Noul tip de turism din România care-i face pe străini să nu-și mai dorească să plece de aici

Datorită „noului normal”, o expresie deprimantă a anului pandemic, creșterea numărului de angajați la distanță a dus la popularizarea termenului de nomad digital. Subiectul e din ce în mai dezbătut pe Reddit, iar un studiu American Express, care a analizat tendințele de călătorie la nivel global în 2021, îți arată că mai mult de jumătate dintre respondenți vor să experimenteze în viitor stilul de muncă nomad.

Înainte de pandemie, nomazii digitali erau practic un grup nișat de mileniali care își promovau viețile pe Instagram, călătorind dintr-o țară în alta, în limita timpului acordat de vizele turistice din fiecare țară. Acești rebeli erau în mare parte antreprenori și IT-iști care câștigau suficient de la distanță cât să își permită să schimbe destinații exotice și Airbnb-uri așa cum tu schimbai colegii de chirie din București. 

Pieter Levels, antreprenor olandez și fondatorul Nomadlist, a anticipat în 2015 că vor exista un miliard de nomazi digitali în lume până în 2035. În urma cercetării lui, mulți i-au contestat rezultatul, numărul fiind considerat absurd. Asta până când pandemia globală a obligat marile companii să mute birourile angajaților acasă, iar cifrele au început să aibă sens. Milioane de oameni au descoperit peste noapte că pot lucra remotely, o generație de supereroi care salvează omenirea în pijamale.

Însă, odată cu redeschiderea granițelor pe tot globul și ridicarea restricțiilor de carantinare, e posibil să asiști la cea mai mare migrație din istorie. Milioane de mileniali vor alerga dintr-o țară în alta cu laptopul în brațe în căutare de experiențe noi. 

Țările care văd potențialul și reușesc să atragă acești muncitori new age vor cunoaște și un impact economic pozitiv la pachet cu visurile acestor hippioți reinventați. Există o singură problemă: deși oamenii și companiile sunt pregătiți pentru noua eră a muncii și a călătoriilor, majoritatea sistemelor politice nu sunt. Dar există și câteva excepții. Lucrurile încep să meargă acum într-o nouă direcție odată cu munca de la distanță.

Conceptul nomadismului digital din ultimul deceniu a luat naștere datorită lansării globale a aplicațiilor de genul AirBnb sau Uber, care au provocat reglementările fiscale și de muncă din întreaga lume. Ritmul evoluției tehnologice a depășit legile care nu țin în general cont de astfel de idei. Momentan, legea nu recunoaște nomazii digitali ca un segment distinct și legitim al forței de muncă globale. Ăsta e motivul pentru care ei lucrează și călătoresc în cea mai mare parte cu vize turistice, ceea ce teoretic nu e permis.

Mai multe țări din Europa și restul lumii, afectate puternic de lipsa turiștilor în pandemie, încearcă acum să atragă lucrători digitali pentru a susține revenirea economiei locale. Poate sună futurist, dar o nouă categorie de „vize digitale nomade” sau „vize remote” sunt în discuții la nivel guvernamental în mai multe țări, un alt tip de permis de ședere (residence permit) ce ar putea facilita vizita străinilor într-un singur loc pentru perioade mai lungi de timp.

Vara trecută, Estonia a devenit prima țară care a introdus o viză de nomad digital, valabilă pe un an de ședere, iar Croația i-a urmat exemplul la începutul anului. Malta este considerată capitala nomazilor digitali în Europa și se promovează ca destinație ideală pentru viitorii remote workers, iar alte destinații populare care ar putea să îi urmeze exemplul sunt Portugalia sau Grecia. De la sate special adaptate nomazilor digitali, precum Ponta Do Sol (digital nomad village) în insula portugheză Madeira, la dezvoltarea termenului de „slowmadism”, creșterea numărului de remote workers a dat naștere unui nou val de nomazi.

Există chiar și o comunitate online globală, unită de aceleași interese, pregătită să îți răspundă la orice întrebare legată de stilul ăsta de viață, joburi, destinații și recomandări. CoCoHub este o platformă virtuală fondată de Daniel Goebel, ce promovează ideea de co-living și co-working și militează pentru permisul de world citizenship. 

Cu reprezentanți activi și implicați în fiecare țară, cartiere digitale în dezvoltare, spații de lucru și cazări de hipsteri, CoCoHub începe să ia amploare în locații precum Palma de Mallorca, Egipt, Valencia, India sau București.

Există momentan un singur loc în România care oferă pachetul complet pentru următorul val de nomazi digitali: o casă temporară, cu un spațiu de lucru comun, o cafenea, evenimente în grădină, meet ups, experiențe locale și produse artizanale. I-au trecut pragul oameni din toată lumea, freelanceri, antreprenori, nomazi digitali în calitate de rezidenți, dar și români interesați de networking sau un spațiu de lucru remote.

