FYI.

This story is over 5 years old.

Săptămâna umorului

5 motive pentru care e de rahat să lucrezi în umor în România

Știi de ce nu zic comedianții glume la adunări sociale? Pentru ca nici proctologii nu bagă degete în cur la adunări sociale.

Fotografie de Melissa Wiese via Flickr

Umorul e un lucru complex și are multe aspecte, iar ăsta e un citat ce merge parafrazat în orice deschidere de text în care n-ai o idee mai bună. Ca orice pe lumea asta, lucrul cu umorul are și părțile lui nasoale, pe care o să le aflați de la noi, Radu Alexandru și Raul Gheba. În mod normal ăsta ar fi fost un interviu, dar cum lucrăm aici și eficiența e un lucru frumos, ne întrebăm și ne răspundem singuri, în gând.

Publicitate

Probabil te întrebi ce ne recomandă. În principal faptul că trăim din făcut umor, într-un fel sau altul, de ani buni și încă n-am murit de foame. Raul face stand-up, scrie la Cațavencii și în VICE, Nimic Nou, Sector 7 și alte chestii de vreo cinci ani. Radu e în domeniu de vreo opt ani și se simte foarte inconfortabil când vorbește despre el la persoana a treia. Cațavencii de când era Academia Cațavencu, VICE, Sector7, Nimic Nou, Piticigratis, și trepăduș la multe emisiuni TV dubioase. Să spunem că știm ce vorbim, și să o lăsăm așa.

Ai cel mai cretin conflict de muncă cu colegii, din istoria conflictelor: cine e mai glumeț

Raul: Imaginează-ți că gașca de tovarăși de la sală a lui Alex Velea stă la o bere pe terasă. Apare o gagică cu cu niște araci de vie pe post de craci. Instant va înceape un concurs de pișat în lungime, grosime și alte probe macho libidinoase care să se decidă alpha male-ul. Fix așa e la comedianți, numai că de obicei gagica lipsește cu desăvârșire. Sunt doar niște băieți care își flexează mușchii glumelor, mai scapă câte o pasiv agresivă între ei și se luptă pentru un trofeu care nu există altundeva decât în creierele lor. Normal că ceilalți comedianți sunt enervanți și proști. Mai ales ăia pe care îi admiri. Pe de altă parte, dacă stelele se aliniază, dacă lumea e destul de pilită și atmosfera e chileanu, la o șuetă cu băieți amuzanți se creează cele mai tari cascade de dume peste dume pe care le-ai văzut vreodată. Cam cum faci și tu cu prietenii tăi din când în când, doar că super-amuzant. Sunt genul de glume la care nu trebuie să zici „trebuia să fii acolo". Dar trebuie să fii acolo ca să înțelegi despre ce vorbesc.

La care ursul zice „aia nu e o bicicletă, aia e nevastă-mea!" Fotografie de Donnie Nunley via Flickr

Publicitate

Radu: E aproape imposibil să stai cu mai mult de doi comedianți la masă și să apuci să deschizi gura. Pe toți îi apucă testatul de material semiterminat din cap, să vadă reacțiile și toți îs obișnuiți să vorbească mai mult decât să asculte. Și n-au cum să acapareze trei oameni 51% din conversație.

Dacă în stand-up conflictele sunt mai mult pasiv agresive și umflări în pene, pe bune că în ăla scris am văzut cei mai furioși oameni din istorie. După ce au plecat unii de la Academia Cațavencu la Kamikaze, era un grup în redacție care le citea ziarul din scoarță în scoarță doar ca să-i urască. Să găsească glume slabe și să se bucure. La fel, în redacția lor, era un grup de cititori furioși fideli ai ziarului nostru. Când s-a pierdut marca Academia Cațavencu și am plecat toți la Cațavencii, sub denumirea veche a mai apărut un ziar, scris de niște ciudați necunoscuți. Și așa a ajuns fiecare redacție să cumpere două ziare doar ca să le citească cu ciudă. Pe ale competitorilor. Între timp, restului de oameni din România nu le păsa nici cât negru sub unghie de conflictul ăsta complicat și irelevant. Nici măcar nu cumpărau ziarele, care aveau fiecare vânzări săptâmânale jalnice.

