FYI.

This story is over 5 years old.

Chestii

​Ce se întâmplă cu corpul tău dacă faci greva foamei timp de 16 ani

Marți, Irom Mengoubi Chanu Sharmila, din Manipur, și-a încheiat greva foamei pe care o ținea de 16 ani când a lins niște miere de pe mână.
17.8.16

Fotografie via Getty/Hindustan Times

Marți, Irom Mengoubi Chanu Sharmila din Manipur, nord-estul Indiei, și-a încheiat greva foamei pe care o ținea de 16 ani când a lins niște miere de pe mână. Femeia în vârstă de 44 de ani a început greva cu 5 757 zile în urmă, după masacrul de la Malom din noiembrie 2000, în care forțele paramilitare Assam Rifles au ucis zece civili într-o stație de autobuz de lângă capitala Imphal și n-au fost judecați conform legii. Sharmila a cerut anularea Actului Forțelor Armate Speciale, care le garantează forțelor armate imunitate și dreptul de a viola drepturile civile în numele „securității". AFAS e încă în vigoare în India, dar Sharmila a fost nominalizată, în 2005, la premiul Nobel pentru pace și a fost supranumită Doamna de Fier din Manipur.

În zilele care au urmat după încheierea grevei, majoritatea s-au concentrat pe viitorul Sharmilei, care și-a petrecut ultimii 16 ani relativ izolată, în custodia poliției, la Spitalul Nawaharlal Nehru din Imphal – numit, în mod ironic, după prim-ministrul care a introdus AFAS. În ciuda tradiției activismului bazat pe greva foamei din India, autoritățile au etichetat-o pe Sharmila drept o posibilă sinucigașă și au obligat-o să-și reafirme greva periodic ca s-o aresteze în baza unor noi acuzații, încălcând legea conform căreia un prizonier nu poate fi închis timp de peste un an fără proces.

Publicitate

Sharmila a fost eliberată în baza unei cauțiuni de 149 de dolari când a anunțat încheierea grevei și de atunci s-au publicat puține informații despre cum a reușit să reziste la o grevă a foamei atât de lungă și despre efectele unei astfel de greve asupra sănătății pe termen lung ; i s-a refuzat cererea de a locui într-un ashram în urma grevei, din cauza îngrijorării că ashramul nu i-ar putea oferi îngrijirile medicale adecvate.

Deși n-a băgat în gură mâncare sau lichide timp de 16 ani, Sharmila a avut nevoie de susținere ca să supraviețuiască. Pe 11 noiembrie 2000 – la șase zile după începerea grevei – a leșinat și a fost trecută pe soluție salină. Zece zile mai târziu, a fost hrănită prin tub cu un amestec de orez, linte și legume – fortificat cu vitamine, minerale și medicamente. Mâncarea i-a fost introdusă direct în stomac prin nas. Când Sharmila rupea tubul, lucru care se întâmpla periodic, i se administra glucoză intravenos, iar doctorii o convingeau să revină din nou la tub. Compoziția dietei sale era diversificată mereu, iar echipa medicală o monitoriza în tot acest timp și ajusta dozajele ca să-i păstreze o greutate constantă.

Sharmila și familia ei susțin că supraviețuirea ei s-a datorat acestui regim, cât și exercițiilor de yoga pe care le începuse cu doi ani înainte de grevă. Echipa medicală a povestit că femeia ieșea din camera ei și practica yoga câte patru ore pe zi. Doctorii continuă să dezbată cât de morală e hrănirea forțată a persoanelor aflate în greva foamei, dar rapoartele media oficiale susțin că greva Sharmilei nu i-ar fi distrus sănătatea fizică.

Publicitate

Conform spuselor lui Marshall McCure, profesor de biologie la Universitatea St. Mary din texas și autor al cărții Fiziologia comparată a postului, înfometării și limitării mâncării, dieta prin tub a Sharmilei i-a menținut sănătatea și nivelul corect de nutriție. Da, simpla administrare de glucoză ar fi avut un impact negativ asupra bacteriilor din tractul digestiv și i-ar fi scăzut abilitatea de a absorbi elemente nutritive prin digestie normală după încheierea grevei.

