Cum e turismul în lagărele de concentrare

Fotograful danez, Roger Cremers, era într-o vizită la Auschwitz în 2002, când a observat un turist american lângă cuptoarele de incinerare. Omul avea un tricou pe care scria „Râzi, e un ordin!". Cremers nu s-a putut abține și a făcut o poză, dar a decis să nu o publice. „De ziua regelui, în Amsterdam, poți să porți un tricoul de genul, dar nu la Auschwitz", ne spune Cremers. Pe 22 aprilie, a deschis expoziţia „Al Doilea Război Mondial în Zilele Noastre", de la Muzeul Rezistenței Daneze din Amsterdam. Expoziția prezintă modalitățile diverse din zilele noastre de a privi Al Doilea Război Mondial.

Cremers a început să fotografieze turiștii de la Auschwitz în 2008. A primit un premiu World Press pentru această serie, dar pozele au stârnit și câteva dezbateri aprinse. „Ironia este limbajul meu vizual de exprimare, iar unii oamenii cred că nu poate fi combinat cu Auschwitz, deși eu cred că e o cale de a face lucrurile mai negociabile. Pe deasupra, eu proiectez această ironie doar față de turiști", explică Cremers.

Poza denotă o coliziune jenantă a turismului în masă cu istoria. De exemplu, dacă vin prea mulți turiști la Auschwitz, o organizație adună mai mulți oameni ca să-i aducă la Birkenau, cu autobuzul. Sună cunoscut? Cremers spune că sunt multe paralele ironice de genul ăsta.

El și-a dat seama că a descoperit o nișă de fotografiat turiști în locuri gen Auschwitz. „Știam că am creat ceva bizar, dar bănuiam că o să reziste într-o dezbatere. Mai presus de toate, am văzut-o ca pe o oportunitate de a pătrunde în adâncurile istoriei, plus că nu aveam nici un gând să mă opresc."

De la crearea acestei serii, fotograful caută locații în care urmările războiului sunt încă prezente și simțite. În călătoriile lui prin Europa, a documentat aventurile și experiențele turiștilor, supraviețuitorilor, rudelor și ale celor care făceau reconstituiri de război. Cremers a făcut o selecție de 52 de poze pentru expoziție.

Fotografiile sunt interesante pentru că evocă o conștientizare a schimbării de paradigmă, care se întâmplă în prezent. Războiul rămâne din ce în ce mai în urmă, iar oamenii dezvoltă noi metode alternative de a contextualiza evenimentele trecutului, pentru a le încadra în prezent. Un supraviețuitor al Auschwitz-ului, care își arată tatuajul unor studenți americani face parte din această schimbare, dar și ungurii în treninguri roșii.

Ironia este palpabilă. Gândiți-vă la ghidul din Auschwitz, care aproape mărșăluiește cu umbrela în aer, pentru a direcționa grupul, sau la băiatul care curăță pietrele funerare îmbrăcat într-un tricou cu un craniu. Cremers spune că multe din poze îi dau fiori. Era paralizat de frică în pădurile lagărului de exterminare Uckermark. Cremers a observat din senin o figură făcută complet din sârmă, rezemată de un copac. Instalația reprezintă un memorial adus miilor de femei necunoscute omorâte acolo.

Și vizita de la tabăra de excavații Sobibor i-a dat un vibe sinistru. „În 2011, arheologii au început să caute fundația taberei. Nu am avut voie să fac poze, dar câteva persoane, care lucrau acolo, mi-au arătat unele lucruri pe care le descoperiseră. Înainte să îmi dau seama, țineam în mână o pungă de plastic plină de verighete gravate cu nume în olandeză. Aveam la propriu, în mâinile mele, istorie îngropată de 70 de ani. A fost copleșitor de trist."

Nu îl mai surprind grosolăniile turiștilor. Un exemplu sunt bărbații care urinau în public la Auschwitz. Din păcate, încă nu a reușit să fotografieze genul ăsta de oameni. „Nu ies pozele. Folosesc o cameră analog și nu pot să le fac decât dacă sunt la trei metri distanță. Altfel nu merge. Ar fi trebuit să consume multe lichide, ca să ajung în timp util să le fac o poză. Am mai puține probleme cu asta când cineva se pișă pe bunkerul lui Hitler. E aceeași chestie, se pișă pe istorie, dar cu altfel de conotație."

„Am o cameră veche Rolleiflex, care arată aproape vintage, deci lumea nu se simte amenințată. Pot să mă apropii fără ca cineva să mă bage în seamă. Cu toate acestea, Cremers a trebuit să fugă de o gașcă de neo naziști. „În fața unei biserici mici din Austria, se strânsese un grup de veterani de război nedreptățiți, care erau acompaniați de o gașcă de tineri, toți chei cu ochelari de soare, geci de piele și bocanci de armată. Nu le-au convenit deloc că eram acolo. Au simțit că nu sunt pe filmul lor și m-au împins la zid ca să mă înconjoare. Mi-era foarte frică, pentru că voiau să mă bată."

A reușit să fugă într-o mașină de presă, cu tot grupul de neo naziști pe urmele lui. „A trebuit să aruncăm tot în spatele dubiței și să o ștergem". În ciuda panicii, Cremers regretă că nu a apucat să-i fotografieze. „Vreau să documentez cum a evoluat prezența celui de-al doilea Război Mondial în societatea contemporană, iar neo naziștii sunt o formă a acestor urmări."

Lui Cremers îi place să fotografieze și oameni care fac reconstituiri de război. El vede asta ca pe o nouă formă de comemorare. „Suntem într-o perioadă ciudată de timp. Războiul încă pare recent pentru că mai sunt în viață oameni care l-au trăit, dar în același timp a trecut suficient timp încât să se facă reconstituiri. Asta denotă o schimbare: dacă copii se joacă de-a cavalerii e ok, dacă îți place să te deghizezi în Napoleon, nu e ofensiv. Poate așa vor privi oamenii Al Doilea Război Mondial, peste 150 de ani".

Expoziţia „Al Doilea Război Mondial în Zilele Noastre" va putea fi vizionată până pe 25 septembrie la Muzeul Rezistenței Daneze din Amsterdam. Pe 3 mai, Rogers Cremers va vorbi despre fotografiile sale la SPUI25, iar pe 11 va face același lucru la Pakhuis de Zwijger. Ca să afli mai multe despre Roger Cremers și lucrările lui, vizitează website-ul său.

Traducere: Diana Pintilie

Urmărește VICE pe Facebook:

Citește mai multe despre lagărele de concentrare:
Cum arată vederile din lagărul nazist Auschwitz
Hitler și naziștii erau înnebuniți după amfetamine și opiacee
O femeie de 91 de ani urmează să fie condamnată pentru uciderea a sute de mii de evrei