6 momente din viața Cristinei Ich care te fac să te-ntrebi ce doamne iartă-mă o supără așa tare

Prin 2015–2016, pe atunci Cristina Micu – sau Cristina Ich cum era semnată în creditele sketchurilor în care apărea – a început să se remarce drept tipa din clipurile lui BRomania. Între timp, a renunțat la numele Micu și-a rămas doar Cristina Ich – oficial, chiar și în buletin, cum zice ea.

Cristina Ich are peste 800 de mii de followeri pe Instagram pe care, posibil, îi încântă cu păreri și cosmetice. Mai adaug la ce se știe despre ea că are un copil cu Alex Pițurcă, a fost în emisiunea Ballando con le Stelle din Italia și a pozat nud pentru GQ Italia. Fotografiile în care Cristina Ich ține companie unui manechin sunt însoțite și de un interviu în care spune că și-a început cariera de „showgirl” după ce s-a mutat în București prin 2007 și-a pozat pentru branduri de haine și cosmetice. „Mai târziu am început o carieră ca actriță și «youtuber» cu videouri care au devenit virale în țara mea, România.” În 2019, a fost și actriță în filmul Oh, Ramona! unde a jucat rolul „fată în apartamentul lui Alin” — nu, serios, așa e trecută la credits.

Viralele respective erau cele de care ziceam mai sus, cu BRomania. Și au fost, într-adevăr, virale, dar nu în țara ei. Glumesc, e pe jumătate și a ei, că tatăl este din Republica Moldova și mama din România. Mă rog, să revin la virale. Poate cel mai cunoscut din perioada aia e „Dragoste la primul claxon” – circa 4,8 milioane de vizualizări. E ceva.

Toate astea – inclusiv venirea ei din Republica Moldova în România – se întâmplau în deceniile trecute. Între 2020 și 2022 a devenit și mai cunoscută prin altceva: bubuie de câteva ori pe an prin scandalurile în care ajunge sau pe care le pornește. În majoritatea, Cristina se ascunde în spatele unui laitmotiv: dreptul la liberă exprimare. Când ai o presupusă comunitate de aproape un milion de oameni, există și o anumită responsabilitate de-a nu vântura online păreri rasiste, xenofobe, homofobe și pur imorale. E acea idee revolționară conform căreia drepturile tale sunt limitate de drepturile altora — sau libertatatea ta se termină acolo unde începe a celuilalt.

E posibil să greșesc eu și chiar să vrea asta. A zis chiar ea la începutul lui august 2022, în story-urile cu care și-a obișnuit publicul, că e „controversată” pentru că vinde. Și ei nu-i place să fie „boring” sau „obedientă”. Să nu arunci cu mizerie în alte categorii sociale sau în credințe diferite față de ale tale nu înseamnă că ești obedientă. Înseamnă că ești o persoană decentă. 

Cristina Ich fostă Micu pare că nu înțelege responsabilitatea pe care o aduce numărul mare de urmăritori. Da, vinzi când o faci de oaie, dar împingi spre genul ăsta de gândire și persoanele vulnerabile și neinformate care te cred. 

Poate că libertatea de exprimare are o altă însemnătate pe Instagram, iar Cristina se pricepe să o exploateze. Oricum story-urile durează 24 de ore și permit să fii cum vrei tu: agramat, „lesbiană fascinantă”, „casnică crizată”, activist sau om politic. Și poate că fix efemeritatea story-urilor o face să aibă câte un meltdown, cum a fost cazul cu o ospătăriță din București care n-ar fi lăsat-o să intre în local că nu era îmbrăcată bine. Și era, conform spuselor ei: „Păi ce, noi ne luăm din Dragon? Ce nu-ți convine? Bottega. Tom Ford mi-am pus. Tu ce ești, mă, Gucci și ce e rahatul ăsta? Palm Angels! Nu eram adecvat îmbrăcați.”

Când m-am apucat să fac o listă cu momentele în care Cristina n-a fost „obedientă” am crezut că voi înțelege cât de cât ce o mână în această cruciadă cu evenimentele și oamenii din jurul ei. N-am un răspuns la dilema asta, dar poate că peste un an sau doi când voi reveni asupra listei se va contura ceva.

