Publicitate
Coronavirus

Cum e să intri în izolare cu cineva pe care abia l-ai cunoscut

„Simt că mi-au fost furate entuziasmul de la începutul relației și independența.”

de Daisy Jones; translated by Oana Maria Zaharia
27 Martie 2020, 5:00am

Fotografie de Emily Bowler 

Ca femeie queer și victimă a statului în casă, am o tonă de empatie pentru oricine a cunoscut o persoană pe Tinder, a hotărât că e aleasa în funcție de freza ei și a ieșit cu ea la un date care nu s-a mai încheiat niciodată. Cine dintre noi nu s-a mutat cu cineva după doar două săptămâni pentru că avea un cur mișto și știa să cânte la tobe, după care a realizat că pune puiul crud la microunde și că nimeni n-ar trebui să-și sune mama mai mult de trei ori pe zi?

În trecut, aceste situații bazate pe decizii impulsive se întâmplau ocazional. Uneori funcționau, alteori nu (toți cunoaștem pe cineva ai cărui părinți s-au mutat împreună după trei zile și sunt căsătoriți de 25 de ani – bravo lor!). Dar cum epidemia de COVID-19 a obligat multă lume să se autoizoleze timp de 14 zile sau mai mult, partenerii care abia s-au cunoscut trebuie să decidă dacă nu se mai văd o perioadă nedefinită de timp sau se izolează împreună.

Cum decurge izolarea pentru cei care au ales a doua variantă? Am vorbit cu câteva persoane care s-au cuplat de trei luni sau mai puțin și au hotărât să rămână în carantină împreună.

„Mâncăm multă brânză, bem vin roșu și facem sex”

Ne-am cunoscut pe Tinder la sfârșitul lunii ianuarie. Ezitam amândoi să numim relația oficială și ne distram de minune împreună. Eu locuiesc singură de doi ani, lucrez de acasă și mă simțeam grozav așa. Pentru mine era mare lucru dacă stătea cineva la mine două sau trei nopți pe săptămână.

Pe la sfârșitul lui februarie, tipul mi-a zis că stătea într-o cameră oribilă și că voia să-și găsească o chirie nouă, așa că m-a întrebat dacă până atunci poate sta la mine. Era vorba de două sau trei săptămâni. Am fost de acord. Deodată, în a doua săptămână din martie, eram, practic, în autoizolare, așadar, evident că nu și-a mai găsit nicio chirie. Și-a pierdut și jobul din cauza epidemiei, așa că stă la mine în casă și nu prea are nimic de făcut.

Ne simțim bine și ne înțelegem mișto. Mâncăm multă brânză, bem vin roșu și facem sex și cred că e mai bine decât să stăm singuri. Dar simt că am pierdut entuziasmul ăla de la începutul relației și independența (la care țin enorm). În plus, trebuie să încerc să ignor toate lucrurile mărunte și enervante care nu m-ar irita dacă am fi avut o relație normală, în care ne vedeam din când în când. – Milly, 29 de ani

„Încă nu m-am plictisit, ceea ce e un semn bun”

Am ieșit la a patra sau a cincea întâlnire și apoi am petrecut weekendul la el. Am luat cina cu colegii lui de apartament și a fost super drăguț, dar în ziua următoare, unul dintre colegii lui i-a dat mesaj și i-a zis că un prieten de-ai lui are coronavirus și că probabil ar trebui să se autoizoleze.

În momentul respectiv, am avut opțiunea să plec sau să rămân. Amândoi am hotărât că ar trebui să rămân. Și eu luasem cina cu colegul lui de apartament, deci erau șanse să fiu infectată, așa că era cea mai responsabilă decizie, ca să nu-i pun în pericol pe colegii mei de apartament. Stăm împreună de șase zile, dar pare o perioadă mult mai lungă când nu poți ieși din casă.

Până acum n-a fost așa de rău. Lucrăm de acasă în camere separate în timpul zilei și seara gătim și ne uităm la filme. Încă nu m-am plictisit, ceea ce e un semn bun, și n-am rămas fără subiecte de conversație. Cred că îmi place și mai mult de el. A crescut intensitatea dintre noi, odată cu intensitatea crizei. – Lily, 24 de ani

„Am făcut deja un atac de panică de față cu el”

Suntem împreună oficial de două săptămâni, deși am început să ieșim împreună de vreo șase. Acum s-a mutat la mine nu se știe pentru cât timp, pentru că, sincer, vreau să fac sex în timpul apocalipsei. Și a fost super până acum! El e mai în vârstă și e responsabil: spală vasele, duce gunoiul, prepară mâncare sănătoasă. Și colega mea de apartament îl place pentru toate motivele de mai sus. Și-a adus o valiză de haine și stă cu noi.

