Românul care învață vedete și nu numai cum să se îmbrace mai ceva ca la Bravo, ai stil!

Sigur ai auzit până acum vorba: „Nu haina face pe om”. Deși într-o lume ideală această idee s-ar plia perfect, omenirea este departe de acest obiectiv, ba chiar contează din ce în ce mai mult felul în care te îmbraci, ca o scară de măsurare a valorii. Cei mai mari angajatori spun că în cadrul unui interviu, pe lângă ce abilități pui pe masă, contează enorm și felul cum te îmbraci, iar așa-ziși experți HR se întrec în sfaturi.

Într-o vizită la Paris am observat că singurele magazine la care existau cozi considerabile erau cele ale brandurilor de haine de lux. Așa c-am căutat cifrele. LVMH, cel mai mare conglomerat de branduri de lux, a raportat în 2021 vânzări record de 64,2 miliarde de euro de la cele circa 5 500 de magazine la nivel global. Prețul acțiunilor s-a triplat din 2017 și până acum.

Mai mult, nu e vorba doar despre a fi bine îmbrăcat, ci a fi îmbrăcat etic. Tot mai multe branduri se îndreaptă, cel puțin declarativ, spre materiale eco și mână de lucru plătită legal – pardon de expresie. E, totuși, sclavie modernă, nu în țări îndepărtate, ci în România în care angajații unor fabrici de confecții care operează în regim lohn (mână de lucru ieftină care produce pentru branduri mari tot produsul, în afară de etichetă, chiar) sunt supuși unor practici inumane.

România a trecut, de asemenea, prin schimbări masive. Moda cu blugii aduși pe sub mână din Turcia în comunism a fost înlocuită de țesături tot mai fine și excursii de shopping prin Milano sau Dubai. Dar cum am văzut că există atâtea opțiuni, am vrut să stau de vorba cu cineva care se pricepe pe bune la asta, ca să-mi reglez un pic busola.

Neculai Stanciu este personal shopper în România, adică sfătuiește oamenii cum să se îmbrace mai bine. Le face un profil, le sortează hainele, iar în final îi asistă în alegerea de noi vestimentații care să li se potrivească. În trecut, a lucrat la H&M ca visual team leader, apoi a ales drumul de personal shopper pe cont propriu și, mai nou, a terminat cu 10 cursurile de modă ale Institutului Marangoni din Milano. În prezent consiliază vestimentar corporatiști, artiști, sau vedete TV, care apelează la serviciile lui ca să fie mai bine îmbrăcați.

VICE: Personal shopperi am văzut prin filme sau am trăit cu impresia că este pentru vedete la Hollywood. Cum arată meseria aceasta în România?
Neculai Stanciu: Filmele sunt inspirate din viața reală, nu? Sau majoritatea. Și meseria de personal shopper există cu adevărat. Sigur, în România nu este foarte cunoscută, dar în ultimul timp am reușit să ajung la cât mai mulți clienți prin intermediul Instagramului și a activității mele din online și la TV. Și sunt plăcut surprins să văd că oamenii răspund pozitiv mai ales că este un ajutor în viața lor. Un personal shopper nu merge însă doar să facă cumpărături în locul tău, ci se ocupă de întreaga ta garderobă sau, punctual, de ținutele tale de la evenimente.

Au românii stil sau sunt, de fapt, victime ale trendurilor?
Suntem victime, din păcate. Puțini dintre noi ne informăm și ajungem vrând sau nevrând, victime. Problema mare este că nu înțelegem că uneori un trend nu este pentru noi. Da, trebuie să fim actuali, dar să nu uităm de personalitatea noastră și de cine suntem noi.

În treaba mea mă ajută să aflu cine sunt cu adevărat cei cu care lucrez, ce acțiuni au în societate și contextul în care își desfășoară activitatea zilnică. Nu pot să îmbrac un politician la fel ca un director al unui brand de beauty.

Dar ai zice că au avut vreodată un stil? Perioada interbelică e romanțată puternic și mulți se raportează la perioada aia. Avea ceva bun în zona asta?
Da, fără îndoială românii au avut și au un stil. Legat de perioada interbelică, e de neegalat prin amploarea schimbărilor culturale. Primul Război Mondial a distrus controlul societății de clasă din Europa, iar femeile și-au redescoperit un sentiment de libertate și dreptul la exprimare artistică. Au avut prilejul să împrumute din caracteristicile așa-zișilor capi ai familiei, inclusiv să se ocupe de diversele afaceri ale acestora. Ele au rămas acasă și au trebuit să joace ambele roluri în familie. Acei Roaring 20s au deja un loc sigur în istorie. 

