Mi-am întrebat părinții de ce le-a fost atât de greu să accepte că-s o persoană non-binară

Sunt o persoană non-binară și asta înseamnă că am parte de tot felul de neînțelegeri. Nu doar din partea trecătorilor sau a comentatorilor anonimi de pe net, ci și din partea persoanelor apropiate din viața mea – de exemplu, părinții mei. În ultimul an, am crescut mult împreună, dar a fost greu pentru toți când mi-am făcut coming out-ul.

Dar am și o veste bună: ideea că genul nu e neapărat binar e tot mai răspândită în Olanda. Asta parțial și pentru că a devenit faimos actorul non-binar Thorn Vineyard, care joacă un personaj non-binar în filmul Anne+. Împreună cu partenera lui, Mandy Woelkens, Thorn a scris recent FAQ Gender!, o carte plină de informații despre identitățile de gen și manifestările lor. Prin această carte, cei doi vor să răspundă tuturor întrebărilor pe care le primesc și „să blureze norul de gen”.

M-am gândit că ar fi o carte perfectă pentru părinții mei. Poate că îi va ajuta să mă înțeleagă mai bine, iar eu voi înțelege mai bine cauza disconfortului lor. I-am rugat să o citească și apoi i-am vizitat într-o după-amiază ploioasă de miercuri ca să mâncăm un sandviș cu brânză și să discutăm despre rolurile de gen, neînțelegerile dintre noi și tot ce s-a schimbat de când mi-am făcut coming out-ul.

Chris: Bună, dragilor. Cum vi s-a părut cartea?
Mama: E o carte clară și compactă, explică totul foarte clar, fără termenii ăia noi care mă zăpăcesc de cap.

Tata: Și mie mi s-a părut la fel. Partea despre sex a fost un pic prea mult pentru mine pe alocuri. Dar e o carte care te ajută să-ți crești empatia.

Vrei să spui explicațiile detaliate despre ce feluri de sex putem face?
Mama: Da. Am citit o parte, dar am sărit peste restul.

A fost inconfortabil să citești despre sex?
Mama: Nu neapărat, dar nu mă interesa. M-am gândit că nu e neapărat nevoie să învăț și asta. N-am nevoie să știu ce faci tu cu partenerul tău. Nici tu n-ai vrea să știi asta despre mine și tatăl tău.

Așa e. Ai aflat alte lucruri noi din cartea asta?
Mama: Da. Am aflat că există un întreg proces înainte ca cineva să declare că e non-binar. Când ne-ai anunțat că ești non-binar, am crezut că așa ai hotărât tu deodată. Pentru noi, a fost o situație care a escaladat de la zero la o sută, ca să înțelegi de ce am reacționat așa.

Acum înțeleg că reacția noastră n-a fost prea ok pentru tine. Te-ai gândit: Dacă așa e corpul meu și asta simt, de ce nu puteți accepta asta? Nu e că nu voiam să acceptăm, doar că nu înțelegeam.

Tata: Așa simt și eu. Când ne-ai zis, ne-ai anunțat și că te-ai înscris la clinica de gen. Pentru noi, a sunat ca și cum urma să-ți faci cine știe ce operații importante în săptămâna următoare. A fost intens.

Mama: Mi-a fost greu să înțeleg că tu ai lucrat la asta timp de un an, fără să știu nimic. Am fost mereu foarte apropiați. Când ne-ai zis, știu că te-am întrebat amândoi dacă te-ai gândit bine înainte. Acum înțeleg că nu te-a ajutat deloc comentariul.

Trebuie să recunosc că am plâns o vreme după asta. E ceva să auzi că copilul tău nu mai e cine credeai că e. Acum spun că am un copil, nu un băiat sau o fată. Dar a trebuit să învăț asta.

Eram și îngrijorați să nu ai probleme, să nu fii discriminat.

Ai reacționa altfel dacă ți-aș spune acum?
Mama: Da, sigur. 

Tata: În carte, Mandy scrie: poți să te pui în pielea altcuiva fără să încerci neapărat să îl înțelegi. Nu trebuie tot timpul să ai dovezi pentru orice. Dacă cineva simte asta, atunci îl accepți și gata. Nu trebuie tu să înțelegi neapărat de ce simte așa.

Sunt de acord. Și mi se pare arogant când cineva refuză să se educe despre pronume.

Aș fi putut face ceva să vă ușurez situația?
Tata: În carte nu se spune asta foarte explicit, dar, ca sfat pentru cineva care plănuiește să își facă un coming out în fața părinților: ia-ți timp suficient. Pentru că momentul respectiv poate ridica o grămadă de întrebări.

Mama: Da, ar fi fost mai bine pentru noi. Tu ne-ai zis că ești non-binar tocmai când tu și fratele tău erați pe picior de plecare. Ai zis-o de parcă ne-ai fi zis că te duci să cumperi o pâine. Nu știam de termenul ăsta, nu știam cum îți va schimba viața. Poate noile generații înțeleg, dar nouă ne-a fost greu.

Tata: Durează ceva să înțelegi despre ce e vorba, care sunt consecințele acestui lucru asupra copilului tău. Toate astea durează.

Am încercat să prezint totul cât mai banal și discret, pentru că mi-a fost frică să vă spun. Mereu am avut și am probleme din cauza identității de gen.
Mama: Noi am fi putut face ceva să te simți mai confortabil.

În familia noastră, rolurile de gen sunt destul de tradiționale și nu m-am simțit niciodată confortabil din cauza asta. Mi-ar fi fost mai ușor dacă n-ar fi fost așa.

Tata: Acum înțeleg că și pentru tine a fost greu. Știai că nu te încadrezi, dar voiai să fii normal.

Mama: Vorba vine, normal.

Tata: Exact. Acum că înțeleg asta, altfel privesc lucrurile.

Mama: În carte, Thorn și Mandy spun că ar trebui să-i dai copilului tău opțiuni. Noi n-am fost învățați așa. Sora ta a fost mereu fată, era clar. Cu tine mereu am fost derutată. Îți alegeai haine ciudate. Purtai pantalonii roșii cu tricou portocaliu. Nu erau neapărat haine de băieți, dar mereu îmi dădeau cu virgulă ținutele tale. Dar asta n-a contat niciodată pentru mine. Dacă asta vrei, fă ce simți. Nu simt că s-a schimbat ceva între noi.

Vă mulțumesc!

Articolul a apărut inițial în VICE Țările de Jos.