Până atunci, uite momentele dintre 2020 și 2022 în care mai–mai c-a fost surprinsă că lumea funcționează și există și altfel față de cum s-ar aștepta.

Era ultima săptămână din iulie 2022 când Cristina era în aeroport. Venea din Italia, țara în care, la ultimul recensământ din 2015, locuiau și munceau aproximativ 1 151 395 de cetățeni români.

A vorbit în story-uri pe Instagram despre cât „de mulți imigranți” erau în țară la momentul respectiv. Și-a amintit ulterior condiția omului de rând din România și-a justificat prezența lor prin faptul că „oricum pe noi ne doare la banană la câți bani avem”. Într-o notă cât se poate de xenofobă, a legat apoi prezența imigranților – despre care a presupus că erau din Pakistan – de mirosul deranjant din aeroport. 

Influencerița Cristina Ich pare că are întotdeauna multe de spus despre subiectele pe care le abordează cu acuratețe pe story-uri. A zis că-i e milă de „pakistanezi”, că păreau confuzi și nu-și găseau cartele. Apoi îi e milă de români, că o să piardă locurile de muncă din cauza imigranților. 

După ce i s-a atras atenția că greșește cu astfel de comentarii, a umplut din nou bara de story-uri de pe Instagram. Spunea că toată lumea ar fi fost împotriva ei, când ea, de fapt, exprimase două idei diferite: situația imigranților și că mirosul venea, de fapt, de la mai multe nații, „români, italieni”. 

Bine, Cristina, ar merge ca pretext dacă n-ai fi avut toate celelalte story-uri în spate din care se înțelege exact comentariul xenofob. În plus, după toate scuzele astea cu „n-am făcut, n-am zis” a repostat un story al cuiva care explica cum asiaticii miros mai puternic pentru că mănâncă picant și astfel scârba manifestată public de Cristina ar fi justificată.

De-a lungul carierei ei de influenceriță a ridicat de câteva ori problematica exprimării libere și că are voie să spună ce vrea. Situația asta cu prea mulți imigranți, că erau din Pakistan sau de oriunde altundeva, e unul dintre multele momente în care Ich și-a asumat acest rol de educator al nimănui și a simțit nevoia să arunce cu comentarii negative în minorități. E tot unul din multele momente în care nu și-a asumat public greșeala și s-a afundat în victimizare ori în contradicții absurde.

Toate astea se leagă cumva între ele, pentru că Ich nu pare să înțeleagă niciodată societatea la care se raportează și nu pare să învețe din greșeli.

Înainte să dea în „pakistanezi”, a mai avut păreri în contextul războiului din Ucraina și, mai ales, despre refugiați. Cele două au la bază motivul rasismului, pe care Ich încă îl neagă și își susține cu îndârjire părerile. Sau cel puțin ăsta pare să fie motivul pentru care are la highlights toate cele enșpe mii de story-uri prin care bagateliza războiul din Ucraina, refugiații și oamenii care-i ajutau.

Dacă în fața unui val de prea mulți imigranți care ar veni sau nu să „fure” locurile de muncă pe noi „ne doare la banană la câți bani avem”, în martie 2022 Ich susținea că românii nu au nicio putere și nici resursele necesare ca să ajute. Și-a îndemnat comunitatea să nu mai aștepte refugiații cu mâncare pe motiv că ucrainenii care vin n-ar avea nevoie de sarmaua românului. „Refugiat nu înseamnă sărac sau mort de foame. Oamenii ăia fug de pericol. Majoritatea sunt bine, mult mai bine decât sunteți voi.”

Toată povestea a început de la faptul că a vrut să ajute o ucraineancă. I-a propus să meargă la Mc și femeia a refuzat. Astfel populația Ucrainei e bogată și n-are nevoie de sarmale și mămăligă, pentru că o singură persoană, din cele peste 40 de milioane de locuitori ai țării vecine, a refuzat un posibil combo de burger cu cartofi.

Cristina e doar un alt caz de om indolent care refuză să vadă și cealaltă parte a monedei. A apelat cu bună știință la emoție când a adus în discuție sărăcia din România împotriva căreia nimeni nu ar face nimic. Practic, a comparat un război care abia izbucnise cu sărăcia din țară, o problemă pe care ONG-urile și o mulțime de alți oameni încearcă să o diminueze de zeci de ani.

