Poveștile româncelor despre HPV îți arată cât de periculoase pot fi aberațiile Oliviei Steer

Îți trebuie o doză serioasă de cinism să te lauzi că nu-ți faci mamografie și nici test Papanicolau în condițiile în care România ocupă primele locuri în Europa la cazurile de cancer mamar și de col uterin. Nu și dacă ești Olivia Steer. E anti-vaccinistă și a declarat război mamografiilor, operațiilor de apendicită și, în general, oricărei forme de medicină modernă care te-ar ajuta să trăiești mai mult. Totul se rezolvă de la sine, spune ea, sau prin tratamente cel puțin dubioase. 

În mod normal, ai putea trece fără griji peste fake news-urile pe care Steer le propagă cu aroganță pe Facebook și să-ți vezi de treabă. Dar dacă te uiți la reacțiile aprobatoare ale multora la postările în care spune că mijloacele de prevenire a celor mai întâlnite tipuri de cancer sunt o prostie, nu prea mai e fun. Mai ales că după îți amintești și de cum stă țara noastră la capitolul vaccinărilor. Acum, Steer a zis că e momentul să mai capitalizeze cu o atitudine anti.

România e pe primul loc în Europa la mortalitatea prin cancer de col uterin – mor anual aproape două mii de femei din cauza asta și sunt diagnosticate peste treii mii de femei, tocmai pentru că nu există programe de prevenție, iar diagnosticul apare mult prea târziu. E cu atât mai dramatic cu cât acest tip de cancer este singurul care poate fi prevenit printr-un vaccin. E vorba despre cel anti-HPV (Human Papillomavirus), virusul care îl generează. Australia, de exemplu, e aproape de a-l eradica printr-o campanie susținută de vaccinare.

Primul program de vaccinare anti-HPV din România a eșuat lamentabil, deși a fost printre primele din Europa. Multe lucruri au mers prost, dar, pe scurt, ce trebuie să știi e că autoritățile n-au știut să explice că acesta poate salva pe bune vieți. Astfel, s-au aruncat sute de mii de doze. Au contribuit la asta anti-vaxxerii de serviciu, care au început să prindă teren, și, desigur, BOR.

Deși militanții religioși o să-ți zică, poate, că scapi de HPV dacă nu faci sex decât după căsătorie, e important de spus că nu e doar o infecție cu transmitere sexuală. Poți lua HPV chiar și din contact direct, piele pe piele. De asemenea, negii se pot răspândi prin simpla lor atingere. Un sistem imunitar slăbit te predispune la infecția cu HPV.

Vestea bună e că, din 2020, campania de vaccinare s-a reluat în România. Recent, fostul ministru al Sănătății Ioana Mihăilă a declarat că vaccinarea gratuită va fi extinsă și la fetele de peste 14 ani și la băieți. Vestea proastă e că în programul de screening nu intră însă decât zece la sută dintre femeile din grupul țintă. „Toată lumea are dreptul la protecție împotriva unui cancer care poate fi prevenit. Putem să ne ferim copiii de cancer. E atât de simplu”, a explicat pentru VICE Ana Măiță, președinta Asociației Mame pentru Mame și una dintre persoanele care luptă ca România să ia în serios problema. 

Poveștile de mai jos arată încă o dată câtă nevoie avem de o campanie coerentă de vaccinare. Iar, în ceea ce privește declarațiile iresponsabile ale Oliviei Steer, cel mai bine a punctat specialistul în sănătate Răzvan Cherecheș: „Olivia Steer va fi responsabilă de moartea femeilor care o vor urma și nu se vor proteja de cancer mamar și cancer uterin. [...] Sunt șocat de lipsa ei de empatie și compasiune - să fluturi asemenea enormități în fața a mii de oameni care își pierd în fiecare an mamele, fiicele, bunicile din cauză că nu avem în România un sistem bun de screening al cancerului mamar și cancerului de col uterin”.

„Mi-a fost jenă să le spun prietenelor că am HPV, n-am mai făcut sex un an după, m-am simțit foarte vinovată. Am aflat anul trecut. Făcusem un test la început de an, înainte de pandemie, și ieșise pozitiv. În vară am făcut unul la altă clinică - negativ. Apoi, în toamnă, am ajuns la un medic ginecolog care m-a pus să mai fac un test, după care mi-a dat și tratament.

E ok, iau doar patru pastile pe zi. Acum trebuie să mai fac trei teste, unul la două luni și, dacă toate ies negativ, înseamnă că am scăpat. Testul e contra cost și tratamentul la fel, dar mă bucur că îmi permit și că l-am depistat din timp și n-am ajuns să fac cancer. Un test Papanicolau e cam o sută de lei. Genotiparea HPV-ului e trei sute.

Într-un fel, mă bucur că mi s-a întâmplat asta, pentru că sunt mult mai aware de bolile cu transmitere sexuală, despre care nu se vorbește așa des în familie sau între prieteni.”

— Victoria, 23 de ani

„Am aflat că am HPV la 25 de ani. Până atunci, am făcut teste în fiecare an, dar nu mi-a ieșit niciodată ceva în neregulă. După un test Papanicolau, medicul ginecolog mi-a recomandat să fac o analiză suplimentară și a ieșit că am o tulpină «ușoară» de HPV. 

Știam foarte foarte puține lucruri despre asta. Știam, de exemplu că se poate lua prin transmitere sexuală. Am plâns două săptămâni încontinuu crezând că n-o să mai fac niciodată sex.