Publicul râde la cele mai simple rahaturi

Raul: Ca să-l citez pe tata Louis CK. „Nu trebuie să fii deștept să râzi la glume cu bășini, dar trebuie să fii prost să nu râzi!". Și, slavă domnului, oameni care nu trebuie să fie deștepți sunt din plin. Cum e și normal, nu tot omul vrea ca umorul lui să-l provoace, să-i deschidă mintea sau să-l facă să gândească. Asta vor umoriștii cu bășinile lor de semi-artiști. Majoritatea oamenilor vor ca umorul să-i amuze și atât. Tocmai de asta e frustrant ca dracu că pagina de facebook la Caterincă, care fură toate ciurucurile la care râd proștii are 350 de mii de like-uri. Ți-e ciudă, bă, și ciudă de-aia de știi că n-ar trebui să-ți fie, că tu faci umor pentru oameni care nu-și aruncă gunoiul pe geam.

Radu: Stai și te chinui la un gând. Te încânți cu el. E amuzant și nu seamănă cu nimic din ce știi tu. Îl dai. Râde lumea. Ești mulțumit. După care vine unu ' și dă gluma aia cu Bulă din Almanahul Umoristic 1986 puțin adaptată la anul nostru și râd de zece ori mai mulți oameni. Te enervezi. Continui ce faci. Trec cinci ani. Dai o glumă de care ești mândru într-o zi și vezi că apare iar altcineva cu aceeași glumă cu Bulă din Almanahul Umoristic 1986 adaptată altfel și rupe.

Publicitate

Oamenii, ca indivizi, evoluează. Dar ca masă, oamenii rămân aproximativ la fel. Oricât ți-ai schimba tu stilul și umorul, ai trece la subiecte mai complicate, crezând că le-ai epuizat pe alea vechi, publicul nu are memorie. Atât țin minte o glumă. Maxim cinci ani. După care o să apară în altă formă și o să fie fresh din nou. La început te întristezi. După care îți dai seama că și glumele tale super tari, la care a râs toată lumea, le-a zis cineva în altă formă cu cinci ani înainte.

Poți să faci umor de nișă, dar dacă vrei să prinzi la public, trebuie să faci glumele alea simple, la care masa de oameni râde. Până la urmă și dacă vrei să-ți formezi o nișă, trebuie să o dai popular din când în când, ca să ai expunere. Dar oricât te-ai chinui, tot timpul oamenii o să râdă cel mai mult la aceleași chestii: sex, agățat, relații, teribilisme, familie, monden. Peste cinci ani o să se facă aceleași glume cu grase care se fac și acum, doar că o să fie altcineva decât Oana Roman ținta. Glumele populare rămân aceleași și toate au fost date deja. Se schimbă doar forma și ambalajul.

Asta e cea mai retardată chestie pe care am făcut-o vreodată. Nici măcar nu se apropie de a încerca să fie amuzantă, și tot s-au uitat nouă mii de oameni la ea.

Să lucrezi în umor te face cel mai plictisit om din lume

Raul: Știi cum oamenii care lucrează pe platourile de filme porno nu mai au aceeași sensibilitate la sex și cu timpul au nevoie de fetișuri și kink-uri din ce în ce mai bolnave ca să mai simtă ceva vag erotic? Ei bine, asta se întâmplă și cu umoriștii, doar că cu glume în loc sex. În momentul ăsta simt că aș avea nevoie de echivalentul umoristic a doi măgari care fut un pitic cu handicap mental, ca să mă pot amuza. Pentru că umorul are și el tiparele și mecanismele lui, pe care după ceva timp începi să le înțelegi. Nu zic, există și oameni care inovează atât în formă cât și în fond, dar sunt rari.

