Cum ar trebui să fie spațiile din apartamentul pe care vrei să ți-l cumperi în România

Salut, sunt Radu Negoiță și sunt arhitect. Am făcut pagina de Facebook Case Strâmbe pe Radar ca să-ți arăt cum și dacă îți iei țeapă cu apartamentul nou pe care îl dorești. În rubrica asta mă uit dincolo de marketing și sales – locuințele sunt locurile în care stăm cea mai mare parte a vieții, astfel că e important să înțelegi ce înseamnă pentru tine conformația locuinței.

Data trecută am trecut prin diferențele dintre apartamentele comandate, semidecomandate și decomandate: toate cele trei tipuri sunt legale în România, dar sunt diferite din punct de vedere al confortului. Dacă asociezi un apartament comandat, să zicem, cu o comună înșirată de-a lungul unui drum național, apartamentul decomandat e ca un oraș pentru că prin el poți circula pe mai multe direcții. Adică dacă cel comandat suferă de boala vagonului, la decomandat nu ai nevoie să traversezi toată comuna când vrei să mergi la baie dinspre bucătărie, de exemplu. Decomandatul e mai fain și, de obicei, mai scump.

Toate apartamentele, indiferent de gradul de comandare, au în ele aceleași tipuri de spații – „spații” e denumirea generică, pentru că include și băile, și debaralele, iar camere zicem la cele în care petreci cel mai mult timp. Într-un apartament contemporan normal vei găsi locul dedicat odihnei (dormitor) separat de locul dedicat igienei personale și excreției (baia) și de cel unde se prepară mâncarea (bravo, bucătăria). Separarea a devenit clară în secolul XIX, când pandemiile zilei i-au ajutat pe oameni să realizeze că e mai bine să nu amesteci lucrurile. 

Există excepții, cum ar fi garsoniera (mai e denumită și „studio”). Are o singură cameră care e și dormitor și living, pentru că este o locuință pentru o persoană, maximum două. Iarăși, dormitoarele sunt de două tipuri, în funcție de conținut: ălea care conțin doi umanoizi sunt mai mari și se numesc matrimoniale, cele care conțin doar unul sunt mai mici. Spațiile unde regele merge singur sunt și ele de două feluri: grupul sanitar de serviciu are toaletă și lavoar (uneori cădiță de duș), iar baia principală are, pe lângă WC și lavoar, o cadă (sau cabină de duș, dacă nu este loc) și un bidet (ceva mai rar, în ultima vreme, că ocupă spațiu).

Depozitările sunt spațiile cel mai bine deghizate din apartamentele noi. Când nu există debara și cămară te poți aștepta ca banda adiacentă peretelui (un fragment de vreo 60 de centimetri din lățimea holului) să fie spațiul alocat pentru dulapuri de haine sau orice alte efecte gospodărești sau sportive.

Este camera pentru stat la Netflix pe canapea, așa că trebuie să poată conține, obligatoriu, o canapea de măcar două locuri (deși e mult mai bine cu trei) vizavi de care stă o piesă de mobilier pe care ții un televizor (sub care ai sertare sau câteva rafturi pline de reviste doldora de imagini de case împănate cu coloane grecești grețoase).

Trebuie zis că livingul e living doar când este living – în momentul în care apare în el o masă cu scaune gonită din bucătăria în care nu a mai avut loc, atunci ai living și dining, ceea ce arhitecții din generațiile mai vechi numeau salon & sufragerie. Da, sufragerie a însemnat, inițial, locul unde se lua masa, dar în comunism lucrurile s-au mai simplificat.

În salon se pot ține, dacă spațiul permite, și pianina sau pianul, un mic loc de discuții, eventual postul de lucru (cu birou și scaun pentru telemunca noastră cea de toate zilele). Un living mic nu trebuie să aibă sub 18 metri pătrați, valabil și pentru camera unică a garsonierei, și e obligatoriu să aibă fereastră proprie.

Din rațiuni de economia spațiului, locul de luat masa a devenit parte a bucătăriei în multe dintre apartamentele României comuniste, dar asta nu a fost doar la noi – multe din apartamentele din Europa secolului al XX-lea au rezolvat problema spațiului așa. Pur și simplu e mai economic pentru cine construiește.

Acuma se întâmplă reversul – bucătăriile din blocurile private sunt atât de mici, încât mesele încep să nu mai încapă aici și sunt expulzate în camera de zi, lângă canapea. Adică acolo unde deja nu mai e loc, pentru că și livingul a devenit mai înghesuit în blocurile noi.

Bucătăria trebuie să poată conține, în mod obligatoriu, frigiderul, spălătorul de vase cu cuvă și uscător, plita aragazului și cuptorul, și un blat de preparare pe care să intre un tocător (îl știi și drept fund de lemn) pe care tai rădăcinoase colorate de pus în ciorbe. Deasupra blatului stau dulapurile pentru vesela de mici dimensiuni și efectele ușoare – farfurii, căni, covorașe de pus pe masă, bețe de sushi sau ce nu se ține în cămară, pentru că nici ea nu mai e (paste, făină, zahăr etc.). Sub blat ai artileria grea: oalele, supierele, bolurile de piatră și alte ustensile piraterești similare. 