VINE 21 este povestea a doi tineri francezi, Hugo Pillegand și Arthur Bergeret, prieteni din copilărie, care au vrut să deschidă o afacere inovatoare, după ce au călătorit ca nomazi prin toată lumea. Au creat un spațiu pentru antreprenori, studenți, turiști, artiști și au adus astfel spiritul unei comunități multiculturale chiar în centrul capitalei.

Hugo, reprezentant al comunității de nomazi digitali în România, parte din CoCoHub Community și co-founder al spațiului VINE 21, mi-a spus care au fost principalele motive pentru care a ales să deschidă un astfel de loc în România, unde conceptul de co-living este încă destul de abstract. Am fost surprinsă să descopăr că el vorbește perfect limba română, după trei ani de locuit în București. 

VICE: Cum au ajuns doi nomazi digitali să deschidă o locație de co-living în România, unde conceptul este și acum destul de nou?
Hugo: Noi suntem prieteni din Lyon din copilărie, am călătorit prea mult, am stat în câteva hosteluri, am lucrat în ele ca să învățăm tot ce se poate, dar ni s-a părut superficial. Am lucrat în publicitate câțiva ani în Franța, dar simțeam că ne plictisim. Așa că am luat laptopurile și am plecat în America de Sud, Mexico, Columbia și Ecuador, iar Arthur a lucrat doi ani în Brazilia. Apoi, câțiva ani mai târziu, ne-am reconectat și am vrut să ne deschidem un loc social. Nu știam ce vrem să facem exact, ne-am gândit la o pizzerie, hostel, un loc care să adune oameni din mai multe locuri în jurul unor evenimente și interese comune.

A fost o coincidență să venim cu niște prieteni pentru o scurtă vacanță în România în 2018 și ne-a plăcut foarte mult. Eu eram deja pasionat de Europa de Est și Balcani, mai fusesem în Serbia și Albania înainte, și m-a fascinat exotismul zonei. 

Care este povestea spațiului pe care l-ați dezvoltat și ce îl diferențiază de alte oportunități de cazare din oraș?
Am văzut un potențial mare aici, aveam câțiva bani strânși din anii în care am călătorit și am zis să aducem conceptul de shared flat pentru oamenii care nu sunt familiarizați cu asta. Vine 21 este chiar locul în care am fost cazați când am vizitat România. Era aproape gol pe atunci, proprietarul nu mai era interesat de spațiu, așa că am decis să investim și să ne mutăm aici. L-am recondiționat complet, astfel încât să funcționeze ca un spațiu de co-living, cu camere independente sau la comun, o cafenea, spațiu de birou, grădină de vară și loc de evenimente, ceea ce îl diferențiază de un apartament închiriat sau o cameră de hotel. 

Iar noi suntem administratori, oferim toate serviciile de care oamenii au nevoie, de la curățenie, cafenea, evenimente, activități, recomandări turistice, pentru ca fiecare client să simtă că face parte dintr-o comunitate, principala problemă a călătoritului fiind singurătatea.

Ar ajuta o viză de nomad turismul din România?
Sunt mai multe țări din Europa care introduc deja această viză, deci cu siguranță ne-ar ajuta și aici, în special după un an de pandemie în care restricțiile au afectat destul de mult călătoriile. Viza ajută în special persoanele care vin din zone din afara Europei și vor să petreacă mai mult timp într-o anumită țară.

După un scurt tur al locației, am descoperit un mix de culturi, ce promovează afacerile locale, artiști și produse românești. Un astfel de business pune România pe harta turistică și promovează pe bune ce avem de oferit ca țară. Pandemia pune piedici în continuare, însă odată cu ridicarea restricțiilor de călătorie, sigur vei mai auzi de acest hotspot din București pentru nomazii digitali din toată lumea. 

Un lucru e sigur: viața de hippiot modern digitalizat vine la pachet cu multe provocări, și da, nu este pentru toată lumea. Beneficiile unei astfel de vieți independente sunt multe, asta dacă ești genul de om dispus să renunțe la confortul personal, pentru a trăi o viață liberă și fără prea multe obligații. Cine nu ar vrea să-și bifeze locațiile de pe bucket list în timp ce lucrează de pe un laptop oriunde în lume?

Pentru a vedea dacă România are șanse de a-și crește potențialul turistic datorită acestor comunități și vize de nomazi, am vorbit cu Alexandre și Anitta, doi nomazi digitali care au decis să locuiască în București în timpul pandemiei, pentru a afla cum văd ei stilul ăsta de viață și dacă România merită pusă pe harta destinațiilor cool.

VICE: De ce ai ales România ca destinație în pandemie și cum a fost experiența generală aici?
Alexandre: Cred că cel mai important aici este contextul. În timpul pandemiei, trebuie să iei în calcul restricțiile de la granițe, cât și din fiecare țară. În acel moment, România impunea doar carantinarea timp de 14 zile, cu o promisiune dulce: baruri deschise până la ora 23,  o amintire îndepărtată în Franța. Ăsta a fost punctul de plecare. Am decis apoi, alături de colega mea Noemi, să plecăm într-o țară unde am avut experiență anterioară. Mai lucrasem în București câteva săptămâni pentru fosta companie, deci am avut deja o idee despre această țară, așa că de ce nu.

