Festivalul ăsta mi-a arătat că există viață și pentru tineri în orașele românești de provincie

Punctul de legătură dintre București și Alexandria e un vagon jerpelit care pleacă de câteva ori pe zi din gara de la Roșiori. Sunt doar câteva scaune înșiruite anapoda prin tren, acoperite de sticle goale de Neumarkt și localnici care discută frenetic despre agricultură, politică și căldura covârșitoare. La fiecare oprire, controlorul pândește din spatele unei uși murdare. Aici biletele se cumpără din tren.

Vagonul se zdruncină din încheieturi la fiecare milimetru parcurs de parcă ar vrea să simți și tu șinele învechite pe care-și duce veacurile. Oamenii se fac tot mai puțini. Până la intrare în Alexandria rămânem doar trei persoane în tren.

Cărămizi scorojite atârnă în clădirea gării. De ea stau sprijinite câteva biciclete prăfuite, abandonate. La câțiva pași de gară găsesc o benzinărie.

„Ești și tu d-aia cu idei?” mă întreabă vânzătoarea. Îi spun că da și o întreb dacă a fost și ea la festival. „Nu, maică. N-avem noi timp de așa ceva. Noi trebuie să muncim.” Îi mulțumesc și plec mai departe. 

De la gară și până în inima Alexandriei e doar o stradă plină de case de-o parte și de alta. După dărăpănături și gropi auzi râsete și muzică. Printre tinerii pasionați de artă și trai se strecoară bătrâni încercați de viață, greutăți și incompetență politică. Teleorman e județul cu aproape 100 000 de pensionari. Conform datelor demografice furnizate de INS, este și cel mai îmbătrânit județ din România, cu o vârstă medie de 47 de ani. Ilfov și Iași sunt printre cele mai „tinere”, cu o medie de sub 40 de ani.

De 17 ani Alexandria prinde viață când sute de liceeni din toată țara vin la festivalul Ideo Ideis. Tinerii se adună ca să celebreze teatrul în toate formele lui: de la workshopuri, muncă în echipă și scriere creativă până la spectacolele propriu-zise. Timp de o săptămână, centrul orașului devine locul tinerilor actori și o pată de culoare pentru bătrâna Alexandrie.

Ideo Ideis îți oferă șansa să participi la festival chiar dacă nu faci parte din vreo trupă. Ai acces gratuit la proiecțiile de film, la masterclass-uri și la sesiuni de Q&A cu mentori. Pentru spectacolele de teatru profesionist se pun în vânzare bilete în valoare de 15 lei.

În schimb, trupele care vor să ajungă la Ideo Ideis se înscriu cu câteva luni înainte cu o înregistrare a unei piese de teatru jucate de ei. După ce trec de triaj, participanții din trupele selectate au acces gratuit la spectacolele de teatru profesionist și la activitățile de dezvoltare personală care se desfășoară pe parcursul a patru zile. Printre atelierele de teatru pot alege să participe la workshop-urile de film, dans, muzică, fotografie, scriere creativă, multimedia și make-up. La final, fiecare trupă are ocazia de a juca pe scena din Alexandria.

În 2022, orașul a găzduit liceeni din București, Roman, Constanța, Buzău, Bacău, Alexandria, Brașov, Botoșani, Baia Mare și din Ucraina. Pe lângă atelierele de teatru și de arte alăturate, tinerii au avut ocazia să participe la discuții cu mentori, unde au ascultat povești de la actori precum Judith State, Dana Rogoz, Alexandru Papadopol, Liviu Pintileasa și Maria Obretin. Pe scenă au urcat în diverse piese de teatru, printre alții, Șerban Pavlu, Ioana Bugarin, Theodor Șoptelea și Oana Jipa.

Spectacolele au loc la Centrul Multifuncțional pentru Tineri. În timpul ăsta, Parcul Vedea sau „pădurea” e locul destinat copiilor. Majoritatea localnicilor ajung acolo pentru că au auzit muzică, cineva le-a spus că sunt activități pentru copii sau din pură întâmplare. Doar câțiva acordă atenție festivalului. 

Uneori sunt pauze de câteva ore între spectacole, iar atunci nu ai prea multe opțiuni decât să stai. În jurul așteptării pare că se învârte și Alexandria. Parcul de lângă Centrul Multifuncțional pentru Tineri se umple de vârstnici în pauze. Unii stau de vorbă între ei și dezbat ce nu pot schimba. Se întreabă când o să fie mai bine și lipsa unui răspuns îi supără. Alții stau pe bănci și privesc tăcut. În doi ani vin alegerile și tot orașul e un șantier. Gropile dau impresia unei schimbări lente.

