Marni şi Nate îţi fotografiază check-in-urile şi tweeturile

Marni Shindelman şi Nate Larson sunt doi artişti care lucrează la proiecte despre modul în care percepem timpul şi spaţiul în viaţa de zi cu zi şi pe reţelele de socializare. În cel mai recent proiect al lor, Geolocation, cei doi aleg tweeturi în care oamenii vorbesc despre un anume loc, fotografiază zona respectivă şi ataşează postarea iniţială pozei. Ei spun că fotografiile lor „ancorează şi traduc în lumea reală informaţiile efemere din mediul online şi atacă şi problemele legate de intimitate pe reţelele de socializare.” Noi credem că pozele lor sunt superbe, puternice şi puţin dubioase, într-un mod plăcut. Ne-au făcut atât de curioşi c-am simţit nevoia să discutăm cu Nate şi Marni despre proiectul lor.

VICE: De unde a plecat proiectul?

Marni Shindelman: Nate şi cu mine lucram la un proiect numit Semaphore, în care translatam sms-uri în limbajul de semnalizare prin steaguri. Am găsit un tweet pe o aplicaţie mai veche care avea şi coordonatele gps ataşate locului în care fotografiam. Am tras primul cadru din Geolocation chiar acolo şi l-am numit „Sneaking Suspicion.” Ne-am dat seama că era cazul să facem un proiect din asta. Tehnologia ne-a ajuns din urmă cu aplicaţii la modă precum FourSquare şi alte modalităţi de check-in.

Nate Larson: E un moment bun să ne gândim la problemele legate de intimitate şi un surplus  de informaţii, pentru că tehnologia respectivă a devenit ceva comun şi ieftin. Noi vedem acest proiect ca un document social, păstrăm fragmentele din acest moment al istoriei şi legăm informaţiile detaşate de pe internet de punctul lor de origine.

Cum alegeţi tweeturile? 

Marni: Ne folosim de instinctele editoriale. Toate se încadrează în câteva categorii – plecarea de la muncă, sentimentalisme, politice şi cele cu referinţe media. În ultimul nostru portofoliu, #HowToKeepARelationshipWithMe, am analizat cele mai comune hashtag-uri din New York pe toată durata unei săptămâni din iulie. „#HowToKeepARelationshipWithMe” avea un succes enorm acolo, aşa că am fotografiat fiecare tweet care avea coordonate GPS pe o rază de 24 km în jurul insulei Manhattan. Aşa am eliminat subiectivitatea noastră din ecuaţie.

Nate: În primele noastre fotografii eu eram atras de cele care vorbeau despre un moment social în care trăiam cu toţii – de teme ca economia, sănătatea sau politica. Marni era atras de cele sentimentale sau de cele care făceau referinţă la chestii populare. Amândurora ne plăceau cele despre tehnologie şi singurătate. Oamenii sunt mai conectaţi în zilele noastre decât în oricare alt punct al istoriei, dar am găsit o cantitate imensă de tweeturi despre solitudine şi dor.

Aţi cunoscut vreuna dintre persoanele cu ale căror tweeturi aţi lucrat?

Marni: Nu, dar am vrea asta! Tocmai am terminat instalarea proiectului pe nişte panouri imense din Atlanta. Tweeturile de care ne-am folosit fuseseră postate la maxim un kilometru de fiecare panou. Din nefericre niciunul dintre cei care le-au postat nu ne-au contactat.

Credeţi că oamenii sunt conştienţi de aceste artfecacte pe care le lasă în urma lor pe Twitter şi pe Foursquare?

Marni: Oamenii ştiu puţine despre urmele de date pe care le lasă. Ceea ce ei nu înţeleg e că e foarte uşor pentru alţii să unească punctele şi să refacă traseul lor pentru a obţine şi mai multe date despre ei. Noi nu suntem hackeri şi nici nu primi informaţii privilegiate. Tot ce facem noi poate face oricine cu un smartphone şi o conexiune la internet.

Nate: Mie mi se pare interesantă şi diferenţa între momentul în care alegi nişte setări de intimitate şi momentul în care te uiţi peste ele după un an sau doi. Eu cred că oamenii uită de informaţiile pe care le lasă la îndemâna altora. Şi mi se pare că asta face ca proiectul nostru să devină şi mai interesant.

Seria asta de proiecte a fost legată de nişte locuri anume. Aţi observat diferenţe mari între tweeturi după zonele în care au fost postate?

Marni: Nu prea. Când mergem dintr-o zonă în alta căutăm tweeturile şi limbajul specifice regiunii în care lucrăm. Totuşi peste tot oamenii se plâng despre cum vor să scape de la muncă, despre ştiri, iubire şi tragedii. Noi ignorăm tweeturile publicitare care suprasaturează toate zonele.

Nate: Până acum am lucrat doar în ţări precum Marea Britanie şi Canada care sunt legate cultural de State. Acum căutăm sponsori ca să plecă departe de cultura vestică şi să găsim diferenţe mai profunde.

Cum e să lucrezi cu un partener la un proiect artisitc?

Marni: O colaborare e ca şi cum i-ai şopti cele mai bolnave obiceiuri ale tale unui prieten. E stresant. În artă un individ îşi arată propria sa viziune asuora lumii, iar asta înseamnî să-ţi analizezi toate excentricităţile şi ticurile şi să le spui altora de ele. Deşi nu sunt neapărat asemănătore, ideile noastre merg bine alăturate. Când concepem metodologia noastră de lucru e greu să ne dăm seama care idee i-a venit cui. De obicei unuia dintre noi îi vine o idee tâmpită. Apoi lucrăm amândoi ca s-o transformăm într-un concept. Fotografiile nu le facem întotdeauna împreună, dar editarea lor e făcută mereu în echipă, pentru a păstra o consecvenţă între imagine şi text. Şi ne folosim de toate mijloacele digitale disponibile pentru a colabora mai coerent.

Aveţi conturi de Twitter?

Marni: Al meu e @marnimcfly iar al lui Nate e @natelarson. Dar niciunul dintre noi nu dăm informaţii gps pe tweeturile noastre.

Mă aşteptam la asta.

Vedeţi şi alte lucrări ale lui Nate şi Marni  aici.

Traducerea : Mihai Popescu