Radu: Sunt în asentiment cu omul. Fix ca o curvă bătrână mă simt când consum umor. Nu am cum să mai râd la o glumă, dacă o deduc deja când aud premiza. Aia, prima, care mi-ar fi venit și mie dacă aș fi fost în locul ăluia de a scris-o. Adică toate glumele din „How I met your mother" și „Two and a half men". Umoriștii ajung niște snobi ai umorului care degustă doar ciudățenii și lucruri bizare. Și dup-aia se uită oamenii ciudat la noi că suntem singurii de la masă care n-au râs la bancul ăla cu Bulă nou pe care ei l-au aflat ieri și noi îl știm din Almanahul Umoristic 1986. Eu deja când mă uit la o comedie văd dacă o scenă s-a terminat cum trebuie, cu cea mai bună glumă sau doar cu o fâsâială și un reaction-shot, de mântuială. Înainte nici nu le simțeam.

Publicitate

Așa e în orice domeniu. Până la urmă niciun matematician nu se scarpină în barbă gânditor când aude de teorema lui Pitagora. Tot ăia care se uită la „Big Bang Theory" se bucură la ea ca și cum ar fi cine știe ce.

E un domeniu în care se discută mai mult despre ciordit decât în liftul de la Parlament

Raul: Ciorditul de glume e o chestie atât de comună în umor, încât în stand-up comedy au făcut o întreagă taxonomie a ciorditorilor de glume. Poți să fii un simplu „comediant hack", să salți glume la prima mână ce plutesc deja într-un cloud al folclorului și să ți le însușești, ca și cum numai tu te-ai fi gândit la ele. Băieții ăia care dau dume pe ideea „ați văzut cum o iau razna femeile când sunt la ciclu?". Poți să fii un ciorditor intenționat, care încearcă mai mult sau mai puțin să-și ascundă urmele. Am auzit de la astfel de creaturi replici precum: nu contează cine a scris gluma, contează cine o dă mai bine.

Am furat o glumă de pe internet ca să îți explic de ce furatul glumelor nu e OK. Colaj de Dana Alecu, meme via

Asta se întâmplă pentru că ăia care fură glumele sunt în poziții de putere, au fani, au reach, pur și simplu sunt mai cunoscuți ca tine. Aici aș da exemplul clasic Buzdugan și Morar, care au fost prinși cu mai multe glume furate decât Elena Udrea fonduri europene, dar se aplică la fel de bine și în cazul paginilor de facebook cu ciorditori de conținut gen radio crazy, mămicata, papagalivorbitori și tot așa.

Sigur, în situații de-astea, ca creator de conținut, ai zice că ar trebui să ieșim cu furci și torțe în față la Radio Zu, dar realitatea este că nimănui nu-i pasă în afară de câtorva pulifrici de pe internet. Ba mai mult, un buzdufan o să te acuze că ești un trist pentru că i-ai furat gluma eroului lui. E un risc al meseriei pe care îl accepți. Eu asta îi zic oricărui comediant care se oftică că un nenorocit i-a furat gluma: „Fă alta mai bună."

Publicitate

Dar cea mai tristă e categoria ciorditorilor fără cunoștință. Pentru că dacă te expui la mult la glume pe net, filme, text, normal că o să-ți rămână un gând interesant sau amuzant lipit în spatele capului. Apoi, câteva luni mai târziu o să se desprindă ca o gumă veche și când o să uiți unde ai auzit-o. Mi s-a întâmplat, iar omul care zice că n-a pățit-o e un minicnos și intră la categoria precedentă

Radu: Chiar ieri am furat o glumă. Apăruse o poză cu Mazăre arestat, cu cătușe la mână și cu o față de super spart. Am scris pe ea „m-a luat". V-ați prins? Pentru că l-au luat ăia, dar arăta și ca și cum era luat. Pentru că Mazăre droguri! Super amuzant, mega umor. După care am văzut că un amic din breaslă a făcut un photoshop în care, în aceeași poză, Mazăre rula un cui cu șapte minute înaintea mea. Aceeași idee, tehnic. Furtișag pe față, traducere și adaptare, ar zice oricare troll de pe internet.