Există multe persoane care pun în față astfel de argumente, iar Cristina nu face decât să perpetueze genul ăsta de prejudecată xenofobă și lipsită de empatie. Tărășenia și-a atins apogeul când Aluziva a tras-o la răspundere și s-a încheiat ca orice altă gafă mediatică a Cristinei. S-a spălat pe mâini cu două–trei screenshoturi prin care arăta mesajele de susținere primite de la fanii ei și cu niște promovare de produse.

În februarie 2021, a bifat și comunitatea LGBT+. Cristina Ich și Alina Ceușan au fost acuzate de queer baiting în urma unei campanii de promovare a magazinului online al celei din urmă. Cele două au publicat o poză în care se sărutau – mă rog, mult spus, își atingeau buzele în speranța că mai atrag astfel câțiva libidinoși și le crește engagementul. A fost un catalizator pentru două categorii de oameni: religioșii fanatici și membrii comunității LGBT+ care nu au același privilegiu de a se afișa în public — cum a fost recent cazul celor doi tineri agresați în Cișmigiu pentru că s-au sărutat.

Așa că Ich a ieșit în față cu o scuză absurdă prin care nu mulțumea prima categorie și o jignea pe a doua. Astfel a pus totul pe seama faptului că ea, în fond, susține comunitatea și libertatea de exprimare. S-a autocaracterizat drept „om liber” care poate să fie cine vrea și cum vrea. „Azi pot fi o casnică crizată, mâine o mamă stilată și poimâine o lesbiană fascinantă”, a rezolvat Cristina discriminarea cu care se confruntă comunitatea LGBT+ de ani buni. 

Homosexualitatea a fost dezincriminată în România în 2001. De atunci și până în 2022 s-a diminuat stigmatizarea la nivel de societate. Dar asta se datorează asociațiilor și oamenilor din comunitate care ani la rând au încasat dispreț în toate formele, la pachet cu violență fizică sau verbală, și au continuat, totuși, să militeze demn pentru drepturile care li se cuvin. În 2022 ura încă există, drepturi mai slăbuț.

Sigur, cum spune Cristina, poți să fii cine vrei și cum vrei. Mai puțin când faci parte dintr-o minoritate care se lovește de discriminare la tot pasul. Minoritate care nu are nevoie de pseudo-susținere folosită ca scuză pentru o strategie de marketing degradantă.

Uneori vedetele de la noi coboară de pe soclu și se lovesc de orânduiala din lumea oamenilor obișnuiți. În octombrie 2020, Cristina Ich a fost oprită de poliție pentru că folosea telefonul la volan. I s-a părut umilitor că agentul a penalizat-o cu nouă puncte. Ar fi pus-o să semneze două procese verbale pe motiv că, după cum spunea chiar Cristina, nu-l semnase bine pe primul. 

A relatat vag conversația în binecunoscutele story-uri. A explicat și de ce avea telefonul în mână: se uita pe Waze și nu avea unde să-l pună. Polițistul care a oprit-o nu i-a înțeles situația și a decis să o penalizeze. S-a plâns de comportamentul acestuia și a vociferat despre nesimțirea, frustrarea și tupeul polițiștilor români. Cuvintele pe care i le-ar fi adresat acesta lipsesc din poveste. Ale ei sunt acolo, reproduse chiar de Ich, cu amănunte care sună cam așa: „Am început să țip pe urmă: «Semnez cum vreau eu»!” 

În final, Cristina susține că ar fi preferat să o întrebe scurt: „S-a întâmplat ceva? Vorbiți la telefon?”. Poate n-ar fi stricat să-și ceară și scuze că a deranjat-o. Cert e că nu strica dacă-i făcea cadou un suport de telefon pentru bord, ca să nu se mai uite pe infamul Waze din mână data viitoare.

Iată și primul mare scandal în care a fost implicată Cristina Ich. Era aprilie 2020, stare de urgență, pandemie și Cristina Ich care s-a băgat într-o campanie de strângere de fonduri pentru Institutul Cantacuzino. Banii ar fi fost folosiți pentru kituri de testare și aparatură de diagnosticare Covid-19. Donațiile se făceau prin platforma chiareu.ro, iar banii se împărțeau în trei cauze: o parte mergea către influencerii implicați – printre care și Cristina, o parte către premiul la care aveai șansa dacă donai (un apartament de lux în nordul Bucureștiului) și o treime era pentru Institutul Cantacuzino.

