Cum se descurcă oamenii pe droguri într-un escape room

Cum jocurile de evadare au început să facă parte din distracția de weekend, grupul meu de prieteni – compus din raveri blocați în adolescență – a ajuns la concluzia că e genul perfect de aventură pe care trebuie s-o experimentezi când ești high pe ceva.

Înainte să intre în escape room, au planificat meticulos ce fel de substanță va lua fiecare. Unul dintre ei trebuia să ia coca, altul MDMA, altul ciuperci și al patrulea să fumeze câte cuie poate înainte de joc. Eu urma să rămân treaz ca să pot povesti experiența omenirii.

Pentru cei care nu știu ce e un escape room, acesta e un joc de evadare practicat cu grupuri de oameni – compuse din doi până la douăzeci de indivizi – în care ești încuiat într-o cameră și ți se spune o poveste îngrozitoare din care trebuie să ieși. Ai o perioadă fixă de timp în care trebuie să faci asta, iar jocul conține o grămadă de ghicitori, puzzle-uri și încuietori. Tipul acesta de scenariu a pornit de la jocurile Flash care erau populare pe internet în anii 2000.

Într-un bar din apropiere, eu și prietenii mei punem la punct ultimele detalii, în timp ce eu beau o sangria (singurul lux pe care mi l-am permis, ca om lucid al expediției).

„Oare ar trebui să mai iau? Am luat deja ceva! Cât să mai iau? " ne întreabă Agenta Coca și se holbează la noi. Apoi dispare în toaleta barului.

Agentul M hotărăște și el, în ultima clipă, să mai ia și el o doză. Agentul Ciupercă deja hohotește cu râsu-i caracteristic pe care-l are când e praf. Agentul Iarbă a mâncat deja două feluri de mâncare și încă îi e foame.

Nu mai există cale de întoarcere. Suntem în fața clădirii. Intrăm în camera improvizată, care arată undeva între laborator și cameră de spital, cu parchet ieftin și pereți albi. Înăuntru e un birou cu un laptop, o masă de laborator din tablă și o chiuvetă care nu e conectată la sistemul de țevi. În spatele unei draperii stropită cu vopsea roșie pare să se contureze o formă ciudată. Pe toți pereții sunt postere științifice, iar într-un colț e un cronometru și o cameră.

Povestea, destul de neinspirată, ne-a avertizat că suntem în mijlocul unei apocalipse a zombilor-vampiri, suntem închiși în laboratorul unui om de știință nebun care a murit și avem sarcina de a găsi antidotul bolii care a cuprins lumea întreagă. După care timer-ul a pornit și ne-am trezit cu 45 de minute de treabă. Ne-am privit îngroziți în ochi, unii pe alții, cu pupilele dilatate.

44:59 – 35:00

Timer-ul clipește în timp ce camera ne înregistrează mișcările.

„Crezi că ne și aud?" întreabă agentul Coca, analizând camera video.

Deși am primit instrucțiuni să cercetăm camera, am început s-o luăm pe sus cu totul. Agentul Coca și-a pus halatul cercetătorului nebun și s-a proclamat doctoriță. Evident, Agentul Ciupercă nu s-a lăsat nici el mai prejos și și-a tras și el halat alb, după care a început să exploreze tot echipamentul de laborator cu curiozitatea unui copil.

Agentul MD a descoperit primul indiciu: un dulăpior cu pastile. Când îl întreb cum a reușit, dă din umeri și zâmbește, după care se trântește la birou și începe să tasteze numere aiurea pe laptopul de pe birou. Eu, împreună cu agenții Coca și Ciupercă, distrugem în continuare camera.

Agentul Ciupercă găsește un neon cu lumină neagră și începe să se târască prin cameră chicotind.

34:59 – 25:00

Agenții Coca și Ciupercă au trântit pe podea toate lucrurile de pe masa de laborator. După ce a smuls draperia, agentul Ciupercă se înfășoară în ea și dansează prin cameră lent, ca o omidă pe cale să se transforme în fluture.

Agentul Coca a g ăsit ceva. A dat peste o mențiune a unor elemente din tabelul periodic în scrisoare și acum e convinsă că numerele asociate cu aceste elemente din tabel sunt o parolă secretă. Caută cu disperare în tabelul periodic postat pe perete.

Se pare că avea dreptate. O combinație de cifre asociate cu elementele respective ne ajută să deschidem două cutii, care au, bineînțeles, alte cutii încuiate în interior.

Când vede că găsim alte cutii încuiate, Agentul Coca începe să ofteze și să înjure: „Ce căcat e asta?! PENAL! "

24:59 – 15:00

După multe încercări eșuate, Agentul Iarbă, cel mai tăcut și liniștit dintre toți, reușește să se facă util. Se gândește că un puzzle cu numere găsit într-una dintre cutii poate conține parola pentru un document de pe desktopul laptopului.