Citește și: Artiștii stradali luptă cu vopsea roz împotriva corupției din adăposturile din Africa de Sud

Dar McCue a declarat pentru VICE că reinstalarea tubului după câteva zile pe glucoză nu ar trebui să aibă efecte negative de durată și a adăugat că tubul nazal a fost o alegere mai umană față de hrănirea orală forțată. Dacă greutatea i-a rămas cât de cât constantă, înseamnă că femeia e sănătoasă. Durata hrănirii cronice e remarcabilă, a zis McCue, care a notat că „acest regim ar fi putut continua pe termen nelimitat cu probleme minore ".

Unul dintre doctorii lui Irom, care a fost citat recent într-un articol din Hindustan Times, a dus afirmațiile lui McCue și mai departe și a argumentat că Sharmila a primit „una dintre cele mai sănătoase și echilibrate diete, de care probabil nu are parte nici cel mai bogat indian", cât a fost hrănită prin tub. Articolul a mai menționat că statul indian, care are o rată mare a sărăciei și foametei, a cheltuit cel puțin 150 de dolari pe lună ca să se asigure că femeia e hrănită consistent. Și McCue a fost de acord, în termeni diplomatici, că Sharmila a primit probabil o dietă mai echilibrată decât mulți cetățeni indieni sau occidentali.

Publicitate

Dacă tubul a fost inserat corect, cele mai mari probleme de sănătate cu care s-ar putea confrunta Sharmila în prezent sunt atrofierea mușchilor mandibulari – care vor obosi rapid de la mestecat până se vor recupera – și feteriorarea cartilajului nazal din cauza tubul, ceea ce ar putea cauza infecții respiratorii. A mai notat că, având în vedere că mușchii stomacului n-au fost nici ei folosiți pentru digestie, femeia va trebui să exerseze digerarea de alimente mai dure și mai variate în următoarele săptămâni. În caz de complicații, Sharmila va trebui să rămână în preajma unui spital.

Citește și: Am vorbit cu artistele care au intrat în belea pentru că au defecat pe steagul israelian

Nu se știe încă dacă Sharmila va avea acces la un sistem de susținere pe durata recuperării. Deși greva ei s-a încheiat exact cu o lună înainte ca Curtea Supremă indiană să anuleze imunitatea forțelor armate conform AFAS – parțial datorită mai multor cazuri din Manipur – mulți dintre foștii suporteri ai Sharmilei i-au criticat acesteia decizia de a reveni la viața normală înainte ca Actul să fie anulat complet. Criticile au fost amplificate de îngrijorarea că o relație sentimentală de șapte ani au făcut-o să-și abandoneze principiile din cauza dorințelor personale. Activiștii l-au atacat pe iubitul ei în fața tribunalului din Imphal în 2014 și acum își fac griji că anunțul Sharmilei de a intra în politică va întina cauza orașului Manipur.

Drept urmare, Sharmila a fost denunțată de mai multe grupări locale, dintre care una a menționat într-o declarație că mulți activiști care intră în politică sunt adesea asasinați. Absența mamei ei în ziua de marți a ridicat îngrijorări că Sharmila s-ar fi înstrăinat de familie. Aceste îngrijorări au făcut localnicii să-i refuze șederea într-un cartier din Imphal, motiv pentru care activista a fost obligată să doarmă într-o secție de poliție în prima ei noapte de libertate.

Publicitate

Unii au speculat că Sharmila va fi exilată în alte regiuni din India și, deși activista e susținută drept apărătoare a drepturilor civile în alte părți din țară, s-ar putea ca această respingere după ani de izolare să aibă efecte negative asupra sănătății ei mintale.

Dar nimeni nu știe mai bine decât ea cum se simte după acești ani de izolare, așa că foștii ei suproteri ar putea fi mai toleranți. Ar fi o crudă ironie dacă sănătatea mintală sau fizică a lui Irom s-ar deteriora după o grevă a foamei de 16 ani din cauza unui nou regim de izolare impus de vechii ei aliați.

Urmărește VICE pe Facebook.

Traducere: Oana Maria Zaharia

Mai multe despre greva foamei pe VICE:
Am făcut greva foamei la minus cinci grade Celsius
Am vorbit cu cei trei prizonieri care au făcut o sută de zile de greva foamei la Guantamo Bay
Am vorbit cu bărbatul care refuză să mai mănânce și să bea apă, până ce Oprea nu va fi demis