Bineînțeles, trebuie să te întrebi care va fi bugetul total. Să fim sinceri, România nu este o țară scumpă. Deci dintre toate posibilele variante, România a câștigat lupta cu Republica Cehă sau Grecia, în momentul ăla, în ianuarie 2021.

Din păcate, ne-am dat seama rapid că interacțiunea umană este dificilă în timpul unei astfel de crize, întotdeauna întâlnești oameni noi interesanți, desigur, dar asta a necesitat mai multă energie față de călătoriile noastre anterioare. Un lucru bun este că peisajele frumoase vor fi în continuare acolo când veți trece pe lângă. Trebuie doar să fii atent la drumuri, ceva ce nu eram pregătit să experimentez cu mașina în Europa, deși a fost în final o situație comică.

Simți că a trebuit să renunți la ceva pentru a putea trăi stilul ăsta de viață? Este un mod viabil pe termen lung?
Simt că aș rata ceva dacă nu l-aș trăi ca să fiu sincer. Nu am fost niciodată atașat de lucruri materiale. Mi-am dat seama destul de devreme că pe măsură ce scăpam de excese și relații toxice, cu atât eram mai fericit, iar călătoritul te ajută în sensul ăsta, pentru că odată cu fiecare ghiozdan făcut, mă întreb ce valoare va aduce călătoria asta în viața mea.

La fel se întâmplă și cu oamenii. A fi departe te forțează cumva să păstrezi legătura și să împărtășești momente semnificative când vă revedeți. Ești mult mai conștient de ceea ce ai și mai mult timp departe de ei nu va schimba asta, chiar dacă vorbim despre zece mii de kilometri. În plus, prietenii mei sunt prin toată lumea, deci să zicem că mereu am pe cineva pe care să salut.

Deci răspunsul este chiar opusul aș zice, acest stil de viață aduce mai multă valoare decât ia.

Dar trebuie să fii atent cu frecvența călătoriilor, să schimbi locul odată la două săptămâni e cool, dar la un moment dat devine obositor, cel puțin în cazul meu. Dacă stai minimum două luni undeva, crede-mă că este un mod viabil de a trăi o viață întreagă.

Care sunt principalele obstacole de care te-ai lovit călătorind în timpul pandemiei?
Trebuie să fim pregătiți să fim flexibili. Cea mai mare problemă a fost luarea deciziilor pe termen scurt. Nici guvernele nu le pot anticipa, deci nici tu. Uneori e nevoie să stai două zile undeva, iar apoi sa iei o decizie rapidă. Deci recomand să fiți atenți pe site-urile guvernelor.

Ce destinații mai ai pe listă și cum îți alegi următoarea casă?
Să presupunem că există acest bucket list pe care îl am de la oamenii pe care i-am cunoscut, locurile pe care le-am văzut pe internet, culturile pe care vreau să le experimentez și, cum se descurcă cu gestionarea actuală a pandemiei. În prezent, sunt restricționat din cauza locului de muncă în Europa, dar totuși vreau să merg în Grecia, Cehia, Croația, Spania, Italia, nu prea am limite aș spune. De asemenea, promit să revin în România pe timpul verii la un moment dat.

VICE: De ce este România una dintre destinațiile tale ca nomad digital?Anitta: Ospitalitatea românilor, mâncarea delicioasă, energia pozitivă și dinamica lucrurilor din București.

Simți că a trebuit să renunți la ceva pentru a putea trăi stilul ăsta de viață? Este un mod viabil pe termen lung?
Cu siguranță! Nu aș visa să trăiesc într-un alt mod. Libertatea este neprețuită. Atâta timp cât am conexiune la Internet, reușesc să mă întrețin. Sunt fondatoarea site-ului 1MillionMeditators.com, iar în curând îmi voi lansa a treia afacere online, The Consciousness Pods, o comunitate virtuală de co-working pentru spiritele libere.

Care sunt principalele obstacole de care te-ai lovit călătorind în timpul pandemiei?
În principal completarea hârtiilor, deci birocrația... urăsc să fac asta.

Ce destinații mai ai pe listă și cum îți alegi următoarea casă?
După România, voi merge către Cabo San Luca, în Mexic. M-am născut în București, dar am trăit în Canada în ultimii 20 de ani. În momentul de față sunt în Germania, și curând voi fi și cetățean mexican. 

Acum suntem restricționați și blocați în țările de origine din cauza pandemiei care a închis granițele lumii. Dar, odată ce lucrurile revin la normal și numărul vaccinărilor crește, oamenii vor putea călători din nou, și atunci lumea va începe să se schimbe. E momentul să învățăm să ne reconectăm offline, după o perioadă prea lungă de WhatsApp și Zoom, pentru că ne apropiem în cele din urmă de următorul val, cel al generației remote și al copiilor mixed race.