Pe vremea aia eram într-o relație, așa că imediat i-am spus și partenerului meu, care nu știa nici el despre ce e vorba. M-am protejat mereu și merg la ginecolog la fel de des cum mergeam și înainte, mi-a intrat în rutină. Aș vrea să le spune fetelor să se informeze foarte bine încă de când sunt mici și să facă vaccinul HPV. Mie mi-ar fi plăcut ca mama să știe despre el. Acum nu mai pot face nimic.”

— Ana Macsim, 27 de ani

„Diagnosticul mi-a schimbat viața total. La început, am fost la pământ cu moralul. Au apărut depresia și stima de sine scăzută. Apoi m-am pus încet pe picioare și am început să am un stil de viață cât se poate de sănătos. Iar viața mea amoroasă a trecut pe pauză până mi-au trecut simptomele cât de cât, adică trei ani.”

— Elena*, 23 de ani

„În cele două luni de după diagnostic am reflectat mult la boală, relația cu corpul, moarte și condiția femeii, cu nedreptățile ei. Acum sunt foarte ok, în comparație cu primele zile în care am fost extrem de speriată. A fost startul unor introspecții serioase despre propria mortalitate, despre frica irațională de boală și procesul medical de vindecare și recuperare pe care mi-l imaginez din poveștile oribile auzite de la alții.

Într-un fel ciudat, mi-a adus foarte multă liniște, pentru că m-a obligat să înfrunt niște gânduri pe care mi le-am reprimat toată viața. Îmi spuneam: «Am o infecție cu HPV, deci o să mor». Tehnic vorbind, e plauzibil și valid. În realitate, însă, durează foarte mult ca de la observarea infecției să ajungi la apariții precanceroase, canceroase sau chiar moarte. Iar în tot timpul ăsta ai foarte multe alegeri de făcut.

Am zis că acest diagnostic mi-a adus liniște, dar în același timp m-a înfuriat să-mi reamintesc cât de puțină atenție acordăm sănătății femeilor și cum le obstrucționăm accesul la educație și soluții preventive. Cum e vaccinul anti-HPV, despre care prea puțină lume știe și care ar salva atâtea vieți, dar pe care nu îl promovăm din pudoare și frică.”

— Ana, 27 de ani

„Deși mergeam la control anual, în România nu au depistat virusul. În Marea Britanie, după primul test Papanicolau a ieșit pozitiv și m-au trimis la spital, pentru că era într-o stare destul de avansată. Am ajuns să mi se facă conizație, adică să mi se taie din cervix. A fost o experiență oribilă, încă am în nări mirosul de ars de după. Ulterior am stat cu teamă, așteptând rezultatele biopsiei.

În România e zero educație pe tema asta. Dacă nu mi-ar fi fost depistat, exista probabilitatea ca celulele CIN3 să se transforme direct în cancer de col. Dar ce să știe Steer.

Totul s-a terminat ok. După procedură, am rămas însărcinată și acum am super băiețel. Tot răul spre bine. În România nici nu auzisem de colposcopie și e foarte păcat că, la fel ca mine, mai sunt alții care habar n-au de HPV, efectele lui și cum se transmite.”

— D., 29 de ani

„Sunt debusolată, pentru că aș vrea să mă vaccinez, dar nu știu cum sau unde, nu am o sursă din care mă informez. La noi în oraș se face o campanie de testare și monitorizare a HPV-ului în cadrul maternității și mă voi duce. E foarte ok că se întâmplă asta, dar eu am aflat de la maică-mea, care e asistentă. Sunt însă multe fete care nu știu de asta și poate nici nu vor afla.

Când eram într-a șaptea, mama nu a fost informată corect despre vaccinul HPV, așa că, la fel ca mulți alți părinți, a ales sa nu mă vaccineze, deși ar fi trebuit. Nu o condamn. Ar trebui să vină în școli și să se vorbească despre beneficiile vaccinului. Ar trebui să se vorbească și despre tratament și cât de important e să dai de un medic ginecolog bun care să nu te ia la mișto și să-ți spună că «ai HPV pentru că umbli brambura».”

— Diana, 22 de ani

„Fac tratament de trei ani pentru HPV cu risc ridicat oncologic. Am program de sex. 

A fost oribil – eram la doctoriță, încă pe scaun, în timpul controlului. Mi-a spus că a văzut analizele și am HPV, dar să nu mă îngrijorez, «pentru că suntem într-o eră medicală dezvoltată și nu se mai moare așa ușor din asta». Pură empatie. Aveam 19 ani, acum am 25 și îl tot tratez. Am fost la mulți medici medici și am luat tot felul de tratamente, iar acum am intrat într-o cură de doi ani, cu prelungire încă un an. Nu am rezultat momentan, dar riscul oncologic e foarte ridicat.

I-aș spune Oliviei Steer să fie mai conștientă de poziția pe care o are. Orice studiu și articol medical găsit pe net la prima mână poate demonta supozițiile ei. Nu trebuie nimeni să-și asume o decizie doar din ce zic unii sau alții, ci după ce se informează. Iar în ceea ce privește sănătatea, cei cu influență ar trebui să ajute la dezvoltarea omului sau măcar să se abțină.”

— Maria, 25 de ani

*Anumite nume au fost modificate pentru a proteja identitatea persoanelor.