Stau pe o bancă și aștept și eu. Lângă mine se așează un bătrân cărunt care ține în mână o mască. Îl întreb dacă a fost la festival și nu mă aștept la vreun răspuns. Îmi spune, totuși, că da. Merge la Ideo Ideis încă de la prima ediție.

„Aici predomină persoanele de vârsta a treia”, îmi explică și privește contrariat la parcul din fața noastră. „Oamenii nu vin la festival. În general, sunt interesați de persoanele lor și ce au în apropiere. Preocupați de ziua de azi și de ziua de mâine. Nu au timp pentru astfel de manifestări, iar tinerii pleacă cât mai repede de aici.”

Îl cheamă Mircea și are 70 de ani. Nu se consideră de vârsta a treia pentru că, în fond, nici nu înțelege de când începe și ce înseamnă asta. Îl trădează doar barba deasă, căruntă. N-a mai dat-o jos din facultate, când a avut și primul mare contact cu teatrul. În rest, a iubit filmele dintotdeauna. Chiar aici, unde acum e Centrul Multifuncțional al Tinerilor, a fost cinematograful vremii lui. A stat în paragină o vreme, apoi a fost refăcut și a devenit locul care găzduiește astăzi tinerii actori de la Ideo Ideis.

Era în al patrulea an la Facultatea de Electronică și Telecomunicații când a intrat în trupa de teatru ELTA-2000. Acronimul venea de la Electronică, Telecomunicații, Artist, iar 2000 consemna ora la care trupa avea repetițiile, 20.00. Jucau pe atunci „Romeo și Julieta la Mizil” de George Ranetti. Râde cu poftă când își amintește că primul lui rol a fost al lui madam Schnitzel.

A participat apoi într-un montaj din cadrul Festivalului Artei Studenților cu trei poezii. Una dintre ele l-a purtat de-a lungul veacurilor pe scene și prin viață. Îmi recită limpede prima strofă.

Se numește „Republica” de Claudiu Iordache. A dus poezia și la Cântarea României, unde a câștigat premiul întâi pe țară. I-au urmat alte poezii și recitări. În ‘79 a jucat un poem dramatic pe muzică. Tema era una comună pentru vremea respectivă: un tânăr mort în închisoarea Doftana. Pe scenă erau Mircea, care recita din spatele gratiilor, și iubita personajului său. „Tipa era o foarte bună recitatoare, iar poemul nu doar că a luat premiu, dar a fost lăudat și de Mihai Dimiu, un regizor de la IATC (Institutul de Artă Teatrală și Cinematografie, actualmente UNATC – n.r.). A apărut și prin Scînteia.”

Fusese repartizat la Turnu Măgurele după facultate. Acolo, festivitățile omagiale erau îndreptate mai mult spre artă și mai puțin spre „lozincăraie”. Își avertiza directorul înainte de recitări: „Mie să nu-mi dați cu ăia din frunte.” Tinerii actori de atunci mergeau la festivalul umorului de la Vaslui, îl citeau pe poetul „interzis” Mircea Dinescu într-un gest de rebeliune, frecventau casele de cultură și jucau piese despre accidente în combinatul chimic.

De-a lungul anilor a participat la un schimb de experiență cu cenaclul Moldavia din Iași, i-a întâlnit la un festival pe cei de la Vacanța Mare, pe Alexandru Arșinel, a jucat în fața regizoarei Sanda Manu, a fost pe rând recitator, actor amator și prezentator. A iubit viața și teatrul.

S-a întors apoi în Alexandria. În urmă cu câțiva ani a fost diagnosticat cu o formă de cancer hematologic. De-a lungul anilor și-a adunat suficiente resurse de optimism și nu e dispus să le cedeze bolii. Ideo Ideis îi trezește amintiri despre piesele de teatru vechi și mereu ofertante, filmele pe care le iubea și atmosfera unui festival plin de tineri pasionați. În plus, oferă șansa de a ieși din rutina unui oraș mic, sufocant.

Alexandria pare că prosperă cultural o săptămână pe an, dar artiștii de la Ideo Ideis încearcă să lase ceva mai mult orașului. În 2020 au pornit o inițiativă prin care au pictat murale pe câteva dintre clădirile cenușii încremenite în timp. S-au orientat după blocuri care s-ar putea preta picturilor, iar aprobările de la asociațiile de proprietari nu au întârziat să apară. La cerere, și una dintre școlile orașului a fost pânză pentru artiștii de la Ideo. 

Ideea s-a dezvoltat în pandemie, când nu le era permis să organizeze ateliere și spectacole. Și-au dorit să lase, totuși, ceva Alexandriei.