Cele mai scumpe chirii din România

Garsoniera săptămânii în Cluj: 300 de euro pentru garajul cu covoare al lui Aladdin

„Dintre toate, unul sigur trebuie să zboare”, zice Aladdin.
08 Ianuarie 2020, 11:43am
garsoniera din cluj, chirie in cluj, garsoniera in chirie
Fotografii via olx.ro

Credeai că în Iad o să arzi la nesfârșit, că or să rămâi blocat într-un chin continuu sau că ți se va întâmpla în loop același lucru până la finalul universului? Nu, Iadul este de fapt orașul oamenilor care-și caută chirie. În cazul României, se numește Cluj-Napoca. Cazare scumpă, meme-uri cu lipsa metroului, trafic la fel de nenorocit ca-n București, poluare ucigătoare ca la capitală, dar e bine că fiecare se bate cu pumnii în piept că-i mai bun ca celălalt. Eu nu văd mare diferență, poate doar la varză.

Pe acest tărâm am găsit și garsoniera asta care l-ar băga-n ceață până și pe Aladdin. N-ar mai ști pe ce covor să se suie ca să exploreze colinele clujene. Costă doar trei sute de euro pe lună și zici că s-a răsturnat căruța cu preșuri în el. Dar asta mă face să mă gândesc la copilăria din Bucur Obor.

Dar are un avantaj, totuși, cu locul de parcare și zona centrală, deci ajungi rapid acasă după o noapte de târâială pe la crâșme. Îmi place să arăt avantajele acolo unde ele sunt, oricât de bizară mi s-ar părea o locuință. În cazul de față, garsoniera asta e chiar spațioasă, 33 de metri pătrați - wooop! - în care intră chiar și trei persoane care n-au nevoie de prea multă intimitate.

Hai să-ți arăt la ce mă refer. Și, dacă nu te muți aici, măcar poate găsești inspirația pentru noile tendințe în materie de covoare.

Dormitorul - a fi sau a nu fi covor

Sunt trei personaje cărora aș vrea să le văd reacția când intră-n cameră:

Aladdin. L-aș vedea confuz, pierdut, uitându-se la fiecare covor. Le-ar încerca pe toate, să vadă care poate să zboare. Ar fi ca Ion Țiriac care deschide ușa de la garaj și stă abătut preț de două minute în fața mașinilor, că nu știe pe care s-o aleagă.

Câinele bunicii pe care-l apucă nevoile de fiecare dată când vede un covor. E un fel de Pavlov de Suceava.

Orice pereche de papuci de casă. Ar plânge. Să-și realizeze inutilitatea.

Expresia „să băgăm mizeria sub preș” a început să aibă sens. Până și scaunele au covorașele lor. Ceea ce mă face să mă gândesc la cât de greu este să cureți camera asta, cu o mătură sau să faci o nebunie și să bagi un aspirator. Snap!

Dilema oricărui deținut: ce pat aleg?

Știu că multor tineri adulți le este greu - of, milenarilor! - să se desprindă de viața boemă de student. Garsoniera asta pare să fie un pas intermediar excelent. Încă păstrează acel iz de cămin, paturi suprapuse - nu chiar ca-n cataloagele Ikea, dar orișicât. Poți trăi în continuare cu teama că vecinul din patul de jos s-ar putea să facă sex cu cineva în timp ce tu dormi deasupra. Acum, e o discuție cu aceste bunk beds.

E cumva mișto să alegi patul de sus și să asculți melodia lui Travis Scott, Highest in the room. Nici măcar nu-ți mai trebuie iarbă pentru sentimentul de highness. Pe de altă parte, am citit că la închisoare patul de jos e cel mai râvnit și de obicei ocupat de șeful camerei. Așa că „primul la podea” îți dă ceva greutate.

Dar dincolo de argumentele pentru alegerea înțeleaptă a patului, nu pricep cum și ele au covoare deasupra.

Bucătăria - un spațiu mare, dar care nu mă inspiră

E spațioasă, n-am ce să zic, dar arată dezolant. Simt deja că miroase a loc vechi, cu potențial de ceva mișto, dar chiuveta aia mă întristează teribil. E înghesuită, cumva izolată, iar uscătorul de vase de deasupra mă face să-mi imaginez că o să fie constant o baltă de apă în apropiere, în care îți vei uda șosetele când ți-e lumea mai dragă. Știi sentimentul ăla, te grăbești să ieși din casă și calci fix în baltă și zici „să-mi bag p**a” și cauți rapid altă pereche de șosete, dar nu mai ai nimic curat și, până la urmă, zici aia e și-ți bagi picioarele jilave în adidași și ieși așa, îndoit și umed, din casă??! Asta îmi inspiră chiuveta din bucătărie.

În rest, ai o masă urâtă, un frigider vechi - aproape vintage - dar pe care-l poți acoperi în stickere cool ca tine că doar acum stai în Cluj, niște dulapuri pe care le aud scârțâind, aragaz onest și o perdeluță care acoperă spațiul de sub chiuvetă. Locul ăla unde, dacă ești român adevărat, îți ții găleata de gunoi sau sticla cu pălincă primită de la bunicul acum cinci ani sau ceva ce crezi că vei folosi cândva, dar nu o vei face niciodată. Cert e că, dacă n-ai dulap sub chiuvetă, îți faci tu unul.

Câștigi aici că ai centrală termică. Dar să te rogi la Bunuțul să nu plătești dublu la gaz și să nu huruie toată noaptea ca un animal care trage să moară, dar nimeni nu vrea să-i curme agonia.

Altfel, bucătărie cu potențial.

Baie - a nu fi covoare

Ajung la baie, unde îmi dau seama că trebuie să intri cu grijă. Trebuie să sugi burta, să stai pe lateral și să nu respiri. Nu de alta, dar altfel n-ai încăpea la cât de mică pare. Ca să-ți iei șamponul pus pe una dintre etajerele din stânga sus trebuie să faci vreo trei ani de escaladă și încă doi la sala de forță. Să ajungi cu bine acolo și să reușești să ți-l torni teafăr în cap.

Aici am avut parte de cea mai mare dezamăgire din toată casa: niciun covor. Se vede pe ceea ce-mi închipui că e o mașină de spălat, cum răsare o mică față de masă. Dar timidă și nebăgată în seamă. În schimb, gresia și faianța sunt goale. Fix locul în care mi-aș fi dorit teribil măcar o bucățică de covor aruncată la vrăjeală.

Spațiul dintre cabina de duș și mașina de spălat poți să-l folosești ca pe o pușculița. Să strângi bani să te muți în altă garsonieră.

Editor: Iulia Roșu