Odată terminat războiul, bărbații norocoși s-au întors acasă, dar au găsit o societate schimbată, în care femeile nu au vrut să se mai întoarcă la ceea ce era valabil înainte și astfel și-au cimentat libertățile și puterea câștigată, chiar și vestimentar. Din acest punct de vedere, anii ‘20 au fost într-adevăr de aur și în vestimentație, femeile fiind mai dornice de creație și afirmare. 

Totodată, față de astăzi, oamenii de atunci fie bogați, fie săraci se îmbrăcau foarte bine, chiar dacă aveau două costume făcute la croitor sau două cămăși, acestea erau mereu curate, călcate, apretate, oamenii ieșeau țiplă din casă. Ca stil, se purta foarte mult talia joasă, căzută, fuste plisate, pulovere făcute la croitorii. Atunci hainele se purtau cum trebuie, exista un tipar pe care toată lumea îl respecta. Acum fiecare se îmbracă după cum îl taie capul, bine sau rău într-un mix haosistic. Nu în ultimul rând, și make-up-ul era unul diferit – machiajul mult mai simplu, mai clean, nu atât de accentuat, completat de tunsori bob.

Care-i fluxul când începi treaba cu un client?
Să presupunem că întâlnesc pentru prima dată un client care își dorește să își schimbe garderoba sau s-a săturat să nu știe în cele mai multe zile cu ce să se îmbrace. Vrea mai mult timp pentru el, să se trezească dimineața și să aibă deja ținutele pregătite.

Prima întâlnire este în fața propriului dulap. Se face o analiză a dulapului, o analiză cromatică, o analiză a corpului apoi cleaning în dulap – eliminăm tot ce nu-i pe forma corpului, culorile care nu se potrivesc, dar și ce nu mai e de actualitate. Păstrăm doar ce considerăm că i se potrivește clientului conform analizei.

Apoi merg la cumpărături să aduc fresh items în dulap și, la final, propuneri de ținute zilnice, în funcție de nevoile și activitățile clientului, cu noutăți și cele rămase în dulap. Așa începe o colaborare cu un personal shopper. Apoi refresh cam la două săptămâni.

Și din ce medii sunt clienții tăi?
Aș zice că sunt din toate domeniile și fiecare stabilește perioada în care dorește să lucrăm. Am clienți care sunt directori de bancă, care ocupă funcții mari în stat sau au propriile afaceri în România sau în Europa. Firesc, bugetele diferă. Și, în general, ei mă găsesc pe mine. 

Care a fost cea mai absurdă cerință a unui client?
Nu pot spune c-am avut așa ceva. Se întâmplă însă des, când fac dulapul unei femei, să scot din garderobă rochii care nu i se mai potrivesc și mă roagă să le păstreze ca amintire, pentru că au fost purtate la un eveniment important.

Care trend ar trebui să rămână pentru totdeauna și care ar trebui să dispară?
Să nu dispară niciodată clasicul. Ce să dispară? Vagabond style. Nu există încadrată nicăieri în fashion această direcție. Hai să renunțăm la șnururi până în pământ și tricouri cu trenă la spate.

Dar ce presupune clasic?
Atemporal, simplu și că se vor purta mereu acele haine, indiferent de trenduri. Aici e vorba de un tricou basic, o cămașă albă, un sacou negru simplu, o pereche de pantaloni cu talie medie sau înaltă, o rochie versatilă care poate fi purtată și cu pantofi, și cu sandale, o pereche de teniși albi simpli, fără sclipici și briz-brizuri. Poate să fie și o geacă din piele biker, un blug din denim, clasic, simplu, fără niciun alt model, regular fit.

A fi cool e o stare din interior. Indiferent ce purtăm, nu o să schimbe ce suntem noi cu adevărat. Trebuie să purtăm ce ne face să fim noi.

Ai recomandări și de materiale? Sunt oameni care nu vor să audă de un anumit material sau sunt alții care vor doar bumbac.
Oamenii nu cunosc atât de mult partea asta cu materialele. În general, clienții consideră că dacă o piesă este scumpă înseamnă și că materialul este bun, deși nu e mereu așa. Mai sunt clienți care îmi cer piese care conțin mai puțin elastan sau poliester, dar în mare parte ține de buget. Mulți vor să fie fashion, să se îmbrace cool săptămânal și preferă hainele din mass market, care sunt în majoritate din bumbac, poliester și elastan. Sunt foarte puține piese din bumbac organic, în general tricourile basic.