Bucătăria cea mai mică (la garsonieră și două camere) din blocul tău nou trebuie să aibă 5 metri pătrați fără loc de luat masa inclus și 7,5-8 metri pătrați dacă îl include. Și bucătăria trebuie să aibă fereastră proprie, dar, în ultima vreme, scapă pe piață din ce în ce mai des bucătării fără, care împut cu aromă de ceapă prăjită husa canapelei pentru că se ventilează prin living.

E camera unde încap cuplul, patul de două persoane și un dulap de haine suficient pentru garderoba fiecăruia. E bine când tot ce ține de haine ajunge exilat într-un dressing, în apropiere, dar aia înseamnă – vorba din bătrâni – alți bani, altă distracție.

Când dormitorul matrimonial are acces exclusiv către baie, cumulul celor două se numește suita matrimonială și e o chestie destul de faină, pentru că regele și regina devin, astfel, autonomi față de restul plozilor familiei care se aleargă prin palat la orice oră.

La un dormitor este important ca patul să aibă în jurul său un cordon de aer lat de minimum 60 de centimetri pe ambele laterale și de 80-85 de centimetri la bază, pentru că fiecare merită să poată merge noaptea la baie fără să sară peste celălalt.

Ideal ar fi ca spațiul să fie generos, să permită inserarea unei măsuțe de machiaj pentru doamna, a unei comode sau fotoliu pe care să se poată sta când unul dintre cei doi dorește să citească ceva înainte de culcare și nu vrea să-l doară spatele, precum pățesc ăia din filmele americane care citesc în pat.

Suprafața dormitorului trebuie să aibă, conform Legii Locuinței 114/1996, minimum 12 metri pătrați utili – care ar fi tare drăguț dacă chiar ar fi utili pe bune, nu spațiu irosit aiurea pe intrări gâtuite, cum mai apar în casele de pe site-urile dezvoltatorilor.

Despre dormitorul mic se poate spune că trebuie să aibă o suprafață de minimum 12 metri pătrați, conform ordinului 119/2014, și doar 10 metri pătrați conform Legii 114/1996. Zonele gri din lege, cum e cazul aici, favorizează derapajele – când ăia 12 mp pot fi și 10 mp, ce mare problemă e dacă cumperi unul de 9 metri pătrați? No problem – copilul tău va vorbi despre asta cu un psiholog peste vreo 25 de ani, dar e ok, că mai e până atunci.

Camera tronului este cel mai utilitarist spațiu al locuinței. E locul din casă în care intri murdar și ieși curat, spațiul de golit mațele, „uzina” plină de receptacule și țevi care trebuie să facă murdăria, materia excretată și mirosurile să dispară.

În mod ideal, ar trebui să ai loc aici să te așezi pe și să te ridici de pe vasul de toaletă, să poți folosi lavoarul fără a lovi cu coatele de perete și să poți face un duș sau o baie. Normal, cel mai des faci duș, dar baia are meritul că este relaxantă pentru corp și minte.

Băile sunt locuri unde se stropește pe jos și se degajă aburi – de-asta este importantă rezolvarea problemei aerisirii și aici (când nu e rost de fereastră, ajută un ventilator cu clapetă anti-retur). Atenție la sifonul de pardoseală – au început să apară apartamente care fac economie până și la treaba asta. Nu îți pot zice ce să te faci în situația în care ai stropit pe jos mai mult decât de obicei, iar apa nu are pe unde să se scurgă – iei mopul și te descurci, nu știu. Cel mai bine este să fii, totuși, sigur că ai așa ceva.

Să nu uit – pentru cine nu are deloc debarale trebuie spus că în baie stau, de obicei, mopul cu găleata și produsele de curățenie care nu au mai avut loc în dulapul de sub spălătorul de la bucătărie. Poate și mașina de spălat rufe. Asigură-te că îți încap și ele – preferabil într-o formulă în care tot ai loc pentru ridicat de pe toaletă (60-65 cm liberi minimum).

Dacă vrei să îți cumperi în viitorul apropiat locuință, îți recomand să te gândești la toate chestiile pe care ți-ar plăcea să le ai la îndemână la tine acasă – tot ce crezi că ți-ar face viața mai plăcută. Nu toate apartamentele ieftine sunt proaste și nu toate apartamentele scumpe sunt fantastice. 

Atâta vreme cât ești atent și nu te resemnezi cu ideea că nu îți permiți ceva mai wow momentan, există o șansă să locuiești fain în următorii 25 de ani de plătit rate. E mai bine să îți dorești stelele de pe cer și să obții ceva decent decât să îți muști buza, să-ți zici că doar atât meriți și să nimerești fix ce îți e teamă că vei primi. Poate te ajută să știi că legile ălea care nu se aplică sunt, totuși, de partea ta. 

Urmărește Case Strâmbe pe Radar pentru mai multe detalii despre conformații de apartamente. Totodată, susține campania de strângere de fonduri pentru aplicația de măsurare a confortului aici: radunegoita.ro/contributii