Agentul MD îl asistă pe Agentul Iarbă și găsesc împreună parola pentru calculator. Imediat ce Agentul MD intră în laptop, începe să joace Minesweeper și Solitaire. După o vreme, își dă seama că habar n-are și în sfârșit deschide documentul care ar trebui să ne ofere mai multe informații. Nu găsește nimic, așa că se trântește pe o saltea și se uită la tavan.

Dezamăgiți, cerem indicii povestitorului, care ne ajută să deschidem un sertar în care găsim un pachet de cărți. Un tip necunoscut pe care l-a adus Agentul Coca, se pricepe la mate și descoperă rapid un tipar după care putem utiliza cărțile. Agentul MD ne întreabă dacă vrem să ne jucăm Maccao. Toți înlemnim și nu zicem nimic, așa că se întinde iar pe saltea.

14:59 – 5:00

În punctul ăsta, toți suntem de acord că principala problemă e căldura sufocantă, mai nasoală ca la orice petrecere la care am fost. Agentul MD își lasă adidașii Nike în mijlocul camerei. Fetele își aruncă halatele de doctori. Începem să ne facem vânt cu fotografiile cu zombi pe care le-am primit și urlăm la ei să deschidă aerul condiționat.

Agentul Coca ține în mână o cheie aparent inutilă și își imaginează ce bine ar fi fost să mai aibă niște coca. „De ce dracu ' n-am luat-o cu mine?! M-am gândit că o să ne dea bătăi de cap la intrare sau că ne controlează ăștia! Băga-mi-aș picioarele! "

Agentul Ciupercă deschide ușa, aruncă o privire pe hol și ne anunță: „HEEEEI, AM REUȘIT, AM SCĂPAAAAT! " Camera răsună de urlete de bucurie. Uitasem complet că scopul nu era să evadăm din cameră, ci să găsim antidotul. Începem să dezbatem dacă oare coordonatorul a uitat să ne încuie sau dacă nu au voie să ne încuie în caz de vreun incendiu.

Revenim la distrugerea camerei.

Agentul Ciupercă zvârle salteaua cât colo, convinsă că o să mai găsească niște indicii sub ea (n-a găsit). Apoi încearcă să folosească un telefon fix vechi, fie ca să găsească indicii, fie ca să vorbească cu Dumnezeu, n-am înțeles.

4:59 – 0:00

În sfârșit reușim să deschidem cutia cu antidotul, mulțumită Agentului Iarbă și agentului necunoscut adus de Agentul Coca. Antidotul arată ca niște muci verde fosforescent într-un tub de plastic. Agentul Ciupercă îl inspectează cu atenție, cu un rânjet larg pe față. Totuși, ne amintim că la începutul jocului ni s-a zis că această cantitate e de ajuns să ne salveze doar pe noi – trebuie să găsim rețeta ca să salvăm toată umanitatea.

Ne mai rămăseseră câteva minute. „Nașpa, umanitatea a belit pula. " Am început să discutăm despre cine dintre noi ar trebui să fie responsabil de repopularea planetei.

În clipa asta, coordonatoarea deschide ușa camerei la câteva secunde după expirarea timpului și ne felicită ca pe niște copii de la școala specială: „Uau, ați fost ATÂT de aproape! Bravo! "

Agentul Coca fuge să-și ia lucrurile din dulăpior și se duce la baie să rezolve problema de care se plângea mai devreme.

Apoi, plecăm toți în apartamentul unuia dintre noi și toată lumea renunță la monogamia cu substanța pe care o consumase. Ne pregătim să mergem la un party. Deodată, Agentul Ciupercă se așază pe vine în mijlocul băii și vorbește singură. Nu reușim s-o calmăm decât cu anumite muzici selectate pe dracu' știe ce criterii din capul ei.

Acum că mă uit în urmă, sunt impresionat de cât de bine s-au descurcat prietenii mei, deși erau rupți în gură. Agentul Iarbă a fost surprinzător de util pe alocuri și esențial pentru succesul nostru parțial ; Agentul Coca a fost utilă până a apucat-o depresia. Agentul MD a ajutat cel mai puțin, dar ne-a distrat cel mai mult. Cât despre Agentul Ciupercă, am fost mândru de ea că a rezistat la toată experiența – e greu să fii tripat pe ciuperci într-o cameră și să ți se spună că zombii o să-ți mănânce creierul.

Într-adevăr, poate că substanțele chimice psihedelice nu prea ajută în caz de apocalipsă. Eu una nu cred că mai calc vreodată într-un escape room din lumea reală.

Dar dacă ție îți place să te sufoci cu prietenii în încăperi întunecate în timp ce încercați să descuiați cutii timp de 45 de minute, poate că e distracția potrivită pentru tine.

Traducere: Oana Maria Zaharia

Urmărește VICE pe Facebook

Mai multe despre droguri recreaționale:
Care e cel mai cool drog? Te poți face praf cu droguri digitale? Iau droguri pentru că e distractiv să iei droguri