Cum vezi tu sustenabilitatea? Ce sfaturi ai în direcția asta și pe ce faci tu?
Sustenabilitatea e capacitatea de a exista constant, o pliem pe fashion și atunci înțelegem că dacă ne cumpărăm un item e important să îl purtăm de mai multe ori, să-l integrăm mai multor ținute, să îl spălăm cum trebuie, să respectăm ce scrie pe etichetă pentru îngrijire. 

De exemplu, blugul clasic din denim este un obiect care nu se spală, doar se aerisește, și astfel va ține o veșnicie. Îl poți duce la o spălătorie care știe cum se îngrijește sau, dacă îl pătezi, atunci clar trebuie spălat, dar fără să fie băgat la mașină.

Conceptul de sustenabilitate e unul mult mai complex, oricum. Ține și de solul în care crește bumbacul, să nu fie într-o zonă poluată, dar ține și de grija pe care o avem față de ambalaje. 

Ce caracterizează un designer ca fiind „bun” sau „prost”? Există termenii ăștia în fashion? Cum ar trebui să ne uităm la creațiile de designer?
Nu pot să răspund la curiozitățile astea, pentru că e extrem de relativ. Ce pot să spun este că un designer bun trebuie să facă haine pe care oamenii să le cumpere, să fie purtabile. Adică omul să vadă o creație și să se imagineze îmbrăcat în ea. Din păcate la noi în ultima perioadă nu prea se mai fac haine purtabile, se fac multe haine de scenă, pentru artiști și mai puțin pentru oamenii care au nevoi de purtare zilnică.

Pentru mine Răzvan Ciobanu rămâne top, dar sunt curios de generațiile noi. La el te duceai și îți făcea o rochie care să fie pentru tine, nu una pentru că așa e trendul. Putea să-ți spună că, deși rochia corset este la modă, ție, conform construcției corpului, îți face una cu bretele subțiri și asta e foarte valoros. Acum designerii se pliază mai mult pe trenduri și mai puțin pe oameni. Aici vorbim de designerii de atelier, nu designerii pentru branduri mari, acolo vorbim și de alte cerințe de marketing și financiare.

Ar putea moda să fie pe TV? Tu cum ai vedea o astfel de emisiune?
Da, ar putea să fie. De exemplu, eu o să încep o rubrică la TV din toamna asta. Dar cred că orice emisiune de gen trebuie amestecată cu ceva divertisment, pentru că oamenii nu sunt obișnuiți cu informații de fashion, așa că toată ideea trebuie îmbrăcată cât mai plăcut. Nu poți să vii și să vorbești doar de istoria modei pentru că probabil vei plictisi oamenii.

Există vestimentație în funcție de vârstă? Sau există vârste la care anumite stiluri sunt la „NU CLAR NU”? Sau e vorba doar de „cum porți”, nu „ce porți”?
Ține extrem de mult de client și de personalitatea lui. Teoretic, există așa ceva. Erau case mari de modă care construiau piese pentru o anumită vârstă, trebuia să ai o maturitate ca să le porți. 

Mai nou, cam toate brandurile produc haine pentru toate vârstele în timp ce încearcă să păstreze câteva elemente definitorii pentru brand. Dar na, dacă ai 60 de ani, dar ești o persoană care emană tinerețe poți să porți itemuri pe feeling young, dar și aici depinde de silueta ta. Jennifer Lopez, de exemplu, are 53 de ani și poartă crop top, dar cu pantaloni cu talie înaltă. Fix unde se termină pantalonul începe topul, așa încât să nu își mai dezvăluie abdomenul. 

Poți să ai un corp care să-ți permită să porți itemuri din zona young și să fie susținut prin atitudine, dar dacă nu ai așa ceva poți să găsești împreună cu un personal shopper sau stilist haine care te avantajează conform atitudinii, siluetei și vârstei tale. 

Eu simt că nu mă mai regăsesc în stilul pe care îl aveam la 20 de ani, eram super rebel, purtam tot felul de eșarfe, șepci, blugi tăiați, dar ăla era stilul vârstei. Dacă o poți susține din atitudine la altă vârstă e okay. E foarte important să știm să ne purtăm vârsta.