Filmele românești pe care să nu le ratezi vara asta cât îți faci și vacanța

Sigur, Grecia e mișto, dar poate că vacanța de care ai cu adevărat nevoie anul ăsta e o vizită la Sfântu Gheorghe, la festivalul de film ANONIMUL, între 9 și 15 august, probabil unul dintre cele mai frumoase locuri din România unde să te bucuri de cinema. Pentru că nu e vorba despre orașul din Covasna, ci despre satul din Delta Dunării, nu-i tocmai ușor să ajungi acolo, dar crede-mă că drumul până la Tulcea și cele patru ore cu vaporul merită din plin.

Opțiuni de cazare sunt pe toate gusturile - poți să stai la cort, în casa unor localnici sau în niște vile de fițe -, iar filmele se văd în aer liber, cu un pahar (sau mai multe) lângă. Undeva mai încolo, Dunărea se varsă în mare. Experiența de vizionare din camping e ceva sublim, așa că ai putea să te simți împlinit chiar și dacă s-ar proiecta al nouălea film din seria Fast & Furious. Din fericire nu va fi cazul de așa ceva, după cum îți voi povesti mai jos.

Ce mai e tare la ANONIMUL e că, deși a avut întotdeauna titluri importante în selecție și invitați unul și unul, rămâne un festival restrâns, unde n-o să te înghesui la coadă la filme (apropo, intrarea e liberă). Ceea ce nu-i rău deloc, mai ales în vremurile astea pandemice. 

În deschidere o să poți vedea Land, care-ți arată că Robin Wright (da, Claire Underwood din House of Cards) se pricepe și la regie, nu doar la actorie. Ea interpretează și rolul principal din acest film despre o femeie care se refugiază în munți după ce toată viața ei se duce naibii. Tot în premieră națională o să fie proiectat și Quo Vadis, Aida? (regia Jasmila Zbanic), despre viața unei familii în timpul războiului din Serbia. Da, nu-i un subiect vesel, dar lungmetrajul a fost nominalizat la Oscar pentru cel mai bun film străin și ar merita să-i acorzi o șansă.

Celebrul regizor britanic Peter Greenaway a fost invitatul de onoare al celei de-a doua ediții ANONIMUL, ocazie cu care a zis că filmele românești sunt praf. Nu că n-ar fi avut cumva dreptate (anul era 2005), dar ce nu vedea el era că cinemaul autohton tocmai începea să rupă gura târgului. Acum, nu prea mai e Cannes fără filme românești, iar majoritatea celor selectate anul ăsta le poți vedea la festival. 

Cum ar fi Întregalde (regia Radu Muntean), despre un grup de prieteni care în fiecare an merg într-o excursie umanitară în satul care dă titlul filmului, așa cum alții bagă insule din Grecia. Doar că de data asta, lucrurile merg prost. Aflați cu SUV-ul pe niște drumuri proaste chiar și după standardele patriei noastre, dau de un bătrân care ar avea nevoie de ajutor să ajungă la gaterul unde lucrează. Îl iau cu ei. 

Totul bine până când mașina rămâne împotmolită în șanț și descoperă că moșul e cam senil, iar gaterul cam abandonat. Rezervele de generozitate ale eroilor de ocazie sunt puse la grea încercare, pentru că una e să vorbești despre proiecte umanitare la cafeluță la Origo și alta e să faci gerul împreună cu oamenii pe care se presupune că vrei să-i ajuți. Dincolo de poveste, ajută mult și distribuția - Maria Popistașu, Ilona Brezoianu, Alex Bogdan, Luca Sabin -, așa că eu unul abia aștept să văd filmul.

Mai ții minte când homofobii au luat cu asalt cinematograful de la Muzeul Țăranului Român pentru a boicota proiecția 120 BPM, un film despre activiști LGBT? În Câmp de maci, regizorul Eugen Jebeleanu pornește de la acest incident pentru a-și imagina conflictul interior al unui jandarm care iubește un alt bărbat într-o Românie care se pregătea pentru infamul referendum pentru familie. Trei ani mai târziu, subiectul e în continuare de actualitate, motiv în plus pentru a bifa acest film premiat în festivaluri internaționale.

Scurtmetrajul e o specie ignorată pe nedrept, pentru că filmele scurte nu-și găsesc locul în sălile de cinema și nici la TV sau pe platformele de streaming. Iar asta e păcat, pentru că de multe ori se pot dovedi mai interesante decât multe filme de două ore și cu ocazia asta, descoperi și regizori noi, talentați cu care poți dup-aia să te întinzi la bere. 

When Night Meets Dawn (regia Andreea Borțun, tipa care-n liceu a fondat festivalul Ideo Ideis) prezintă un univers adolescentin în care Bucureștiul e senzual și oniric așa cum nu l-ai mai văzut până acum, Interfon 15 (regia Andrei Epure) e despre reacția locatarilor dintr-un bloc când o vecină de-ale lor e găsită inconștientă, iar protagonista din Prin oraș circulă scurte povești de dragoste (regia Carina Dașoveanu) e o taximetristă care își reconsideră mariajul pe măsură ce dă cu nasul de îndrăgosteala oamenilor din jur. Nu rata nici secțiunea special dedicată tinerelor regizoare românce.

Așa că pregătește-ți certificatul de vaccinare sau dovada unui test negativ (fără ele nu poți participa la proiecții), cel mai mare Autan pe care-l găsești și un aparat foto pe film, ca să te dai șmecher printre hipsteri, și dă o fugă până-n Deltă.