moca, a fost super full. În Brașov avusesem 50 de oameni, acum erau două sute. În aceeași perioadă Teo îmi tot explica: „Narcisa, învață net!". Atunci a băgat el „Cuvinte vulgare" pe Net, care devenit viral, într-o săptămână a făcut 500 de mii de vizualizări. M-a sunat și BBC-ul pentru el.

Care a fost trupa de început?
În principal erau Teo, Vio, Costel, Bobo. M-a pus însă Chișu să îi fac „teatru" și a început seara de Open Mic (seara amatorilor), și așa i-am găsit pe Radu Isac, Micuțu, Sergiu, Toma. În 2003 însă știu că făcea și Bordea, care s-a lăsat o perioadă.

Ai privit asta ca pe o afacere care se năștea?
Niciodată nu am privit asta ca pe o afacere, a fost o pasiune. Mi-a plăcut foarte mult ce făceau, mi-a plăcut genul ăsta de umor, mi s-a părut foarte bine făcut pentru că nu implica foarte multă artă, lumini, regizori. Pe scenă era doar om deștept, cu simțul umorului, care te relaxa, care gândește ca mine, ca tine. Poate noi nu avem curajul să verbalizăm niște lucruri. Da, la început nu a fost o afacere. După doi ani am plecat însă de la Deko.

Cum ai rămas lipită de băieți?
Un an nu am ținut legătura nici cu ei, mi-am deschis o firmă, am devenit freelancer, chiar dacă mă ocupam și de stand up. Rămăsesem doar cu un comediant. Am făcut spectacole la mare. În vara lui 2008, spre toamnă, m-am reîntâlnit cu Costel și m-am reîmprietenit. Plecaseră și ei de la Dan, deschideau Club 99, iar la câteva luni am venit cu proiectul meu pe țară, în 40 de orașe. Am insistat pe one-man show-uri. Atunci am trimis toți comedianții la plimbare, la produs. Ajunsesem să am deja fidelizare, ni se cereau abonanamente la spectacole. În vara lui 2011 mi-au cerut să mă ocup de perioada de vară, apoi am devenit administrator, și anul trecut am cumpărat și am devenit partener.

Apar și alți artiști de stand-up?
Apar tot mai mulți oameni noi. Se fac open mic-uri. Există și alte cluburi care fac stand-up. În momentul ăsta mai sunt trei cluburi dedicate comediei în București, în afară de Club 99: Deko, Racing Pub și Imago. Aleatoriu mai sunt câteva locușoare unde se fac, plus în țară, unde sunt foarte multe. Se caută comedianți la nivelul la care am găsit anunțuri cu „Angajăm stand-up comendian". Acum vin la noi Natanticu, Cristi Fermecătoru, Sorin Pârcălab, Cătă Dum, Alex Mocanu. Am mai găsit o fată care-mi place, Maria Popoviciu. Și o să mai găsesc comedianți noi la Open Mic, seara amatorilor, unde s-au și înscris într-o zi jumate 35 de oameni.

Cum e profilul publicului acum?
În continuare sunt cei între 25 și 35 de ani. Dar pleiada de noi comedianți a venit cu propriul public, între 18-25.

Se pupă publicul nou cu comedianții vechi?
Sunt atât de buni! Trebuie să fii foarte retard să nu înțelegi, să nu te recunoști în materialul lui Costel, al lui Teo.

Cum arată un show?
Am devenit mașină, mai ales de când sâmbăta și duminica avem câte trei spectacole pe seară. Oamenii vin ca la film, beau, mănâncă, se distreză și pleacă. Spectacolul durează cam o oră și jumătate, apoi avem zece minute să pregătim sala. Să ne vezi pe mine și pe Teo cum strângem sticlele și scrumierele…

Cum e cu materialul vechi? Se pierde? Mai sunt bune glumele vechi?
Există întotdeauna reîntoarceri. Există material bun din 2006. Teo e ca mâța, uită, are material pe care nu-l mai recunoște. Dacă îi pui în față Miorița, se întreabă cum îl făcea în jumătate de oră, fiindcă acum îi ia doar zece minute.

S-au schimbat temele?
Potrivit vârstei. La început erau studenți, stăteau împreună. A fost o perioadă în care Vio a stat cu Costel, aveau chestii de burlaci, de fete, de sentimente. Teo, când l-a angajat Naumovici, avea chestii pe branduri, pe publicitate. Vio a fost primul tătic din familie, și a venit cu o tonă de materiale despre cum e să fii tătic, acum e Costel tătic și a venit cu o altă perspectivă. Trebuie să fii foarte sincer, ei sunt ca oglinda societății, sunt în continuare multe lucruri despre care nu se discută. Se modifică ceva în creierașul oamenilor și cred că facem foarte mare bine.

Își fac materialele împreună sau e pe cont propriu?
Împreună discută destul de mult. Mai sunt și perioade, într-adevăr, în care suntem destul de plictisiți și un pic sătui unul de altul, dar suntem foarte uniți. Ne-am apropiat greu, oarecum, că suntem un pic antisociali toți, dar suntem foarte uniți. Suntem o familie disfuncțională, dar în deplină armonie.

Se câștigă bine în stand-up?
Din punctul meu de vedere nu există intrare liberă la stand-up. Să nu lase comediantul să se chinuie acolo, cu tot felul de oameni care se cred mai glumeți decât cel de pe scenă. Spectatorii nu au voie să nu plătească actul artistic. În momentul în care cineva cumpără bilet, actul artistic se apreciază. În momentul în care e intrare liberă, ajungem ca la piață. Și ne întrebăm de ce nu mai umple Holograful cluburile.

Alte interviuri de distracție și amuzament:
Interviu cu o stilistă macabră I-am luat interviu tipului care apără zoofilia și a făcut sex cu un delfin Între două violuri și un furt de porci beți: interviu cu un polițist într-un sat din Vaslui