Realitatea e mai complicată. Nu contează calitatea primei glume care-ți vine în cap. Poate să fie cea mai bună, poate să fie cea mai proastă. Dacă ți-a venit ușor, clar i-a venit și altcuiva. Există o întreagă tagmă în braslă de umoriști harnici care nu au destulă sfeclă încât să dea o glumă grea, așa că se trezesc dimineața, să o dea primii pe aia la prima mână. Așa că dacă nu vrei să furi glume accidental, ori renunță mereu la prima glumă care-ți vine, ori trezește-te înaintea celor de la Times New Roman.

Publicitate

Oricum, termenul ăsta de furat e foarte vag. Că nu există originalitate în sensul pur. Nu pui un om în vid întunecat și naște glume direct din el. Totul e o combinație de elemente care te-au impresionat. Iar orice umorist e în principal un consumator de umor. Munca altora e sursă de inspirație. Mai ales când ești în perioada de formare. Eu recunosc liniștit. Când eram borac, beleam ochii la somethingawful.com, Tetelu, Maddox. Bineînțeles că ce ieșea din mine semăna cu ce intra. Dar una e să dezvolți în felul tău ce consumi, și alta e să faci traducere și adaptare.

E un domeniu în care inevitabil cineva îți va fura glumele și inevitabil vei fi acuzat de furat glume. Aici ai două opțiuni. Ori nu îți pasă și îți vezi relaxat de ale tale, ori devii comicul câinos, care își caută glumele pe google și pierde ziua lătrând la toți anonimii care i-au furat o glumă. Știu foarte mulți băieți care funcționează așa. În general sunt genul cărora le vine o glumă greu și de-aia și-o apără feroce. Alta n-au.

Oamenii se așteaptă să fii amuzant tot timpul

Fotografie de Thee Erin via Flickr

Raul: Știți de ce nu zic comedianții glume la adunări sociale? Pentru ca nici proctologii nu bagă degete în cur la adunări sociale. De asta sunt superagasanți oamenii care trag de tine să fii amuzant când te cunosc. Mulți umoriști sunt oameni al căror simț s-a dezvoltat pe un fond amplu de neadecvare socială și bătaie mâncată în școala generală. Deci clar fac comedie din mizantropie, nu din dragoste și dorință de a aduce zâmbete pe fața oamenilor. Că ești din presă, de pe net sau de la stand-up, cel mai bun umor pe care îl poți face e când îți bați joc de cât de tâmpiți suntem ca și specie. De ce ar vrea un om care crede asta să distreze gratis niște necunoscuți? Primim destulă confirmare a caracterului amuzant pe plan profesional. N-avem.

Radu: Țin minte o zi de acum mulți ani, mă despărțisem de gagică-mea de atunci, relație serioasă. Eram dărâmat. Dar trebuia să mă duc la muncă. Și m-am dus și am făcut texte glumețe și caterincoase opt ore, chit că nimic din lume nu mă distra în momentul ăla. Că asta era meseria. Dacă lucrezi în umor, lumea se așteaptă să fii un fel de clovn. Dacă aș avea un leu pentru fiecare dată când am ajuns la o masă cu oameni care m-au recunoscut de pe net și se așteptau să îi amuz pe toți cu povestiri și giumbușlucuri, să fiu personaj și să răcnesc la lucruri, aș scrie acest text dintr-un elicopter personal. După care le vezi fețele dezamăgite. Nu ești la fel de amuzant în persoană cum ești în ce faci. Ești om. Ce trist.

E cea mai tâmpită reacție pe care ar putea să o aibă cineva. E ca și cum ai vedea-o pe Gabriela Szabo mergând pe stradă și ai fi dezamăgit că nu aleargă. Păcat că nu aleargă. Credeam că e mai rapidă, că aleargă pe loc și când așteaptă autobuzul. În persoană merge, ca toți fraierii. Ce dezamăgire.

Zilele astea nu râdem, dar vorbim despre râs:
_Am stat o zi în redacția Times New Roman, ca să văd cum se nasc glumele care-l supără pe Mircea Badea Prin ce rahaturi trebuie să treci ca să te faci comediant în România Am stat de vorbă cu femeia din spatele stand-up-ului românesc_