Nimeni nu știa ce înseamnă, mai exact, „o parte”. După ce și-a făcut treaba de influenceriță și a promovat această strângere de fonduri, a ieșit și cu explicații. Susținea că ar fi avut un „contract de imagine” cu platforma chiareu.ro și nu ar fi luat niciun ban din donații. La începutul campaniei de promovare, site-ul ar fi informat-o că 90 la sută din banii donați ar fi mers către Institut. A făcut un apel public către fundație pentru a publica, pe site, procentele reale. 

Asta s-a și întâmplat. Au modificat „o parte” cu „cel puțin 70 la sută merg către cauză”, însă Cristina a continuat să pună presiune pe ei în story-uri. În final, tot Ich a postat o captură de ecran dintr-un presupus comunicat de presă care informa că „cel puțin 90 la sută din fondurile strânse din donații vor fi direcționate către Institutul Cantacuzino”. După câteva zile de jucat ping pong cu explicațiile, Cristina Ich a anunțat că renunță la colaborare. Găsești aici un timeline cu evenimentele din acele zile. În 2021, site-ul s-a închis.

A rămas și-un citat mult prea frumos al Cristinei: „Reacţia mea, ca a unei mahalagioaice de târg, a alimentat scandalul”. E foarte posibil să fie prima și ultima oară când a recunoscut c-a greșit grav.

Când nu dă sfaturi despre cosmetice și politică și se filmează fără centură la volan, Ich povățuiește despre viață, familie și femei. În pachetul de story-uri salvat și denumit „MY SON”, îți zice cum își crește copilul și argumentează concis. Conform lecțiilor de viață împărtășite de ea cu restul lumii, afecțiunea oferită în copilărie duce la sensibilizare și n-ai vrea asta. În plus, nici măcar nu e un copil, ci un bărbat în devenire pe care trebuie să-l tratezi de parcă ar fi de vârsta ta. Poate crezi că aberez, dar îți las mai jos o transcriere a story-urilor ei.

„Ma comport cu Noah, ca si cum ar fi de varsta mea! Nu fac diferenta! Are 2 jucării preferate: o numaratoare si un cub de puzzle. Chiar daca e asa dulce si micut, eu nu trebuie sa uit ca va fi barbat si trebuie sa se comporte ca atare. Dacă eu l-as musca, pupaci, baiatul lu’ mami, printul, cacaturi din astea, il voi SENSIBILIZA! Faptul ca il iei in brate, il imbratisezi , comunici cu el, ii spui te iubesc inainte de culcate, este suficient! Asa m a crescut mama,asa fac si EU. Si dragostea asta trebuie sa stii cum sa o oferi! Cand sa o oferi, de ce? Nu e simplu, nu e un copil, va fi ceea ce ai facut tu din el!”

A, și mai e asta: „Desi sunt mama de baiat, eu nu trebuie sa uit ca sunt femeie! El barbat si eu femeie!”

Tot legat de fiu, ea a vorbit și despre relația cu Alex Pițurcă și ce-a însemnat nașterea copilului. Asta a făcut-o în podcastul lui Radu Țibulcă, publicat în iunie 2022.

Uite acele „învățături”: „Dacă nu-l aveam pe Noah, îmi făceam bagajele și eram plecată în munți, închisă cu lacătul. A fost o perioadă în care voiam să fug de acasă. Nu că nu mai mă înțelegeam. Noi am făcut copilul ăsta extrem, extrem de repede. [...] El e un om dificil, eu sunt om dificil. Am trecut printr-o perioadă neagră. [...] Nu stau în relații unde sunt chinuită, eu stau undeva că-mi doresc să stau. [...] Nu mă gândesc acum că dacă nu sunt fericită îmi iau copilul și plec. Nu! Mă gândesc și la copil să nu-i lipsească partea masculină atunci când se dezvoltă creierul lui.”

În final, nu pot încheia altfel decât cu un citat din Ich: „Nici nu vreau să mă gândesc. Lăsați așa, welcome to Romania.”