Când începi o relație, de obicei tinzi să petreci mult timp împreună, așa că nu e mare diferență. Am descoperit că e foarte practic, spre deosebire de mine. Am avut deja un atac de panică de față cu el, deși aș fi preferat să nu, dar l-a gestionat foarte bine și asta ne-a apropiat. Deci e bine până acum, dar nu știu cum o să ne afecteze asta relația pe termen lung. – Gina, 26 de ani

„Sunt avantaje și dezavantaje”

Sunt cu iubitul meu de o lună și jumătate și ne-am autoizolat împreună. Locuim într-o zonă rurală de lângă Bristol, așa că ni se pare important să fim împreună, altfel ne-am simți singuri. Mai ales că eu stau cu un alt cuplu, deci aș fi fost doar eu cu ei. Sunt avantaje și dezavantaje, ce să zic. Partea bună e că nu sunt singură, că gătește bine și că râdem mult împreună. Partea proastă e că nu avem spațiu și uneori ne enervăm din cauza asta. Niciunul dintre noi nu se teme să se exprime și să spună ce gândește, așa că uneori ajungem să ne ciondănim – și nu sunt obișnuită să fac asta cu o persoană pe care o cunosc de doar câteva săptămâni. – Oli, 31 de ani

„Aș fi vrut să îmi vadă doar părțile bune pentru mai mult timp, dar aia e”

E prima săptămână de autoizolare acasă la ea după o lună de relație. Până acum e ok. Nu ne-am enervat unul pe altul și e mișto să cunoști pe cineva fără să te distragă nimic, să avem timp unul pentru altul și să nu-ți faci griji că n-o să-ți răspundă la sms.

Aș fi vrut să-mi vadă doar părțile bune pentru mai mult timp, dar aia e. E mișto când îi arăți unui partener nou cea mai bună versiune a ta și nu poți face asta în autoizolare. Ne vedem fără machiaj, fără haine cool. Stăm împreună într-un moment super vulnerabil și ne îngrijorăm amândouă cu privire la familiile noastre și la societate în general – eu am și plâns zilele astea. Poate că asta ne va apropia pe termen lung, dar deocamdată e prea devreme să ne putem da seama. – Grace, 23 de ani

„E amuzant să trecem prin asta fără să fi apucat să spunem un te iubesc

Suntem împreună de aproape trei luni, dar nu chiar. Și-a rearanjat apartamentul ca să am loc să lucrez într-o cămăruță și a adus multă mâncare. Ieri m-am simțit rău, așa că acum vom sta amândoi în autoizolare 14 zile. El e un tip foarte muncitor, dar după ce a realizat că sunt foarte bolnavă, a fost drăguț și s-a ocupat de mine. Îmi fac griji pentru că e clar că nu-i place să stea degeaba, dar nu prea are nimic de făcut!

Dacă e ciudat să locuim împreună, deși nu avem încă o relație serioasă? Ce să zic, se pare că avem una destul de serioasă acum. Dar mă bucur că stau la el, pentru că înainte locuiam într-o garsonieră. Aici e mai mult spațiu, mai multe camere. În plus, tipul are multe cărți. Și ne jucăm o grămadă de boardgames. Îmi place mult de el.

E amuzant să trecem prin asta fără să fi apucat să spunem un „te iubesc” sau ceva de genul. Suntem împreună de două săptămâni, dar aproape că am scuipat ceaiul din gură când am văzut că a primit un e-mail de la job și colegii îi spuneau: „Îi dorim iubitei tale o recuperare rapidă!”. – Leila, 28 de ani

„Ne uităm la filme, gătim sau povestim”

Mi-am găsit un iubit cu două săptămâni înainte de carantină – ne-am cunoscut pe Tinder și am început să ieșim. Când a început epidemia, m-am mutat la el, ca să stăm mai mult împreună și am cam rămas așa. Acum avem mult timp la dispoziție să ne cunoaștem. El lucrează de acasă, dar jobul meu nu-mi permite asta. Mă oftic când văd că el muncește și eu n-am nimic de făcut. E foarte ordonat și asta m-a făcut și pe mine să-mi pun în ordine lucrurile. Ne uităm la filme, gătim și povestim. Nu îmi fac griji, mi se pare o oportunitate perfectă să îl cunosc mai bine. – Marcin, 28 de ani

Articolul a apărut inițial pe VICE UK.

Tagged:
épidémie
atac de panica
izolare in cuplu
relatie la inceput